În urmăcu mai mulţi ani, implicarea unor mercernari români în războaie și conflicte civile din Africa ar fi putut părea greu de crezut în urmă cu mai mulți ani, însă recentele „peripeții” ale candidatului pro-rus Călin Georgescu alături de șeful acestor mercenari, Horațiu Potra, au surescitat opinia publică din România, mai ales în condițiile în care au apărut inclusiv indicii că unii mercenari au fost implicați în atrocități comise pe continentul african.
Salariile acestora pornesc de la 5000 de euro pe lună
Presa din Africa scrie ca în ultimii 2 ani au fost 1000 de mercenari români în Congo. Din informațiile din presa română, mercenari devin polițiști și jandarmi care își iau concedii pentru a pleca în Africa, în armata privată a lui Horațiu Potra. Un colonel pensionat din Congo spune, pentru jurnaliștii africani, că cel mai mic salariu al romanilor este de 5000 de euro pe lună.
Ce făceau mai exact românii din gruparea lui Potra în Republica Democratică Congo, ce scria presa africană în perioada în care au fost ei activi acolo și cum s-a ajuns la situația în care plecarea lor de acolo a trebuit să se facă pe repede înainte și cu ajutorul MAE și statului vecin, Rwanda:
Cel puțin 300 de mercenari români, care au luptat alături de armata congoleză și de forțe guvernamentale în regiunea Kivu de Nord, s-au predat misiunii ONU de menținere a păcii și li s-a permis trecerea în siguranță spre Rwanda, miercuri, conform site-ului The East African.
Ei au fost primiți și evaluați de poliția militară din Rwanda înainte de a fi trimiși la autoritățile de imigrație
Mercenarii români au fost primiți și evaluați de poliția militară din Rwanda înainte de a fi trimiși la autoritățile de imigrație.
Unul dintre luptători, care s-a identificat cu numele „Emil”, a negat că a fost parte a unei grupări de mercenari angajată de guvernul congolez, insistând că a făcut parte dintr-o echipă de „antrenori” pentru militari congolezi.
Acesta a spus, „Nu am fost pe câmpul de luptă, noi am venit aici să antrenăm și să oferim ajutor cu artileria. Ce am aflat este că orice se poate întâmpla, am venit, mi-am făcut treaba și acum sunt mulțumit să merg înapoi și să fiu cu familia mea”, spune soldatul român citat de sursă.
Un altul a fost mult mai scurt – „Nu sunt mulțumit, nu mi-e bine, dar acum voi merge acasă. E suficient”.
Odată ajunși în Rwanda, ei vor fi duși în capitala Kigali, iar de-acolo vor merge spre țările de origine. Nu este încă cunoscut câți mercenari au fost uciși sau răniți în lupta pentru Goma, în cadrul căreia gruparea M23 a pus stăpânire pe oraș.
Românii „au fost angajați de un asociat al politicianului pro-rus Călin Georgescu și trimiși în Goma
Publicația africană mai scrie că românii „au fost angajați de un asociat al politicianului pro-rus Călin Georgescu și trimiși în Goma pentru a ajuta forțele guvernamentale să mențină controlul asupra orașului”.
Între timp, familiile lor au trimis solicitări ambasadei României la Nairobi (Kenya), cerând asistență consulară.
Informațiile arată că după ce s-a aflat că mercenarii români sunt blocați într-o zonă de război după predarea lor, guvernul de la București, dar și alte guverne aliate, inclusiv cel american, au făcut presiuni pentru a asigura revenirea lor în siguranță.
Luni, până la 2.000 de angajați ONU și MONUSCO (agenția ONU care gestionează eforturile de stabilizare a DRC), împreună cu familiile lor, au fost evacuați peste graniță, în Rwanda, acolo unde așteaptă să fie preluați pentru a reveni în țările lor de origine.
