Wadi Nisnas, Haifa – Artistul vizual Abed Abdi a fost expulzat din Haifa – un mare oraș-port de la Marea Mediterană – împreună cu zeci de mii de colegi palestinieni de milițiile sioniste în 1948.
Amintiri despre strămutarea și deposedarea palestinienilor care au început la vârsta de șase ani inspiră arta pe care Abdi o produce și astăzi, la 81 de ani.
„Scenele acelea sunt foarte dureroase”, îi spune Abdi lui Al Jazeera din studioul său de artă, situat la marginea cartierului epurat din punct de vedere etnic Wadi Nisnas, la periferia nordică a Haifa.
„Amintirea mea despre acele momente este ca o comoară pentru mine”, a adăugat Abdi – un bărbat blând, meticulos. „Îmi amintesc de masele de oameni din portul Haifa. Îmi amintesc de suferința oamenilor.”
La 22 aprilie 1948, cu trei săptămâni înainte ca Israelul să fie declarat stat, Abdi a fost forțat să fugă din cartierul Wadi Salib din Haifa împreună cu mama și cei patru frați din cauza bombardamentelor intense ale milițiilor sioniste și a atacurilor asupra rezidenților.
Peste 750.000 de palestinieni au fost strămuți cu forța din țările lor natale, în timp ce milițiile sioniste s-au dezlănțuit, ucigând palestinieni și distrugându-le societatea și țările natale în 1948.
Cel puțin 110 bărbați, femei și copii palestinieni au fost măcelăriți în satul palestinian Deir Yassin pe 9 aprilie 1948, iar milițiile sioniste au ucis între 60 și 70 de palestinieni în satul Balad al-Shaykh, la 7 km (4 mile) est de orașul Haifa.
Palestinienii au marcat cea de-a 75-a aniversare a epurării etnice organizate și violente a Palestinei – care este marcată drept Nakba sau catastrofă – pe 15 mai 2023.
„Majoritatea locuitorilor din Haifa s-au dus în port pentru a se adăposti, crezând că i-ar putea salva. Chiar dacă ar fi plecat o săptămână sau două, s-ar întoarce”, spune Abdi, care s-a întors în patria sa trei ani mai târziu.
„Unii oameni și-au purtat saltelele cu ei. Mama a luat unelte de gătit precum mortarul ei, deși era greu. L-am luat și ne-am întors cu el. Ea a cerut, de asemenea, pe cineva să-și sculpteze numele într-unul dintre vasele pe care le-a luat cu ea”, continuă Abdi.
Tatăl său a reușit să rămână în Haifa în timpul evenimentelor cataclismice. După trei ani petrecuți în tabere de refugiați din Libanul și Siria vecine, Abdi, mama sa și trei dintre frații săi au devenit unul dintre puținii palestinieni cărora li sa permis să se întoarcă în orașul lor pentru unificarea familiei în 1951.
Între decembrie 1947 și aprilie 1948, forțele sioniste au expulzat peste 95% dintre rezidenții palestinieni din Haifa. Inițial, un oraș cu aproximativ 75.000 de palestinieni, are acum doar 3.000 până la 4.000 dintre ei. Restul au devenit refugiați, în principal în Libanul și Siria vecine, și li se interzice să se întoarcă până astăzi.
Cei care au rămas au fost concentrați în cartierul Wadi Nisnas și li sa interzis să se întoarcă la casele lor sau să-și recupereze proprietatea.
„Suferința noastră a continuat – ne-am întors la greutăți și la un mediu ostil. Casele și proprietățile deținute de familia Abdi au fost toate confiscate. Tatăl meu s-a mutat în casa mătușii sale, a cărei proprietate a revenit și statului”, spune el.
„Am fost într-o situație în care mi-am dat seama că este esențial pentru mine să-mi activez memoria vizuală”, spune Abdi. În timpul petrecut în taberele de refugiați, el și-a amintit de o încercare de a-și strămuta din nou familia.
„Îmi amintesc, și își amintește sora mea Zahra, a existat o încercare de a ne evacua sau de a ne strămuta din nou, într-un camion, la Bagdad. Am scăpat din tabără și ne-am dus la casa surorii mele Lutfiyeh din Damasc”.
La 22 de ani, Abdi s-a mutat din Haifa în Germania, unde a fost acceptat la o școală de arte vizuale. La întoarcerea sa în 1972, a descoperit că „au fost puțini artiști palestinieni”, spune el. „Eram într-un mediu în care oamenii se luptau pentru pâine, nu pentru creativitate și lucruri neesențiale.”
Abdi a lucrat ca designer grafic șef și ilustrator al ziarului Al-Ittihad cu sediul în Haifa și al jurnalului literar Al Jadid – două publicații cheie în societatea palestiniană la acea vreme – timp de mai bine de un deceniu, începând cu 1971.
A desenat ilustrații și tipărituri pentru nume notabile din scena literară palestiniană la acea vreme, inclusiv Emile Habibi, Toufiq Zayyad, Samih al-Qassim, Mahmoud Darwish și Salman Natour.
Pe lângă producerea a nenumărate piese de artă expuse în întreaga lume, Abdi a susținut și cursuri de artă și ateliere în orașele palestiniene din Israel, inclusiv Shefa-Amr, Kufr Yasif și Daliyat al-Carmel.
„Lucrez pentru a crea un nou cadru de artiști palestinieni”, spune Abdi, explicând: „Este important ca noile generații să înțeleagă pe deplin adevărul expulzării noastre din orașul nostru Haifa în 1948”.
Sursa – www.aljazeera.com
