# Un ganglion mărit nu confirmă limfomul Hodgkin. Când este necesară evaluarea medicală

> Un ganglion mărit nu confirmă limfomul Hodgkin. Află când sunt necesare analizele, imagistica și examinarea țesutului ganglionar.

Publicat: 30 septembrie 2026, 08:32 · Autor: Delia Matei · Categorie: [Sănătate](https://jurnalulnational.ro/stiri/sanatate/index.html.md) · Pagina web: https://jurnalulnational.ro/un-ganglion-marit-nu-confirma-limfomul-hodgkin-cand-este-necesara/ · Publicație: Jurnalul National

![Femeie care își palpează gâtul cu ambele mâini](https://jurnalulnational.ro/wp-content/uploads/2026/09/ganglion-marit-1024x684.webp)

**Un [ganglion mărit](https://revistaioana.ro/un-ganglion-marit-trebuie-evaluat-daca-persista-sau-creste-analiza/) nu înseamnă automat limfom Hodgkin, dar trebuie evaluat medical dacă persistă, crește în dimensiuni sau este însoțit de alte manifestări. Cauzele pot varia de la infecții banale până la afecțiuni care necesită investigații amănunțite.**


Dr. Sonia Antohi, medic specialist hematologie la Centrul Oncologic SANADOR, a explicat ce pot arăta analizele și ce investigații sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului. Hemoleucograma poate evidenția anumite modificări, însă nu poate confirma și nici exclude singură limfomul Hodgkin.

Limfomul Hodgkin este o afecțiune malignă a sistemului limfatic. Diferențierea față de limfoamele non-Hodgkin se face inclusiv prin caracteristicile celulelor tumorale observate la examinarea țesutului.

## Diagnosticul poate necesita examinarea țesutului ganglionar


Evaluarea necesară pentru stabilirea diagnosticului poate cuprinde:


 	- examinarea clinică a pacientului;

 	- investigații imagistice;

 	- analiza histopatologică, adică examinarea țesutului ganglionar.



Imagistica rămâne importantă și după confirmarea bolii. Aceasta permite evaluarea extinderii limfomului, contribuie la stabilirea stadiului și ajută la alegerea strategiei terapeutice.

Stadiul bolii și particularitățile pacientului determină alegerea tratamentului. Opțiunile pot fi chimioterapia, imunoterapia și, în anumite situații, radioterapia sau alte strategii terapeutice.

După tratament, monitorizarea urmărește evoluția pacientului și permite identificarea eventualelor efecte tardive ale terapiei.