În prezent, pe de o parte, există o piață instituțională închisă, dominată de investiții ale Agenției Spațiale Europene, care este protejată de competiția companiilor din afara UE. Acestea includ programe esențiale precum Galileo (navigație prin satelit) și Copernicus (observarea Pământului), finanțate din fonduri publice.
Astfel, „Există o industrie europeană (de sateliți – n. red. ). Nu este supusă niciunui fel de concurență între jucători non-europeni, americani sau alții,. Acesta este un fel de piață instituțională care permite producătorilor de sateliți și infrastructură să fie la cel mai bun nivel din lume. Ceea ce facem în știință, navigație, observație, suntem la cel mai bun nivel din lume.
Și asta și pentru că primim finanțare bună, din bani guvernamentali. Iar țările noastre vor să fie echipate cu o industrie, cu capabilități și cu sateliți pe care îi controlează (…) Când Europa a lansat Galileo, a fost pentru că am vrut să câștigăm suveranitate și să fim independenți. Și acest lucru a fost dat la o parte cu actualul entuziasm din jurul SpaceX”, a spus Patrice Caine.
Europa excelează în sateliți militari și sisteme de supraveghere cu Franța și Italia
El a adăugat că pe piața de apărare, Europa excelează în sateliți militari și sisteme de supraveghere, cu Franța și Italia în roluri de lider. Însă, excelența este umbrită de piața de telecomunicații civile care se confruntă cu o perturbare semnificativă, în special în segmentul upstream al lanțului valoric, unde jucători vertical integrați precum SpaceX ”remodelează ecuațiile din afaceri”.
Patrice Caine: ”Avem două țări mari în Europa – Franța și Italia – unde suntem campioni în domeniul sateliților militari, observații radar pentru Italia, observații optice pentru Franța, supraveghere electromagnetică pentru Franța. Adică, suntem cei mai buni din lume. Dar ceea ce maschează toate acestea, este piața telecomunicațiilor civile. Și această piață este în primul rând perturbată în părțile din amonte ale lanțului valoric”.
Starlink nu perturbă direct companii precum Thales sau Airbus
CEO-ul Thales a mai spus că Starlink nu perturbă direct companii precum Thales sau Airbus, ci perturbă operatorii de telecomunicații, iar ca o consecință, acești operatori nu mai investesc la fel de mult.
În afirmaţiile sale, ”Piața pe care eram noi pentru sateliții geostaționari și de telecomunicații civile a fost redusă cu 50%, conform estimărilor noastre. Dar acesta este rezultatul perturbării din amonte. Nu înseamnă că nu există niciun impact pentru noi, dar pune lucrurile în perspectivă. Cei doi jucători majori, și permiteți-mi să vorbesc despre Airbus, dar sunt Airbus și Thales în domeniul sateliților reconfigurabili pe orbită geostaționară. Deci, suntem la cel mai bun nivel din lume pentru această tehnologie. Dar cererea a scăzut. Iar Franța și Europa nu și-au pierdut poziția în spațiu în ceea ce privește tehnologia. Dar piața se închide pe segmentul din amonte când vorbim despre telecomunicații civile”.
Starlink a adoptat un model de afaceri integrat vertical
Din punct de vedere financiar, cu o investiție estimată între 10 și 15 miliarde de dolari pe constelația de sateliți, Starlink a adoptat un model de afaceri integrat vertical, controlând întregul lanț valoric, de la producția de sateliți până la furnizarea serviciilor de internet. Această abordare a permis companiei să ofere conectivitate la nivel global, dar a generat și îngrijorări privind sustenabilitatea pe termen lung.
În viziunea sa, ”Pe termen lung, nu știu ce să cred despre modelul de afaceri al Starlink, pentru că investesc 10 miliarde de dolari până la 15 miliarde de dolari într-o constelație pe orbită joasă. La fiecare trei-patru ani, trebuie să-și reînnoiască sateliții. Asta înseamnă o treime sau 25% care trebuie reînnoite în constelație. Deci, da, există o creștere spectaculoasă a veniturilor, dar nu am văzut nimic despre profitabilitatea lor.
Iar piața se poate schimba și se vede acest lucru în comunicațiile guvernamentale. Pentru că piața pentru publicul larg este diferită, nu vrem să plătim (n. red.- pentru internet prin satelit). Eu nu vreau să plătesc, dumneavoastră nu vreți să plătiți. Și foarte des, nu trebuie să o facem pentru că avem rețele cu fibră acasă și nu avem nevoie de conectivitate peste tot în lume în orice moment și oriunde am fi pe planetă”, a continuat Caine.
Mai mult, lucrurile se schimbă însă când vorbim despre guverne. ”Au nevoie de fiabilitate, vizibilitate, și stabilitate. Iar un jucător care ar putea uneori să înțeleagă greșit motivația politică și rațiunea economică nu va fi liniștitor pentru anumite momente. Când operați comunicații guvernamentale, nu vreți să depindeți de o terță persoană, oricine ar fi acea persoană, apropo. Și de aceea majoritatea infrastructurilor militare sunt deținute de stat”, precizează acesta.
Uniunea Europeană trebuie să investească masiv în infrastructura proprie
În contextul financiar, Patrice Caine atrage atenția că pentru a asigura suveranitatea în sectorul GovSatCom (comunicații guvernamentale prin satelit), Uniunea Europeană trebuie să investească masiv în infrastructura proprie.
Astfel, ”Dacă Europa vrea să aibă independență în ceea ce privește GovSatCom, Europa trebuie să investească și trebuie să plătească pentru această infrastructură. Europa are planurile industriale pentru a face asta, inclusiv Thales”.
Iar GovSatCom (Government Satellite Communications) este o inițiativă a Uniunii Europene destinată furnizării de servicii de comunicații prin satelit pentru autoritățile publice și organizațiile guvernamentale din statele membre ale UE.
În această săptămână au existat discuții despre o posibilitatea ca UE să ofere Ucrainei o alternativă la Starlink încă din acest an, prin rețeaua GovSatCom, după ce Elon Musk ar fi amenințat să retragă accesul Kievului la rețeaua sa.
Sistemele de comunicații spațiale sunt un instrument esențial pentru Ucraina, însă rămâne neclar dacă Musk va continua să ofere Starlink pe măsură ce războiul continuă.
Cu toate acestea, sistemul Govsatcom are o capacitate semnificativ mai mică decât Starlink, iar un înlocuitor complet, IRIS, nu va fi operațional până în anii 2030, scrie Politico.
În contextul procentual, Thales este deținută în proporție de 26,6% de statul francez și de 26,59% de producătorul francez de avioane de luptă Dassault Aviation. Pe lângă apărare, Thales deservește și clienți din aviația civilă și oferă servicii de securitate cibernetică.
La începutul acestei luni, compania a raportat vânzări anuale de 20,6 miliarde de euro, în creștere cu 8,3%. Compania a preconizat vânzări cuprinse între 21,7 și 21,9 miliarde de euro în acest an.
Sursa – www.economica.net
