# Un elefant schimbă solul și vegetația savanei pentru minimum opt ani după moarte > Cercetătorii au analizat 40 de locuri din Parcul Național Kruger. În unele, azotul din sol era de până la 3.000 de ori peste nivelul din apropiere. Publicat: 19 octombrie 2026, 23:02 · Autor: Florin Dragomir · Categorie: [Tech](https://jurnalulnational.ro/stiri/tech/index.html.md) · Pagina web: https://jurnalulnational.ro/un-elefant-schimba-solul-si-vegetatia-savanei-pentru-minimum-opt-ani/ · Publicație: Jurnalul National ![Pui de leopard lângă hoit de elefant](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2026/10/elefanti-1024x768.jpg) **Moartea unui elefant poate schimba solul și vegetația din savană pentru cel puțin opt ani. Cercetările din Parcul Național Kruger, în Africa de Sud, arată că terenul primește cantități mari de nutrienți, însă ajunge să găzduiască mai puține specii de plante decât suprafețele învecinate.** Potrivit [Descopera.ro](https://www.descopera.ro/natura/21145135-ce-ramane-dupa-moartea-unui-elefant-locul-in-care-cade-continua-sa-influenteze-savana-cel-putin-opt-ani), cercetarea a fost publicată în octombrie 2026 în Proceedings of the National Academy of Sciences. Cercetători din mai multe țări au studiat 40 de locuri din Kruger, de la unul cu o carcasă veche de opt zile până la altele unde trecuseră aproape opt ani de la moartea elefanților. Cercetătorii au urmărit: - solul din zonele afectate; - microorganismele care descompun materia organică; - plantele care cresc ulterior pe teren; - animalele care revin în aceste locuri. Punctul de pornire al cercetării a fost Alexander, un mascul cu fildeși foarte mari din Kruger. A murit din cauze naturale în 2009, lângă un drum pe care cercetătorii circulau frecvent. ## Aportul mare de nutrienți împiedică inițial refacerea vegetației Dintre animalele care trăiesc astăzi pe uscat, elefantul african de savană este cel mai mare. Un mascul adult poate cântări peste șase tone. Când se prăbușește, corpul strivește plantele de sub el și le blochează lumina. Animalele necrofage, care se hrănesc cu resturile celor moarte, consumă carnea și împrăștie oasele. În timp ce se adună la carcasă, calcă vegetația și răscolesc pământul, extinzând suprafața rămasă fără plante. Trupul și oasele pot dispărea în numai câteva săptămâni, sub acțiunea acestor animale și a condițiilor din savană. Descompunerea transferă în pământ azot, fosfor și alte substanțe nutritive. În unele dintre amplasamentele examinate imediat după deces, nivelul azotului din sol ajungea până la de 3.000 de ori valoarea măsurată în apropiere. Un asemenea exces nu favorizează imediat creșterea plantelor. Amoniul poate atinge concentrații toxice, care împiedică refacerea vegetației în prima etapă. Microorganismele descompun intens resturile organice, dar numărul speciilor lor se reduce. Doar câteva se dezvoltă bine în noile condiții. ## Iarba revine, dar numai anumite specii suportă solul modificat Pe măsură ce terenul se stabilizează, vegetația începe să acopere din nou locul. Predomină însă puține specii de iarbă, cele capabile să tolereze abundența de nutrienți. Cercetătorii le-au numit „puncte reci” ale biodiversității, adică zone cu o varietate redusă de specii. Analiza frunzelor a identificat un conținut mai mare de azot decât în iarba de pe terenurile neafectate. Plantele instalate aici au astfel o valoare nutritivă ridicată. Camerele de monitorizare au înregistrat erbivore care reveneau frecvent să pască. Excrementele lăsate de acestea aduc un nou aport de nutrienți, prelungind schimbările terenului. La amplasamentele cele mai vechi, nici frecvența pășunatului, nici concentrația azotului din iarbă nu înregistraseră o scădere vizibilă. ## În savană, descompunerea are alt efect decât pe fundul oceanului Echipa a comparat rezultatele cu descompunerea balenelor ajunse pe fundul oceanului. În adâncurile cu puțină hrană, o asemenea carcasă poate susține comunități de organisme vreme de zeci de ani. Savana din Kruger are deja mai mulți nutrienți decât mediul oceanic de adâncime. Aportul suplimentar provenit de la elefant creează inițial condiții pe care puține plante și microorganisme le suportă, în loc să favorizeze imediat diversificarea speciilor. Știm încă puține despre ce se întâmplă după moartea animalelor terestre mari. De aceea, echipa va urmări în continuare locurile studiate în Kruger: vrea să afle dacă schimbările durează zece ani, mai multe decenii sau chiar mai mult.