# Pașii timizi ai asumării

> În general suntem ipocriți. Sigur că nu ne place să auzim asta, și, evident, nici nu ne place să recunoaștem că așa este. Dar, suntem ipocriți în ceea ce privește “gesturile mici care fac diferența...

Publicat: 24 august 2022, 21:51 · Autor: Roxana Tanase · Categorie: [Lifestyle](https://jurnalulnational.ro/stiri/lifestyle/index.html.md) · Pagina web: https://jurnalulnational.ro/pasii-timizi-ai-asumarii/ · Publicație: Jurnalul National

![](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2022/08/3L4A5945-1024x682.jpg)

În general suntem ipocriți. Sigur că nu ne place să auzim asta, și, evident, nici nu ne place să recunoaștem că așa este. Dar, suntem ipocriți în ceea ce privește “gesturile mici care fac diferența”. Pentru că, între ceea ce pretindem și ceea ce facem de fapt este o falie considerabilă. Câteodată mă gândesc dacă, nu cumva, noi ca rasă suntem defecți. Sau, poate, ne-am defectat undeva pe parcurs. Ceva ne-a făcut să credem că putem exploata la nesfârșit resursele și că bunăstarea noastră este mai importantă decât a celorlalte specii și decât timpul necesar Mamei Pământ ca să se regenereze.

Avem, pe de o parte, minți strălucite și ne facem planuri mărețe despre colonizarea spațiului, prima expediție umană pe Marte, vizualizăm un viitor fără emisii și ne dorim mașini electrice pe șosele, dar, la final, când tragem linie, eșuăm lamentabil în a face ceva concret și altruist pentru planeta pe care pretindem că o iubim.

Iar acum ne dăm seama că noi nu mai avem timp. Că lăcomia și exploatarea excesivă a “proviziilor” ne-a adus într-un punct în care deja consumăm pe datorie.

Purtăm tricouri cu “there is no planet B” și aruncăm chiștocul țigării cu care ne-am “ozonat” plămânii la întâmplare pe geamul mașinii. Dezvoltăm tehnologii care să ne reducă amprenta de carbon dar evităm să calculăm cât ne costă de fapt tehnologiile inovatoare din punct de vedere al efectului pe care îl au asupra mediului: ce și cum exploatăm resursele, ce facem când ceea ce creăm ajunge la finalul vieții, cât de verzi sunt variantele de reciclare și dacă sunt suficiente.

Asta la o scară mare. Dar, dacă ne uităm mai atent, dacă ne uităm cu atenție în curtea noastră vedem că totul pleacă de la noi. De la mine, de la tine, de la vecinul din dreapta și de la cel din stânga, și tot așa.

Nu ne putem plânge de lipsa de informare. Organizațiile, indiferent că vorbim de cele pe ambalaje, pe deșeuri electrice sau pe baterii și ONG-urile de mediu derulează de ani de zile campanii de informare și conștientizare, individual sau în colaborare cu autorități locale sau centrale. Evenimentele și conferințele despre economie circulară, sustenabilitate, reciclare, reziliența, green deal, green ceva abundă. La fel și conceptele de tip zero waste.

Casele de modă se aliniază curentului, introducând, măcar pe etichetă, materiale reciclate în produsele create.

În plus, într-o eră a digitalizării, informația este chiar la un click distanță. Este suficient să vrei să o cauți.

Cu toate astea noi așteptăm o pastilă sau o baghetă magică care să ne facă să ne simțim bine, să ne indice cum să ajungem din punctul A în punctul B și, eventual să o și facă în locul nostru.  Nu cred că suntem rău intenționați. Doar nepăsători și convinși că eternitatea ne aparține și că, cel puțin pe durata vieții noastre, planeta ne va oferi tot ceea ce avem nevoie și chiar ceva în plus.

![](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2022/08/3L4A5855.jpg)
La nivel de discurs deplângem și ne plângem de lipsa spațiilor verzi și de aerul poluat dar, ne cumpărăm case „pe pământ” și betonăm grijuliu curtea ca „să fie mai ușor de întreținut” pentru că nu avem timp să tundem iarba deși, paradoxal, treaba asta ne-ar ține departe de computer și poluare plus că ar ridica scorul pașilor înregistrați pe smartwatch-uri. Dăm share cauzelor umanitare și de mediu pe rețelele de socializare dar câți dintre noi acționează într-adevăr ca să susțină aceste cauze? Ne împărțim în tabere gata să dea vina una pe cealaltă pentru ceea ce nu funcționează. Ne batem în vorbe, concepte și stereotipuri încercând sa demonstrăm că teoria noastră este cea mai bună refuzând să ascultăm argumentele celorlalți.  Suntem revoltați de gunoaiele de pe străzi, cerem ca „să se facă”, dar, cumva, acest „să se” nu ne include și pe noi.

