# Concediul are minimum 20 de zile lucrătoare pe an. Când se acordă zile suplimentare pentru vechime > La privat, vechimea nu aduce automat concediu suplimentar. Contractul poate depăși minimul de 20 de zile, iar administrația are praguri proprii. Publicat: 15 octombrie 2026, 18:21 · Actualizat: 15 octombrie 2026, 20:15 · Autor: Ionut Badea · Categorie: [Economie](https://jurnalulnational.ro/stiri/economie/index.html.md) · Pagina web: https://jurnalulnational.ro/concediul-are-minimum-20-de-zile-lucratoare-pe-an-cand-se-acorda-zile/ · Publicație: Jurnalul National ![Birou gol pentru concediu de odihnă](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2026/10/concediu-de-odihna-1-1024x683.jpg) **Salariații au dreptul la minimum 20 de zile lucrătoare de concediu de odihnă pe an, potrivit Codului muncii publicat pe legislatie.just.ro; ghidul arată câte zile se acordă în funcție de contract, vechime și categoria profesională și ce se întâmplă cu zilele nefolosite.** Informațiile au fost relatate de [Libertatea.ro](https://www.libertatea.ro/lifestyle/la-cate-zile-de-concediu-ai-dreptul-in-functie-de-vechimea-in-munca-ce-prevede-legea-5y3tcvd). Dreptul poate fi mai mare prin contract sau prin regulile profesiei, iar numărul înscris în contract trebuie respectat de angajator. Explicațiile și exemplele despre concediul în funcție de vechime sunt prezentate de [Libertatea.ro](https://www.libertatea.ro/lifestyle/la-cate-zile-de-concediu-ai-dreptul-in-functie-de-vechimea-in-munca-ce-prevede-legea-5y3tcvd). ## Contractul stabilește durata peste minimul legal Articolul 145 din Codul muncii fixează limita minimă anuală pentru persoanele angajate prin contract individual de muncă. Aceasta se aplică atât celor aflați la începutul carierei, cât și celor care au lucrat zeci de ani. Repausul anual este plătit de angajator. Contractele individuale sau colective pot acorda, de exemplu, 21, 22 ori 25 de zile sau o durată mai mare. Numărul exact trebuie înscris în contractul individual. Dacă documentul stabilește 23 de zile, firma este obligată să acorde această durată, fără să o reducă la limita legală. În sectorul privat, împlinirea a cinci, zece sau 15 ani de muncă nu declanșează, prin Codul muncii, o majorare generală a concediului. Astfel, chiar și după 20 de ani de activitate, un salariat poate rămâne la durata minimă dacă nu beneficiază de prevederi mai favorabile. Pentru zilele suplimentare legate de vechime trebuie consultate contractul colectiv, regulamentul intern și politica de personal. Unele companii oferă o zi în plus după trei sau cinci ani petrecuți în firmă. Alte companii folosesc mai multe praguri, prin care concediul ajunge la 23, 25 de zile sau depășește aceste durate. Contează și definiția vechimii din documentele aplicabile: avantajul poate depinde de totalul perioadelor lucrate legal, inclusiv pentru alți angajatori, sau numai de anii petrecuți în compania actuală. ## În administrație și cercetare există grile distincte Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 leagă durata concediului de vechimea profesională pentru personalul căruia i se aplică. Actul stabilește separat drepturile personalului din administrația publică și pe cele ale personalului atestat în cercetare științifică din unitățile bugetare. Duratele prevăzute pentru aceste categorii sunt: - În administrație, personalul cu o vechime de cel mult zece ani are dreptul la 21 de zile lucrătoare de concediu pe an. - Tot în administrație, peste zece ani de vechime, concediul anual este de 25 de zile lucrătoare. - Pentru personalul atestat în cercetare și încadrat în unități bugetare, până la cinci ani de vechime înseamnă 24 de zile lucrătoare de concediu. - În aceeași categorie de cercetare, între cinci și 15 ani de vechime, concediul este de 26 de zile lucrătoare. - După ce vechimea depășește 15 ani, personalul respectiv din cercetare are 28 de zile lucrătoare de concediu. În administrație, stabilirea pragului ia în considerare vechimea recunoscută legal, nu exclusiv activitatea din instituția actuală. Adeverințele eliberate de angajatorii anteriori și documentele profesionale pot fi necesare pentru calcul. Data trecerii la durata superioară poate fi confirmată de departamentul de resurse umane, conform calculului instituției și regulilor aplicabile. Pragul trebuie depășit pentru acordarea duratei corespunzătoare. Grilele de mai sus nu se aplică automat tuturor salariaților plătiți din fonduri publice. Pentru cadrele