# SUA creează un ‘Consiliu pentru Pace’ fără aliați cheie. Ce înseamnă pentru România

> Președintele american Donald Trump lansează astăzi la Washington un ambițios „Consiliu pentru Pace”, dar o face aproape singur. De la fotografia de familie lipsesc exact aliații de bază ai Americii...

Publicat: 19 februarie 2026, 15:22 · Autor: Ioana Matei · Categorie: [Externe](https://jurnalulnational.ro/stiri/externe/index.html.md) · Pagina web: https://jurnalulnational.ro/sua-creeaza-un-consiliu-pentru-pace-fara-aliati-cheie-ce-inseamna-pentru-romania/ · Publicație: Jurnalul National

![](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2026/02/consiliul-pentru-pace-trump-1771503768-1024x576.jpg)

Președintele american Donald Trump lansează astăzi la Washington un ambițios „Consiliu pentru Pace”, dar o face aproape singur. De la fotografia de familie lipsesc exact aliații de bază ai Americii: Germania, Franța și Marea Britanie au refuzat invitația, la fel ca șefa Comisiei Europene. În acest peisaj, România, reprezentată de președintele Nicușor Dan în calitate de observator, se află într-o poziție delicată. Inițiativa, care promite miliarde de dolari pentru reconstrucția Gazei, este privită cu scepticism profund la Bruxelles, fiind considerată mai degrabă un club tranzacțional menit să submineze ONU. Dincolo de spectacolul diplomatic, miza pentru România este uriașă: acest consiliu este simptomul unei Americi care se retrage strategic, o mișcare ce lasă Flancul Estic al NATO mai expus ca oricând.

## Un summit al contrastelor: cine vine și, mai ales, cine lipsește

Reuniunea inaugurală a Consiliului, găzduită de proaspăt redenumitul Institut pentru Pace Donald J. Trump, adună la Washington o coaliție eterogenă. Pe lista participanților se regăsesc state din Orientul Mijlociu direct interesate de situația din Gaza, precum Israel (reprezentat de ministrul de externe, nu de premierul Netanyahu), Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Turcia și Qatar. Lor li se alătură aliați politici ai lui Trump, precum Ungaria, și țări mai îndepărtate, ca Argentina, Paraguay sau Kazahstan.

Absențele sunt însă mult mai sonore. Liderii Germaniei, Franței și Regatului Unit au declinat participarea, criticând lipsa de claritate a mandatului și a finanțării. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a refuzat la rândul ei, iar premierului canadian Mark Carney i-a fost retrasă invitația după un discurs critic la Davos. O lovitură de imagine a venit și de la Vatican, care a anunțat că nu va participa. Cardinalul Pietro Parolin, principalul diplomat al Sfântului Scaun, a transmis un mesaj clar: „La nivel internațional, în primul rând ONU ar trebui să gestioneze aceste situații de criză”.

## Miliarde de dolari pe masă, dar fără palestinieni la discuții

Donald Trump a anunțat pe rețelele de socializare că statele participante au promis deja peste **5 miliarde de dolari** pentru reconstrucția Fâșiei Gaza. Mecanismul este unul pur tranzacțional: sursele indică faptul că un loc permanent în consiliu poate fi obținut în schimbul unei donații de **1 miliard de dolari**. Scopul declarat inițial, reconstrucția Gazei, a fost extins pentru a include și alte conflicte globale. Planul prevede și crearea unei Forțe Internaționale de Stabilizare, pentru care Indonezia a oferit deja 8.000 de soldați.

Paradoxal, de la masa discuțiilor lipsesc complet reprezentanții palestinieni. Administrarea de zi cu zi a Gazei ar urma să fie gestionată de un Comitet Național pentru Administrarea Gazei (NCAG), un organism format din tehnocrați palestinieni, dar care în prezent așteaptă la Cairo fără un buget clar sau atribuții precise. Planul de 100 de zile, anunțat de Jared Kushner la Davos, bate pasul pe loc, iar ajutorul umanitar pentru Gaza rămâne extrem de limitat. „Poți obține promisiuni impresionante. Dar una este să promiți, alta este să livrezi”, a avertizat Aaron David Miller, fost diplomat american și analist la Carnegie Endowment for International Peace.

## „Doctrina Donroe”: De ce se retrage America și ce înseamnă pentru Flancul Estic

Crearea Consiliului pentru Pace nu este un eveniment izolat, ci parte a unei reorientări strategice majore a Washingtonului, denumită de analiști „Doctrina Donroe”, un corolar al Doctrinei Monroe, care postulează supremația SUA în emisfera vestică. Potrivit unei [analize Brookings Institution](https://www.brookings.edu/), administrația Trump își concentrează resursele militare și politice „mai aproape de casă”, în detrimentul angajamentelor globale. Intervenția militară din Venezuela a necesitat, de pildă, repoziționarea unor active navale importante din alte regiuni ale lumii.

Pentru România și întregul Flanc Estic, implicațiile sunt directe și îngrijorătoare. O Americă mai puțin interesată de problemele din afara emisferei sale este un aliat pe care te poți baza mai puțin. Această tendință este confirmată și de presiunile făcute de Trump în interiorul NATO pentru restrângerea unor misiuni externe, precum cea din Irak sau KFOR. Aliații europeni interpretează acest viraj drept un „derapaj strategic” care erodează încrederea și lasă spațiu de manevră pentru puteri precum China sau Rusia. Întrebarea care se pune la București este simplă: cine umple golul de securitate lăsat de o Americă tot mai retrasă?

## Un club exclusivist cu ecouri din eșecuri istorice

Chiar dacă a fost validat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU (2803 din noiembrie 2025), noul organism ridică semne de întrebare juridice și practice. Experții de la Atlantic Council avertizează că istoria este plină de exemple de administrații internaționale impuse care au eșuat lamentabil. De la administrația ONU în Kosovo și Timorul de Est, până la Autoritatea Provizorie a Coaliției din Irak, modelul se repetă: soluțiile impuse de sus, fără o legitimitate locală puternică și fără a include toți actorii relevanți, duc adesea la mai multă instabilitate.

Excluderea facțiunilor Hamas, de pildă, amintește de politica de „de-baathificare” din Irak, care a alimentat insurecția. Prin crearea unui mecanism de pace bazat pe puterea financiară, se riscă subminarea principiilor de drept internațional și a egalității suverane a statelor. Prezența președintelui Nicușor Dan la Washington, deși necesară pentru a menține dialogul cu partenerul strategic, plasează România într-o companie selectă, dar controversată. Miza pe termen scurt este să nu antagonizeze nici Washingtonul, nici partenerii cheie din UE. Pe termen lung, însă, Bucureștiul trebuie să se pregătească pentru o lume în care garanțiile de securitate de ieri s-ar putea să nu mai fie valabile mâine.

*Surse:*

- [Brookings Institution](https://www.brookings.edu/articles/redrawing-global-boundaries-the-united-states-china-and-the-viability-of-spheres-of-influence-in-the-21st-century/)
- [Atlantic Council](https://www.atlanticcouncil.org/blogs/menasource/the-promise-and-peril-of-trumps-board-of-peace/)