# Podul de 30 mil. € ce împarte Moldova – UE la 20 min. sau un pustiu”

> În Republica Moldova, destinul ți-l scrie geografia. Pur și simplu. Harta îți arată o țară ruptă între două lumi, iar ce vezi la fața locului confirmă totul. Lângă Prut, Europa e o promisiune cu av...

Publicat: 26 ianuarie 2026, 15:18 · Autor: Simona Dumitru · Categorie: [Actualitate](https://jurnalulnational.ro/stiri/actualitate/index.html.md) · Pagina web: https://jurnalulnational.ro/podul-de-30-mil-e-ce-imparte-moldova-ue-la-20-min-sau-un-pustiu/ · Publicație: Jurnalul National

![](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2026/01/podul-de-30-mil-e-ce-imparte-moldova-ue-la-20-min-sau-un-pustiu-1024x640.jpg)

În Republica Moldova, destinul ți-l scrie geografia. Pur și simplu. Harta îți arată o țară ruptă între două lumi, iar ce vezi la fața locului confirmă totul. Lângă Prut, Europa e o promisiune cu avantaje clare, pe care pui mâna. Treci Nistrul și totul se schimbă. Acolo, Europa devine o iluzie, iar ecoul vremurilor sovietice se aude încă tare, potrivit [HotNews](https://hotnews.ro/video-simtim-si-noi-beneficiu-cum-se-vede-uniunea-europeana-dincolo-de-granita-de-pe-malul-prutului-dar-si-de-pe-cel-al-nistrului-2153742).

Să lăsăm agitația politică. Mergem în comuna Zagarancea. Sunt doar 40 de kilometri până la Iași. Aici, Uniunea Europeană nu e un concept abstract, ci o realitate care prinde contur zi de zi. Oamenii simt deja ce înseamnă apropierea de Vest. Un contrast total față de nordul țării, unde ochii sunt încă ațintiți spre Rusia.

## Mai degrabă la Iași decât la Chișinău

Logica lui Vitalie Scripcaru, fost profesor de muzică, acum director la Centrul Cultural din Zagarancea, e directă. De ce să meargă la Chișinău, la peste 120 de kilometri, când Iașiul e la o aruncătură de băț? Cumpărăturile serioase se fac, normal, în România. „Am luat un televizor din România, de la Iași, din motivul că prețul este mai convenabil, se mai întoarce și TVA, niște bănuți înapoi”, explică el. Și nu e de ici, de colo. Mecanismul „Tax Free” le dă înapoi TVA-ul cetățenilor non-UE pentru cumpărături de peste 175 de euro.

Iar Iașiul va fi și mai aproape. Curând.

România deja lucrează la primii kilometri de autostradă din Moldova, bucată din Autostrada Unirii. Piesa centrală? Un pod nou peste Prut, legătura dintre Zagarancea și comuna Golăeşti din Iași. E un proiect de 30 de milioane de euro, cu 16,4 milioane veniți de la UE. Vitalie deja face calculele: „Când podul respectiv va fi gata, noi deja în centrul Iașiului vom ajunge în 20 de minute”. Gândiți-vă. O schimbare radicală față de orele pierdute acum la vama din Sculeni.

## Speranța reîntoarcerii și viitorul „acasă”

Proiectele astea concrete aduc speranță. Vitalie e convins că aderarea la UE îi va aduce înapoi pe mulți dintre cei plecați la muncă, indiferent că sunt în Europa sau Rusia. Nu degeaba comuna a pierdut peste 400 de oameni de la recensământul din 2004. „În ultimii ani simțim și noi beneficiu”, recunoaște el, o gură de aer după zeci de ani de tranziție grea. Fiica lui, Cristina, a prins un proiect cu fonduri europene la Primărie și nici nu vrea să audă de plecare. „Vrem să trăim în țară, vrem să lucrăm în țară, să ne creștem copii aici”, zice ea hotărât.

Povestea se repetă în satul vecin, Semeni. Acolo, familia Cimpoeș gândește la fel. Maria e asistentă medicală, iar copiii ei, Rafael și Tatiana, ajung des în România cu diverse activități culturale. Contactul direct lasă urme. „Am plecat în România, cu diferite concursuri, acolo am văzut o țară mai dezvoltată decât noi cu mult”, povestește Rafael. Tatiana, sora lui, e pe aceeași lungime de undă: „Eu îmi văd viitorul tot acasă”.

## La celălalt capăt al țării: „UE nu are nimic, e un pustiu”

Dar dacă mergi spre nord, departe de influența României, totul se întoarce la 180 de grade. Satul Naslavcea. Pe malul Nistrului, la peste 200 de kilometri de capitală. Aici, realitatea e complet diferită. Se vorbește mai mult rusa. Legăturile de suflet și de familie sunt cu Rusia și Ucraina. O localnică, întrebată despre UE, pune o întrebare simplă. Tăioasă. „Dacă vedeți că un vecin e sărac, iar altul trăiește bine, are tot ce-i trebuie. La cine veți merge?”.

Ironia sorții? Vecinul bogat, în ochii ei, este Rusia.

Verdictul ei despre UE? Dur. Fără drept de apel: „nu are nimic, e un pustiu”. O altă femeie din sat spune că n-are nimic cu Uniunea, dar alege fără să clipească: „Eu sunt pentru pace și pentru Uniunea Sovietică”. Aici, geografia pare un blestem. Parcă auzi, peste timp, un ecou adaptat pentru malul Nistrului: „Geografie, ce ai cu mine?”.