Președintele Nicușor Dan a anunţat miercuri lansarea în dezbatere publică a noii Strategii Naţionale de Apărare. Documentul atrage atenţia asupra unor provocări majore la adresa siguranței României și pune accent pe pregătirea ţării pentru un context internaţional tot mai imprevizibil. Sunt evidenţiate atât amenințările externe, cât și slăbiciunile interne care pot influența stabilitatea naţională în următorii ani.
Rusia și conflictul de la granița României
Strategia subliniază că Federaţia Rusă reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa securităţii naţionale. Printre riscurile principale sunt menţionate războiul din Ucraina, militarizarea Mării Negre și folosirea tehnologiilor moderne pentru manipulare și dezinformare. Aceste amenințări au efecte directe asupra siguranţei cetățenilor români.
Astfel, „Este de așteptat ca Federaţia Rusă să intensifice acţiunile hibride desfășurate direct și prin interpuși împotriva unor state membre NATO, inclusiv împotriva României, până la limita aplicării articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic.
De asemenea, utilizând tot mai mult noile tehnologii, ar putea recurge la activităţi cibernetice ostile, acte de sabotaj, operaţiuni informaţionale și acțiuni avansate de manipulare, menite să altereze percepțiile asupra realităţii, să discrediteze autorităţile române și să afecteze procesele de luare a deciziilor la nivel strategic.”
Mai mult, Pe lângă riscurile militare, documentul atrage atenţia și asupra pericolelor la adresa infrastructurii critice. Sabotajul cablurilor submarine de telecomunicaţii sau al coridoarelor energetice din Marea Neagră ar putea afecta grav funcționarea instituţiilor și serviciilor vitale. Aceste acţiuni pot avea consecințe serioase pentru economie și pentru viața de zi cu zi.
Care sunt vulnerabilităţi interne și corupția?
Strategia recunoaște că problemele interne pot amplifica riscurile externe.
În cadrul acestei dezbateri publice, „Corupţia vulnerabilizează în mod profund statul de drept și afectează eficacitatea instituţiilor și bunăstarea cetăţeanului, sporind, între altele, evaziunea fiscală și criminalitatea economică, cu efecte directe asupra economiei naţionale, competiţiei loiale și libertăţii economice.
Capacitatea redusă a instituţiilor din domeniul protecţiei civile, inclusiv cea de răspuns adecvat la urgențe, dezastre naturale ori accidente cu victime multiple, generează riscuri pe fondul persistenței vulnerabilităţilor infrastructurilor necesare furnizării unor servicii publice esenţiale sau din lipsa unor abordări unitare și integrate ori din nealocarea de resurse suficiente.
Politicile fiscale inadecvate, capacitatea redusă de combatere a evaziunii fiscale și colectarea deficitară a taxelor și impozitelor afectează capacitatea statului de a-și asigura resursele necesare funcţionării serviciilor publice critice și realizării investiţiilor în domeniul securităţii naţionale.”
De asemenea, „Limitarea drastică a corupţiei prin abordare integrată a fenomenului, prin eforturile conjugate ale tuturor instituţiilor responsabile și prin utilizarea eficientă a datelor disponibile; implicarea serviciilor de informaţii în colectarea datelor care documentează posibile fapte de corupţie, fără interferența acestora în cercetarea penală și în procesul de justiţie; și corectarea mecanismelor legislative și administrative care întârzie realizarea actului de justiţie în ceea ce privește corupţia, cu respectarea separaţiei puterilor în stat și a normelor constituționale.”
Sunt semnalate și alte probleme interne, precum capacitatea redusă a instituţiilor din domeniul protecţiei civile, lipsa resurselor suficiente și deficiențele în gestionarea situaţiilor de urgenţă. Acestea pot duce la dificultăţi în furnizarea serviciilor publice esenţiale.
Care sunt riscurile economice, sociale și cibernetice
Totodată, strategia atrage atenţia și asupra altor amenințări cu impact pe termen lung asupra securităţii naţionale. Migraţia ilegală, efectele schimbărilor climatice și atacurile cibernetice sunt considerate riscuri majore.
Acestea pot destabiliza economia, pot afecta infrastructura critică și pot genera tensiuni sociale.
De asemenea, competiția agresivă între state, dependențele critice, polarizarea politică și presiunile populiste sunt menţionate ca posibile surse de instabilitate. Discursurile extremiste și dezinformarea pot amplifica problemele deja existente, iar lipsa unei strategii unitare de securitate cibernetică lasă instituţiile vulnerabile în fața atacurilor informatice.
Printre soluţiile propuse se numără investiţiile în educație, dezvoltarea tehnologică și parteneriatele cu mediul academic, alături de întărirea cooperării între instituții pentru a răspunde eficient acestor provocări.
Care sunt estimările pentru următorii ani?
Concret, Strategia Naţională de Apărare va fi dezbătută public timp de 30 de zile. Guvernul va trebui să integreze recomandările până la sfârşitul anului 2025, de la achiziții militare la reforme în educaţie și sănătate.
Rămâne de văzut dacă societatea românească va reuși să se mobilizeze și să răspundă unitar la noile provocări.
În perioada următoare, fiecare decizie va conta pentru siguranța naţională. Indiferent dacă este vorba de gestionarea unei crize naturale sau de protejarea împotriva unui atac cibernetic, strategia subliniază că securitatea țării depinde de implicarea tuturor, nu doar a autorităţilor.
