Agenții de securitate libanezi au luat cu asalt apartamentul activistului egiptean exilat Abdelrahman Tarek, cunoscut de prieteni sub numele de Moka, pe 24 mai, spunându-i tânărului de 29 de ani să-și facă o geantă. Se temea că va fi deportat în Egipt și arestat din nou.
El a fost eliberat șase ore mai târziu, dar detenția lui Tarek a declanșat temeri că Egiptul face presiuni asupra guvernelor regionale pentru a-și aduna criticii. Incidentul a ridicat, de asemenea, întrebări cu privire la siguranța în Liban, unde dizidenții din Orientul Mijlociu au căutat de mult timp refugiu din regimurile autoritare și au putut vorbi liber.
Critic al președintelui egiptean Abdel Fattah el-Sisi, Tarek a fugit în Liban iarna trecută, după ce a fost închis în mod arbitrar și torturat în Egipt timp de șapte ani pentru activismul său pentru drepturile omului. În septembrie 2020, el a fost acuzat că „s-a alăturat unei organizații ilegale” și „a finanțat terorismul”.
Potrivit grupărilor pentru drepturile omului, regimul egiptean îi acuză adesea pe activiști pentru drepturile omului precum Tarek de legături cu terorismul pentru a reduce la tăcere disidența.
Odată ce a fost luat la interogatoriu, „Moka a cerut un avocat, dar i s-a spus că nu este nevoie și că vor fi terminate rapid”, a declarat Farouk Moghrabi, avocatul lui Tarek.
Moghrabi i-a spus lui Al Jazeera că nu i s-a dat un mandat sau alte documente care să ordone arestarea clientului său.
Arestarea sa a declanșat un val de acțiuni pentru eliberarea lui de către societatea civilă din Beirut, activiști, cel puțin trei ambasade străine și comunitatea internațională pentru drepturile omului.
„Am fost plin de anxietate pentru că habar n-aveam de ce (Tarek) a fost arestat și luat din casa lui”, a declarat pentru Al Jazeera Mostafa Al-a’sar, jurnalist egiptean, cercetător în domeniul drepturilor omului și fost deținut politic stabilit acum la Beirut. . „Nu făcuse nimic rău și toate actele sale legale erau în regulă.”
„Mi-e teamă că mi se poate întâmpla același lucru, deși nu am făcut nimic împotriva legii.”
Beirutul ca spațiu sigur
A doua zi după incident, Tarek a publicat pe pagina sa de Facebook o relatare a celor întâmplate. El a spus că, după ce i s-a spus să facă o geantă, a fost dus la biroul unității de informații din Jounieh, la nord de Beirut, unde a fost întâmpinat cu respect de un ofițer.
Ofițerul i-a spus că nu va fi deportat și că ancheta a fost doar pentru a afla despre oamenii de pe pământ libanez.
Potrivit relatării directe a lui Tarek, ofițerul l-a întrebat despre interesul guvernului egiptean față de el și despre desemnarea lui ca terorist, despre călătorii anterioare în Gaza și dacă a avut contact cu vreo organizație israeliană.
De asemenea, Tarek părea să sugereze că Egiptul a făcut presiuni asupra forțelor de securitate libaneze pentru a-l reține.
„Întrebarea este dacă rolul guvernului egiptean este de a-și urmări cetățenii din străinătate”, a scris Tarek pe pagina sa de Facebook.
Când a fost contactat pentru comentarii, biroul de informații ia îndrumat Al Jazeera către Tarek sau avocatul său.
Egiptul s-a coordonat cu alte guverne din regiune pentru a aresta criticii regimului, potrivit lui Ramy Shaath, un activist egiptean-palestinian care a fost închis de regimul el-Sisi.
El a declarat pentru Al Jazeera că, în timp ce Interpolul nu mai acționează la apelurile egiptene de a-și aresta dizidenții politici, guvernul lui el-Sisi a găsit alte căi de a hărțui și a-i captura pe criticii din străinătate.
„Știm că egiptenii au folosit platforma ministerelor arabe de interne pentru a emite mandate de arestare și pentru a obține oameni din Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită”, a spus el la telefon din Franța, unde locuiește acum.
În ianuarie 2022, un zbor Badr Airlines de la Khartoum la Istanbul a fost redirecționat către Luxor, iar un activist egiptean al opoziției a fost luat de oficialii de securitate. În septembrie 2022, Arabia Saudită a deportat mai mulți dizidenți politici egipteni. Și în decembrie 2022, Emiratele Arabe Unite au arestat un activist care a criticat summitul COP27 privind climă, care a avut loc în Egipt.
„Cel puțin recent, activismul politic și poziția politică a oamenilor nu au fost motive pentru detenția lor în Liban”, a declarat Ayman Mhanna, directorul organizației de mass-media și libertate culturală SKeyes, pentru Al Jazeera.
Mhanna a adăugat că unele figuri ale opoziției siriene au fost preluate în trecut, dar acele cazuri au fost legate de probleme de rezidență și nu au dus la repatriere.
„Le-am dat iadul”
Activiștii și alții implicați în susținerea eliberării lui Tarek au lăudat societatea civilă libaneză pentru eforturile și eficacitatea lor de mobilizare în masă.
„Le-am dat iadul”, a spus Shaath. „Mulțumesc lui Dumnezeu, Libanul rămâne o țară cu libertate de exprimare și rămâne o țară care nu are încă o istorie proastă în predarea dizidenților, politicienilor, activiștilor sau apărătorilor drepturilor omului.”
Shaath a mai spus că a văzut incidentul ca pe un „avertisment”, dar că rezultatul a fost „un semn bun pentru alți dizidenți din Liban”.
Mhanna de la SKeyes a spus că majoritatea dizidenților arabi care și-au fugit casele în Liban din cauza problemelor legate de libertatea de exprimare au avut tendința de a fi „îngrijorați non-stop”, chiar înainte de cazul lui Tarek. Dar a ezitat să spună că s-a creat un precedent.
„Cred că acum trebuie să fie mai precauți decât îngrijorați”, a spus el. „Ar trebui să se asigure că urmează unele măsuri pentru a-și limita expunerea dacă cred că sunt în pericol iminent.”
Tarek a refuzat să tacă după eliberare. El a criticat Dialogul Național al Egiptului, care are scopul de a genera dezbateri despre viitorul țării între o opoziție atent îngrijită și regimul el-Sisi.
În lunile care au precedat dialogul din martie, el-Sisi a autorizat eliberarea a sute de prizonieri politici, totuși unii dintre ei au fost supuși unor noi acuzații penale imediat după ce au fost grațiați.
Se crede că peste 60.000 de deținuți politici sunt în închisoare, potrivit grupărilor pentru drepturile omului.
Represia continuă îi face pe oameni ca Tarek să creadă că Dialogul Național este doar o modalitate prin care el-Sisi își abate atenția de la criza drepturilor din țară, încercând în același timp să reducă la tăcere dizidenții din străinătate.
„(F) sau toate părțile participante la Dialogul Național, sunteți de acord cu comportamentul serviciilor de securitate?” a scris el pe Facebook.
„Dialogul tău cade dacă este inutil și doar pentru că urmezi instrucțiunile serviciilor de securitate. Retrageți-vă sau cel puțin suspendați-vă participarea până la încetarea încălcărilor.”
Sursa – www.aljazeera.com
