# Prețurile locuințelor au explodat cu 60% iar UE vine cu un plan de criză aprobat la Bruxelles

> Parlamentul European a adoptat un plan de criză după ce prețurile locuințelor au crescut cu 60,5% din 2015. Planul mobilizează miliarde de euro pentru a combate lipsa de locuințe accesibile.

Publicat: 24 martie 2026, 08:35 · Autor: Ioana Matei · Categorie: [Externe](https://jurnalulnational.ro/stiri/externe/index.html.md) · Pagina web: https://jurnalulnational.ro/preturile-locuintelor-au-explodat-cu-60-iar-ue-vine-cu-un-plan-de-criza-aprobat-la-bruxelles/ · Publicație: Jurnalul Național

![criza locuințelor](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2026/03/criza-locuintelor-1774334124-1024x576.webp)

Parlamentul European a adoptat primul său raport privind criza locuințelor, cu 367 de voturi pentru și 166 împotrivă, într-o încercare de a oferi soluții la o problemă socială pan-europeană. Prețurile caselor au crescut cu un amețitor 60,5% din 2015, în timp ce chiriile au urcat cu 28%, transformând achiziția unei locuințe într-un vis tot mai îndepărtat pentru mulți europeni.

## Cifrele unei crize europene

Hai sa vedem cum stau lucrurile, pe bune. Pentru a cumpăra o locuință în Uniunea Europeană, un cetățean trebuie să câștige, în medie, un salariu brut pe 8-10 ani, iar în capitalele cele mai scumpe acest prag urcă la peste 12-15 ani. Nici la chirii situația nu e mai roz. În orașele cu cerere mare, chiriașii cheltuiesc între 30% și 40% din venituri, iar o parte tot mai mare dintre tineri depășește deja acest prag. Irene Tinagli, europarlamentar și președinte al Comisiei speciale a PE privind criza locuințelor, a declarat pentru Euronews: „În multe țări, salariile nu au ținut pasul cu inflația. Apoi, piața imobiliară a împins prețurile în sus cu 60% în 10 ani. Nu este vina cetățenilor. Este o lipsă de politici publice, de atenție și de monitorizare”.

Criza este evidentă. Tinerii pleacă mai târziu de acasă, oferta de locuințe sociale este insuficientă, supraaglomerarea persistă în multe regiuni, iar numărul persoanelor fără adăpost este în creștere în întreaga UE. Acum un deceniu, aproximativ 70% dintre europeni erau proprietari. Astăzi, cifra a scăzut la circa 68%, în timp ce rata de închiriere a urcat la aproximativ 32%, cel mai înalt nivel din ultimele decenii.

## De ce s-a ajuns aici?

V-ați întrebat vreodată de ce e atât de greu să cumperi o casă? Cererea de locuințe continuă să crească constant, alimentată de urbanizare, migrația intra-europeană și o creștere a numărului de gospodării mici. Mai mulți oameni concurează pentru locuințe în aceleași zone urbane, în timp ce oferta nu reușește să țină pasul. Costurile terenurilor, ale materialelor și ale forței de muncă, regulile stricte de urbanism și procesele lente de autorizare fac construcțiile anevoioase și insuficiente. Banca Europeană de Investiții (BEI) confirmă că există un deficit de milioane de locuințe.

Apoi intervine dinamica financiară. Între 2015 și 2022, o eră a dobânzilor extrem de scăzute a alimentat un boom imobiliar masiv, ducând prețurile locuințelor din UE în sus cu aproximativ 63,6%. Dar peisajul s-a schimbat din iulie 2022, când BCE a început să majoreze dobânzile, care au ajuns de la 0% la un vârf de 4% în septembrie 2023. Aceste majorări au făcut creditele ipotecare mai puțin accesibile, aproape cvadruplând dobânzile medii pentru noii debitori față de nivelurile din 2021. În orașe precum Madrid și Barcelona, presiunea este amplificată de cererea de investiții. În 2024, cumpărătorii străini au reprezentat 7% din vânzările de locuințe în Madrid și 14,3% în Barcelona.

## Presiunea atinge un punct critic

Tot mai mulți oameni decid să locuiască împreună pentru a împărți costurile, ceea ce duce la supraaglomerare. Aproape 48% dintre tinerii cu vârste între 18 și 34 de ani locuiesc în prezent cu colegi de apartament, deși sondajele arată că peste jumătate dintre ei ar prefera să locuiască singuri. În același timp, o mare parte din stocul de locuințe sociale este învechit și necesită renovări, în special pentru a îndeplini standardele de eficiență energetică.

Cifrele sunt dramatice.

Se estimează că 1,28% din populația UE trăiește în prezent pe străzi, în adăposturi sau în locuințe temporare. Aceasta reprezintă o creștere de 30% față de nivelurile din 2019 și o creștere de 70% în ultimul deceniu. Problema nu mai este limitată la cei mai vulnerabili, afectând din ce în ce mai mult persoanele și familiile cu loc de muncă, care nu își pot asigura o locuință stabilă.

## Soluția de la Bruxelles și limitele ei

Locuințele rămân în principal o competență națională, ceea ce înseamnă că acțiunile UE pot doar completa politicile naționale. Statele membre au ultimul cuvânt de spus în privința chiriilor, a modelelor de locuințe sociale sau a impozitării proprietăților. Potrivit lui Elizabeth Kuiper, director asociat la European Policy Centre din Bruxelles, Europa a ignorat amploarea crizei în ultimii douăzeci de ani, considerând-o doar o problemă națională. Kuiper avertizează că este fundamentală o cooperare pe mai multe niveluri, în care autoritățile locale să aibă „un rol mai puternic și să semnaleze soluții politicienilor UE”.

Și totuși, UE nu poate impune o politică comună a locuințelor. Borja Giménez Larraz, europarlamentar și raportor al raportului, a reamintit importanța principiului subsidiarității. „Acest raport recomandă luarea unor măsuri la nivel regional și local [...]. Suntem aici pentru a contribui la soluție, dar soluția finală va trebui să vină de la statele membre”, a declarat el. Fondurile europene (peste 43 de miliarde de euro mobilizate pentru 2021-2027, plus alte 10 miliarde pentru 2026-2027) sunt menite să sprijine aceste eforturi naționale.

Planul European pentru Locuințe Accesibile (2025) este răspunsul emblematic al Comisiei, vizând stimularea ofertei, mobilizarea investițiilor și protejarea celor vulnerabili. Deși ambițios, impactul UE asupra crizei locuințelor rămâne de văzut. „Planul pentru locuințe este un început bun, dar este și un risc potențial, deoarece lipsa unor rezultate concrete i-ar face pe europeni mai sceptici cu privire la UE”, a declarat Kuiper. Cooperarea cu statele membre rămâne esențială. „Cred cu tărie că trebuie să definim cadrul general pentru a oferi entităților regionale și locale instrumentele necesare pentru a acționa și a reglementa, dar nu să luăm o decizie finală cu privire la măsurile pe care trebuie să le ia. Ei știu mai bine ce politici naționale sunt necesare”, a concluzionat Giménez Larraz.