Ce a scris presa africană legat de mercenarii români în ultimii ani
Într-un articol din 2023 dintr-o sursă africană se arată că „conflictul fierbinte din estul DRC a atras și Rusia și alte țări est-europene, acuzate, acum, că ajută guvernul de la Kinshasa cu mercenari”.
Rwanda, un vecin pe care DRC îl consideră parte beligerantă a conflictului și pe care îl acuză că îi susține pe rebelii M23 în lupta lor contra guvernului țării, a acuzat guvernul congolez că pregătește un război, în loc să dezescaladeze tensiunile, scria aceeași sursă în urmă cu doi ani.
Rwanda a negat mereu că ar fi implicată în conflict sau că ar susține în vreun fel rebelii M23
Guvernul lui Paul Kagame, dictatorul din Rwanda, a acuzat mereu guvernul DRC că se menține la putere cu ajutorul mercenarilor.
În articol se vorbește și de prezența mercenarilor Wagner în DRC, în timp ce oficialii de la departamentul de imigrație din Congo confirmau, tot în 2023, venirea la aeroport a mercenarilor.
Astfel, „Pe 22 decembrie (2022), pașapoarte românești ale celor veniți cu un Boeing 737 din România au fost vizate – o fotografie publicată online pe 2 ianuarie (2023) ne dă mai multe indicii concrete – un bărbat alb în vârstă, cu o tunsoare specifică și îmbrăcat în haine civile, ținând în mână o AK-47 (Kalașnikov), stă flancat de doi soldați congolezi pe un drum la nord de Goma. Bărbatul este un mercenar cu experiență din România, Horațiu Potra”, scrie publicația.
Horaţiu Potra, flancat de doi soldați congolezi pe un drum din Congo
A fost raportată și prezența a „zeci, poate sute” de bărbați albi în uniformă. Aceștia purtau „o varietate de uniforme, fără însemne naționale, dar cu pistoale la curea”.
Mercenarii români au fost cazați la un hotel care era păzit de militari congolezi – jurnaliștii locali spuneau că li s-a comunicat că mercenarii europeni urmau să stea acolo o perioadă lungă de timp – „Hotelul a devenit sediul albilor”, spunea un soldat local, citat de DW.
Hotelul Mbiza, menționat ca locul de cazare al mercenarilor români
Horațiu Potra în „inima Africii”
O altă sursă scria în aprilie 2023 despre venirea în Goma a unui număr de indivizi „care arată a est-europeni” – mercenarii români fuseseră văzuți pe aeroportul internațional din oraș și au participat la luptele cu rebelii care încercau să preia controlul asupra pistei de aterizare.
„Zvonurile recente spun că bărbații sunt angajați ai infamului fost membru român al Legiunii, Horațiu Potra, care are propria companie privată de militari”, se mai arată în articol.
Spre deosebire de alți contractanți militari privați, care preferă să acționeze din umbră, Horațiu Potra nu pare că vrea să se ascundă, iar compania lui militară „Asociația RALF” are chiar un site oficial, se mai arată în articolul citat.
Un număr mare de fotografii îl arată pe Potra ca pe un afacerist călător – mereu înarmat și pregătit de acțiune. Albumele foto dezvăluie informații interesante despre locurile în care a acționat și despre clienții săi – multe dintre ele pot fi ușor geolocalizate – printre ele se numără Republica Centrafricană, Sierra Leone, Burkina Faso, Iordania sau Ghana.
Presupuse atrocități
Horațiu Potra, mercenarul cu legături cu Călin Georgescu, și banda sa de mercenari au avut o activitate intensă în Africa, mai ales în Republica Democratică Congo, unde aceștia ar fi comis atrocități alături de alte grupări armate paramilitare din regiune, conform unor postări pe rețelele sociale, apărute la puțin timp după arestarea lui Potra la București, în decembrie 2024.
„Domnul Horațiu Potra, care conduce o bandă de mercenari în estul Republicii Democratice Congo, a fost arestat în țara sa, România, când a fost prins înarmat până în dinți într-un convoi care se îndrepta spre București.