didactice, magistrați, polițiști, militari și alte categorii pot exista reglementări profesionale separate. Dreptul se stabilește potrivit actului care reglementează categoria și prevederilor din contractele individual și colectiv. ## Anumite categorii primesc suplimentar cel puțin trei zile Codul muncii acordă minimum trei zile lucrătoare peste concediul obișnuit pentru următoarele categorii: - Angajații ale căror locuri de muncă presupun condiții grele, periculoase ori vătămătoare. - Persoanele nevăzătoare. - Salariații cu alte dizabilități. - Angajații care nu au împlinit 18 ani. Durata suplimentară concretă este stabilită prin contractul colectiv aplicabil, cu respectarea acestui minim. În exemplul unui contract cu 21 de zile obișnuite, adăugarea a cel puțin trei zile duce, printr-un calcul orientativ, la minimum 24 de zile în total. Pentru acordarea suplimentului aferent condițiilor grele sau vătămătoare, postul trebuie să aibă încadrarea corespunzătoare. Aprecierea personală a salariatului asupra condițiilor de lucru nu stabilește această încadrare. ## Angajarea în timpul anului modifică numărul zilelor cuvenite Durata anuală din contract se raportează la perioada efectiv lucrată atunci când angajarea are loc pe parcursul anului. Această regulă apare și în modelul-cadru al contractului individual de muncă. Un exemplu orientativ: pentru un drept anual de 24 de zile, acumularea înseamnă două zile lunar. Dacă raportul de muncă începe la 1 iulie, până la încheierea anului rezultă aproximativ 12 zile. Fracțiunile de zi se rotunjesc după regulile companiei, fără pierderea drepturilor deja acumulate. Concediul poate fi cerut înainte de împlinirea unui an de activitate. Acumularea începe odată cu raportul de muncă, iar perioada de folosire se stabilește cu angajatorul, conform programării. Unele firme permit și utilizarea anticipată a unei părți din dreptul anual, în condițiile organizării interne convenite cu angajatorul. ## Programul scurt nu reduce automat concediul Angajarea pentru două, patru sau șase ore zilnic nu înjumătățește numărul zilelor libere. O zi de concediu acoperă programul pe care salariatul trebuia să îl lucreze în ziua respectivă. Astfel, un contract cu jumătate de normă care prevede 20 de zile anual păstrează acest drept pentru un an complet de activitate. Plata concediului se calculează însă pe baza veniturilor angajatului. Calculul proporțional intervine dacă activitatea acoperă doar o parte din anul calendaristic, nu doar pentru că norma zilnică este de patru ore. ## Programarea trebuie să permită și o perioadă neîntreruptă Angajatorul stabilește programarea după consultarea salariatului. Pentru programările colective sunt consultați sindicatul sau reprezentanții angajaților. Perioada nu poate fi aleasă unilateral de angajat, iar organizarea trebuie să țină seama atât de activitatea firmei, cât și de posibilitatea efectivă de folosire a concediului și de opțiunile personalului. La împărțirea concediului în mai multe intervale, angajatorul trebuie să asigure anual o perioadă continuă de minimum zece zile lucrătoare. Restul dreptului poate fi folosit separat, respectând programarea și procedurile interne. Cererea se depune conform regulilor firmei. Existența unor zile disponibile nu înlocuiește aprobarea sau confirmarea perioadei; lipsa de la serviciu fără aceasta poate avea consecințe disciplinare. ## Plata zilelor rămase este permisă doar la încetarea contractului La încheierea raportului de muncă se confruntă concediul cuvenit pentru perioada lucrată cu zilele deja folosite. Angajatorul trebuie să achite în bani dreptul acumulat și neconsumat. Dacă salariatul a utilizat anticipat mai multe zile decât acumulase până la plecare, situația se examinează în raport cu prevederile contractuale și circumstanțele încetării raportului de muncă. Cât timp contractul continuă, concediul nu poate fi schimbat pe bani. Nici acordul angajatului și al angajatorului nu permite înlocuirea repausului cu o plată. Regula este folosirea concediului în anul pentru care se acordă. Când motive justificate împiedică acest lucru, angajatorul are obligația să acorde restul într-un interval de 18 luni care începe în anul următor. Pentru zilele aferente anului 2026, intervalul legal începe în 2027. **Citește și:** - [Concediul anual pornește de la 20 de zile lucrătoare în privat. Când vechimea aduce zile suplimentare la stat](https://jurnalulnational.ro/concediul-anual-porneste-de-la-20-de-zile-lucratoare-in-privat/)