Psihologii trag un semnal de alarmă. „Sindromul inimii de gheață”, o problemă emoțională tot mai frecventă. Un număr tot mai mare de persoane declară că nu au mai experimentat de mult timp senzația de a fi îndrăgostite.
Chiar dacă intră în relații ocazionale sau chiar stabile, lipsește acea trăire intensă de conexiune romantică. Specialiștii au denumit acest fenomen „sindromul inimii de gheață”, pe care îl compară cu un fel de „burnout emoțional”.
Explicațiile vin din partea psihologilor, care afirmă că în urma unor traume afective sau a unor experiențe marcante, mintea activează un mecanism de apărare. „Nu este despre faptul că îți pierzi capacitatea de a iubi, ci că ești atât de saturat încât creierul decide să simtă mai puțin. Este o reacție adaptativă”, subliniază psihoterapeuții, citați de El PAIS.
Un exemplu este cel al Susanei, o femeie de 44 de ani, care mărturisește că odinioară se considera o romantică incurabilă. Totul s-a schimbat însă după o relație de șapte ani, încheiată cu o mare dezamăgire.
În afirmaţiile sale, „M-am îndrăgostit nebunește de cineva care s-a dovedit alt om decât credeam. Am rămas cu un copil și cu inima blocată. E ca atunci când ai un accident de mașină și nu mai vrei să conduci. Așa am pățit eu cu dragostea”, povestește ea.
Iar Julia, în vârstă de 41 de ani, alege o altă strategie: și-a impus să nu mai lase loc sentimentelor. „M-am decis să mă concentrez pe mine și pe supraviețuirea în orașul unde trăiesc. Dragostea nu este o prioritate”, spune aceasta.
Care sunt cauzele sindromului?
Specialiștii subliniază că această problemă nu apare exclusiv din cauza eșecurilor în dragoste. Ritmul accelerat al vieții moderne, presiunea socială, relațiile superficiale și lipsa dorinței de implicare profundă pot genera aceeași epuizare emoțională.
Astfel, „Trăim într-o societate hipersaturată, hiperconectată. Vrem totul imediat, iar asta ne arde emoțional”, avertizează psihologii.
În plus, riscul cel mai mare este ca acest „blocaj” să devină cronic. În astfel de cazuri, persoanele ajung să se raporteze la ceilalți cu neîncredere și tendință de izolare, ceea ce îngreunează formarea unor legături autentice.
Se poate vindeca „inima de gheață”?
Chiar dacă pare o stare definitivă, psihoterapeuții susțin contrariul. Apatia emoțională nu reprezintă o condamnare, ci doar un simptom care poate fi gestionat. Printre soluțiile recomandate se numără terapia, discuțiile deschise cu persoane de încredere, introspecția și construirea unor relații sigure. Primul pas este recunoașterea propriei stări și căutarea unor contexte unde individul se simte ascultat și validat.
În acest sens, psihologii transmit un mesaj clar: dragostea nu dispare, ci uneori rămâne ascunsă. Optimismul și dorința de a experimenta din nou pot reprezenta cheia către redescoperirea emoțiilor pierdute.
