Cercetările arată că creierul uman ar putea oferi soluții pentru tratarea diabetului
În urma unei descoperiri revoluționare se poate spune că creierul ar putea trata diabetul. Un hormon cunoscut mai ales pentru rolul său în reglarea apetitului ar putea rescrie complet tratamentele pentru diabetul zaharat de tip 1.
Astfel, Leptina, o substanță produsă de celulele adipoase, arată un potențial terapeutic neașteptat în normalizarea glicemiei – chiar și în absența insulinei. Cercetătorii americani pun în lumină o nouă direcție promițătoare: intervenția directă asupra creierului.
Descoperire revoluționară: creierul ar putea trata diabetul
Încă din 2011, specialiștii de la UW Medicine au observat că leptina poate preveni o complicație severă a diabetului – cetoacidoza diabetică (DKA) – fără ajutorul insulinei. Recent, o analiză publicată în Journal of Clinical Investigation detaliază mecanismul prin care leptina acționează direct asupra creierului, influențând nivelurile de glucoză și cetone din sânge.
Cetoacidoza diabetică apare atunci când lipsa insulinei determină organismul să consume grăsimi pentru energie, ducând la acumularea periculoasă de acizi cetonici și glucoză. Până acum, tratamentul clasic implica administrarea de insulină. Însă noile date arată că, în lipsa acesteia, creierul devine principalul responsabil pentru declanșarea dezechilibrului metabolic.
Astfel, „Creierul primește semnalul că organismul nu mai are combustibil, chiar dacă nu este așa. Această informație este transmisă parțial de un nivel scăzut în sânge al hormonului leptină”, a explicat dr. Michael Schwartz, coordonatorul studiului.
Leptina, odată ajunsă la hipotalamus – regiunea cerebrală care controlează foamea și metabolismul –, oprește semnalele care stimulează mobilizarea resurselor energetice, menținând astfel un echilibru metabolic chiar și în lipsa insulinei.
Cum a reacționat creierul șoarecilor la leptină
Echipa condusă de dr. Schwartz a testat leptina pe rozătoare cu diabet de tip 1. Inițial, administrarea hormonului nu a avut efecte vizibile. Dar la patru zile după injectarea leptinei în creier, cercetătorii au fost surprinși: nivelurile glicemiei și cetonelor s-au stabilizat complet.
„Cred că cel mai uimitor lucru a fost că glicemia nu doar a scăzut, ci s-a stabilizat. Chiar dacă încercam să o creștem sau să o scădem, ea revenea singură la un nivel normal. Aceste reacții sugerează că, în lipsa insulinei, creierul poate menține totuși un nivel normal al glicemiei”, a declarat dr. Schwartz.
La acel moment, comunitatea științifică a tratat cu scepticism această observație. Însă, odată cu analiza recentă, mecanismul prin care leptina influențează răspunsul metabolic al creierului este mult mai clar.
„Acum înțelegem mult mai bine un rezultat care a fost în mare parte ignorat de comunitatea științifică atunci când a fost raportat prima dată în 2011”, adaugă specialistul.
Testele clinice pe oameni este următorul pas
Pornind de la aceste rezultate promițătoare, echipa de cercetători de la UW Medicine intenționează să solicite aprobarea FDA pentru demararea studiilor clinice pe oameni. Dacă efectele observate la animale se vor confirma și în cazul pacienților umani, vom discuta despre o adevărată revoluție în tratarea diabetului zaharat de tip 1.
„Descoperirea insulinei acum 104 ani este una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului trecut, dar aceasta este următoarea etapă. Ar putea fi o cale mai bună”, a declarat dr. Irl Hirsch, coautor al studiului și el însuși pacient cu diabet de tip 1.
Hirsch subliniază povara zilnică pe care o presupune administrarea insulinei și monitorizarea glicemiei. O terapie care ar permite controlul glicemiei fără injecții ar schimba radical viața milioanelor de pacienți din întreaga lume.
„Cred că, dacă am putea trata diabetul zaharat de tip 1 fără injecții zilnice cu insulină și fără monitorizarea constantă a glicemiei, ar fi cel mai bun lucru posibil”, afirmă dr. Hirsch.
În esență, dacă semnalele din creier care provoacă producția de glucoză și cetone pot fi oprite sau reglate, atunci se poate preveni apariția hiperglicemiei și a complicațiilor severe, chiar și în absența insulinei.
În concluzie, „Această descoperire pune sub semnul întrebării ideea veche, acceptată de zeci de ani, că doar lipsa insulinei provoacă cetoacidoza diabetică, și arată că și creierul contribuie semnificativ la dezechilibrul glicemiei – adică faptul că nivelul zahărului din sânge scapă de sub control – ceea ce îl transformă într-o potențială nouă țintă pentru tratamentele viitoare”, conchide dr. Schwartz.
Sursa: financiarul.ro