Acest om, recrutat de mai multă vreme de guvernul din Kinshasa, antrenează și conduce operațiuni militare pentru FARDC (forțele armate ale Congo – n. red.), are legături cu Wazalendo (o grupare paramilitară dintr-o provincie congoleză – n. red.) și cu FLDR (rebelii rwandezi din Congo – n. red.) din estul Congo. Aceștia au fost implicați în încălcări grave ale drepturilor omului împotriva civililor, mai ales împotriva comunităților Tutsi, care sunt țintite frecvent de grupări armate și prin care se răspândește ideologia genocidară anti-Tutsi.
În februarie 2024, Horațiu Potra a fost văzut în locurile în care milițiile Wazalendo, FDLR și FARDC au luat mai mulți membri ai comunității Tutsi, i-au torturat și le-au tăiat capetele.
În ciuda participării acestor grupări de mercenari europeni, care comit acte grave împotriva drepturilor omului și a populațiilor civile, prin atacuri sistematice la adresa populației Tutsi, UE, SUA și ONU nu au făcut niciodată declarații ferme de condamnare a prezenței acestor mercenari în Kivu, alături de grupări armate”, se arată într-o postare pe Twitter a Maisha RDC, un ONG congolez care se ocupă de studierea discursului urii și a instigărilor la genocid.
„Fără să discutăm de afacerile interne ale României, Franței și Rusiei, Horațiu Potra este implicat și în Congo (DRC), acolo unde a fost contractat ca mercenar șef și lucrează pentru Tshisekedi (Felix Tshisekedi, președintele DRC – n. red.), pentru «a-l proteja» pe acesta alături de FDLR și pentru a comite violențe în provinciile estice ale Kivu (provincii congoleze măcinate de un război civil constant din 2004 și până astăzi – n. red.)”, scria și Albert Rudatsimburwa, jurnalist din Congo.
Guvernul congolez a susținut că îi folosește pe militarii europeni pentru „sprijin tehnic”
Când zvonurile cu privire la venirea mercenarilor români în Africa au început să apară, guvernul de la Kinshasa a negat că aceștia ar fi acolo, spunând doar că este „liber să caute sprijin tehnic străin”, mai ales după achiziția de echipament și tehnică militară europeană.
ONU a scris, de asemenea, într-un raport detaliat, despre prezența mercenarilor europeni în Africa – proveniți din România, Bulgaria, Georgia sau Belarus.
Haos au provocat în Africa, alături de mercenarii români, inclusiv mercenarii ruși Wagner ai acum defunctului Evgheni Prigojin. Mercenarii ruși au străbătut mai multe țări africane în efortul activ al regimului de la Kremlin de a obține un statut de putere neo-colonială în Africa și de a înlocui vechile rețele de influență ale fostelor imperii coloniale europene, mai ales ale Franței.
Wagner a fost profund implicat în conflict și atacuri în țări precum Mali, Libia, Republica Centrafricană, Sudan, Madagascar, Mozambic și Burkina Faso. După criza și lovitura de stat din Niger, reprezentanții ruși s-au grăbit să pună mâna și pe această țară, alimentând sentimentele anti-franceze și impunându-se ca principal actor neo-colonial.
Ce se întâmplă, de fapt, în Congo
O grupare rebelă congoleză, cunoscută cu numele de M23 susține că a preluat controlul asupra Goma, un oraș din estul Republicii Democratice Congo. Vreme de săptămâni, membrii acestei miliții au avansat spre oraș, iar mii de civili au fost forțați să fugă în panică din oraș și de lupte, iar zeci de militari de menținere a păcii ai ONU au fost uciși.
Astăzi, în capitala Kinshasa, au fost puse focuri în jurul ambasadelor occidentale, inclusiv la cea americană. Autorii sunt protestatari congolezi înfuriați de ceea ce ei consideră a fi „intervenția străină în afacerile interne ale Africii”.
