# Legea lui Simion limitează la 10 hectare terenul agricol pentru străini în România

> Liderul AUR, George Simion, a inițiat o lege care limitează la 10 hectare achiziția de teren agricol de către străini. Propunerea include o excepție de 30 ha.

Publicat: 19 martie 2026, 10:41 · Autor: Silviu Ungureanu · Categorie: [Agricultură](https://jurnalulnational.ro/stiri/agricultura/index.html.md) · Pagina web: https://jurnalulnational.ro/legea-lui-simion-limiteaza-la-10-hectare-terenul-agricol-pentru-straini-in-romania/ · Publicație: Jurnalul National

![lege terenuri agricole](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2026/03/lege-terenuri-agricole-1773916864-1024x576.webp)

George Simion, liderul partidului AUR, a inițiat un proiect de lege care vizează limitarea drastică a suprafețelor de teren agricol ce pot fi achiziționate de străini. Propunerea stabilește un prag maxim de 10 hectare pentru persoanele fizice și juridice din afara țării. Măsura este argumentată prin nevoia de a proteja agricultorii români de presiunea prețurilor, într-o țară cu 9 milioane de hectare de teren arabil.

## Plafon de 10 hectare pentru străini

Concret, inițiativa legislativă a liderului extremist AUR impune o limită strictă pentru orice cetățean sau companie dintr-un stat membru UE care dorește să investească în agricultura românească. Proiectul de lege este foarte clar în această privință. V-ați întrebat vreodată care ar fi impactul real al unei astfel de măsuri?

Iar textul propunerii sună exact așa: „Cetățeanul unui stat membru, apatridul cu domiciliul într-un stat membru sau în Romania, precum și persoana juridică constituită în conformitate cu legislația unui stat membru pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, în limita a maximum 10 hecate”.

## O excepție de 30 de hectare

Numai că proiectul vine și cu o portiță, o excepție menită să încurajeze, la prima vedere, asocierile cu capital autohton. Cum vine asta? Firmele străine care au în acționariat o componentă românească semnificativă ar putea achiziționa o suprafață triplă.

Potrivit aceluiași document, „persoanele juridice constituite în conformitate cu legislația unui stat membru, cu o participație la capitalul social formată în proporție de cel puțin 50% din persoane fizice sau juridice române și cu cel puțin un beneficiar real cetățean român, pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, în limita a maximum 30 hectare”.

## Argumentele din spatele legii

În expunerea de motive, George Simion invocă atât rațiuni economice, cât și culturale pentru a-și justifica demersul. străinul cu bani mulți vine și crește prețurile, scoțându-l pe țăranul român de pe propria-i piață. E drept că puterea de cumpărare diferă, dar soluția propusă ridică alte semne de întrebare.

Liderul AUR susține că „Interesul ridicat al cetățenilor Romaniei pentru proprietatea privata reprezinta un fapt notoriu. Astfel, atat din punct de vedere economic, cat și din punct de vedere cultural, proprietatea privata asupra terenurilor agricole reprezinta un aspect foarte importantpentru societatea romanească. O poblemă este dată de puterea economica mult mai ridicată a cetătenilor UE din vestul Europei. Prin această putere economică ridicată aceștia au un avantaj ridicat în achiziționarea de terenuri față de cetățenii români. Intrarea cetatenilor UE pe piata de achizitie de terenuri agricole (atat pentru dezvoltarea de proiecte, practicarea agriculturii ori pentru investitii pe termen lung in imobile de acest tip) cauzeaza o crestere necontrolata a preturilor. Astfel, atât agricultorii romani, cat si alti cetateni ce achizitioneaza teren agricol in scop de investitie, sunt supusi unei presiuni din ce in ce mai mari a preturilor”.

O justificare amplă.

## Realitatea din agricultura românească

Dincolo de aceste argumente, realitatea din teren arată puțin diferit. România are, într-adevăr, 9.000.000 de hectare de teren arabil, o resursă imensă. totusi, o majoritate covârșitoare a proprietarilor români de suprafețe mici (de câteva hectare) au ales de mult timp o altă cale: au dat pământul „în asociație” unor arendași, fie ei români sau străini.

Pe bune, mulți au vrut pur și simplu să scape de o grijă, pentru că nu au cu ce sau, în multe cazuri, nu mai vor să muncească pământul. De pe un singur hectar de porumb sau grâu, un mic fermier poate ieși chiar și pe minus la final de an. În acest context, rămâne întrebarea cine va lucra aceste terenuri dacă investitorii, indiferent de naționalitate, vor fi limitați atât de drastic.