Vecinul de la 5 aruncă gunoiul pe geam, dar nu ne ducem să-i batem la ușă să-i spunem ca asta nu se face. Nu. Așteptăm „sa se facă”. Cineva. Oricine. Altcineva, nu noi. Ca și cum aceste gesturi nu ne privesc.

Cu siguranță acesta este doar vârful unui aisberg al egocentrismului plutind pe o mare de indiferență. Iar ceea ce am scris aici nu este un arătat cu degetul al greșelilor celorlalți. Este, mai degrabă un privit în oglindă. Pentru ca, fiecare dintre noi, cel puțin odată a uitat de „micile gesturi care fac diferența”.  Știm asta, la fel cum știm că aceasta este una din constantele din ecuația impactului „mai bine-ului ”nostru asupra mediului.

Este o ecuație într-un sistem non-euclidian, cu variabile și necunoscute care pot duce la un rezultat dorit dar nu mai puțin surprinzător. Avem constanța ipocriziei, a alinierii cu moda, a intenției la nivel declarativ, a nepăsării și „lasă că merge si așa”, indignarea lui „să se facă”, variabila politicilor de mediu și a adoptării pachetelor legislative la nivel național și european și necunoscuta celor care chiar își asumă, a celor care nu așteaptă soluții miraculoase la probleme globale ci găsesc variante de a-și crea un ecosistem puțin mai bun. Ei sunt picăturile de apă care pot crea oceanul albastru al atitudinii cu adevărat responsabile față de ceea ce ne înconjoară. Indiferent că vorbim despre cei care au enunțat teoriile energiilor renovabile încă din anii 90, cei care atrag atenția despre efectul schimbărilor climatice asupra drepturilor omului, cei care caută și găsesc soluții pentru animalele abandonate sau, pur si simplu cei care renunță la utilizarea produselor cu amprenta mare de carbon și colectează separat deșeurile reciclabile fără a uzita de scuza „oricum salubrizatorul le ia la grămadă”. Lor li se adaugă copii care au învățat și au înțeles despre  protecția mediului din campaniile derulate în școli și tinerii care au dat click și au căutat cu adevărat informația.

Îi găsim în fiecare comunitate. E vecinul de la parter care strânge gunoiul aruncat pe geam de cel de la 5, sunt cei care lucrează la transpunerea și armonizarea legislației europene cu cea națională, cei care promovează producția locală și reușesc să transforme o fermă moștenită de la bunici într-un reper pentru cei care chiar vor produse autentice și cei care îți atrag atenția că ai scăpat ceva atunci când arunci indiferent ambalajul înghețatei pe stradă pentru că nu ai văzut coșul de gunoi și cei care repară coșul de gunoi vandalizat „în glumă”. În general sunt cei care nu întreabă „mie ce îmi iese” ci „eu ce pot să fac”. Cei care își asumă greșelile față de mediu și încearcă în mod real să-și ajusteze parcursul. Nu declarativ ci pur și simplu, cu acțiuni mici dar care sunt importante pentru ei, în primul rând. Individual sau în comunități fac lucruri care chiar contează si a căror voce ar trebui auzită și, mai ales, ascultată.

[Podcastul „D’ale mediului la o cafea”](https://www.snrb.org/dale-mediului-la-o-cafea) este primul pas în acțiunea din [Sistemul Național de Reciclare a Bateriilor](https://www.snrb.org/) de a da glas celor care spun ce fac fără a aștepta acel „să se facă”.  Este o voce mică, dar care reușește să pătrundă către cei care caută alternative. El reprezintă unul din pașii timizi ai asumării.

Următorul pas îl vom face pe 09.09.2022, de Ziua Europeană a Reciclării Bateriilor, când vom da startul Campaniei „Acasă este aici și acum” care își propune crearea unei comunități a celor care fac, asumat acele „gesturi mici care fac diferența” și care va lansa provocarea inițiativelor care te fac să te simți mai bine cu mediul și cu tine însuți.

„Acasă este aici și acum” încurajează demersurile concrete și va încerca să scoată în evidență rezultatele surprinzătoare pe care le poți obține atunci când îți asumi propriile acțiuni și le direcționezi către „a fi” în loc de „a avea”.

„Acasă este aici și acum” nu se limitează la inițiative legate strict de tematica deșeurilor de baterii și acumulatori, ci îi încurajează pe participanți să își definească și să-și urmeze propriile provocări legate de mediu, plecând de la eficiența energetică, schimbări climatice, economie circulară, efectele încălzirii globale asupra drepturilor omului și până la nevoie de mișcare zilnică sau schimbarea obiceiurilor de consum.   Fiecare își parcurge propria experiență iar suma acestor experiențe împărtășite este cea care poate avea ca rezultat schimbarea de paradigmă pe care ne-o dorim.