De ce se întâmplă toate acestea? M23 e o grupare care a fost acuzată constant de comiterea de atrocități – crime în masă, violuri și jafuri și este susținută și finanțată de Rwanda, statul vecin al DRC de la est, conform ONU. Rwanda neagă că ar susține gruparea.
De ce este Rwanda implicată? Răspunsul ține de resurse – estul DRC, acolo unde este localizat Goma, este bogat în minereuri prețioase, în mare parte folosite pentru a fabrica electronice. Unul dintre aceste minerale este coltanul – doar în ultimul an, Rwanda a importat 150 de tone de coltan prin facilitarea mineritului ilegal în DRC, cu ajutorul interpușilor M23.
Rwanda neagă acuzațiile, însă organizațiile pentru protejarea drepturilor omului se tem că M23 își va extinde rețeaua infracțională de producție a așa-ziselor „telefoane sângeroase”, punând în pericol viețile a milioane de oameni prinși în acest haos.
Regiunea extrem de bogată în minerale din estul DRC a fost măcinată de conflict de peste 30 de ani, de la genocidul din Rwanda din 1994. Numeroase organizații armate s-au aflat în competiție pentru putere cu guvernul central, dar și pentru controlul bogățiilor care se află în țara foarte întinsă geografic.
Instabilitatea a atras în conflict și țările vecine, cu efecte devastatoare, cel mai cunoscut episod fiind cel din anii ’90, când două uriașe conflicte, supranumite „Războaiele Mondiale ale Africii” au provocat moartea a milioane de oameni.
După un avans rapid în regiune, luptătorii rebeli din organizația M23 (23 Martie) au preluat controlul asupra mare parte din regiunea Goma – un oraș important de peste un milion de oameni, situat în estul Republicii Democratice Congo.
Aflat la granița cu Rwanda și la malul lacului Kivu, Goma este un centru vital pentru comerți și un centru logistic și de transport care se află aproape de orașele miniere din zonă, furnizând metale și minerale cu mare cerere – aur, aluminiu și coltan – acesta din urmă este o componentă esențială folosită în producerea telefoanelor mobile și a bateriilor pentru mașini electrice.
Rebelii spun că deja controlează orașul, deși se raportează că încă mai există zone controlate de rezistență. Agenții ONU de ajutor umanitar au avertizat cu privire la o eventuală criză și la copleșirea spitalelor cu răniți.
Cine sunt cei din organizația M23
M23 este o organizație rebelă congoleză a etnicilor Tutsi din Congo. Ei susțin că s-au ridicat la război împotriva guvernului central pentru a proteja drepturile acestui grup etnic care este supus persecutării și că acordurile anterioare între membrii comunității și guvern nu au fost respectate.
Numele organizației vine chiar de la un astfel de acord – semnat în data de 23 martie 2009.
La puțin timp după crearea sa în 2012, M23 a crescut rapid și a ocupat teritoriu, luând controlul asupra Goma – o acțiune care a fost văzută negativ, inclusiv la nivel internațional, gruparea fiind acuzată de comiterea de crime de război și de încălcări grave ale drepturilor omului.
Ulterior, a fost forțată să se retragă din Goma, după care a suferit o serie de înfrângeri grele în fața armatei congoleze și a forțelor de menținere a păcii ONU. A fost expulzată, practic din țară, iar M23 a acceptat, apoi, să fie integrată în armata congoleză cu condiția primirii de garanții că etnicii Tutsi vor fi protejați.
În 2021, însă, gruparea s-a ridicat din nou la luptă, pornind o nouă insurgență și acuzând că promisiunile nu au fost respectate de autoritățile de la Kinshasa.
Implicarea Rwandei
Rwanda vecină a negat, în trecut, în mod consistent, că ar susține M23, însă încă din 2012, experții ONU au acuzat țara că furnizează armament și sprijin logistic pentru grupare și chiar că îi dau ordine.
Guvernul DRC, alături de SUA și Franța, a identificat, de asemenea, Rwanda ca principal sponsor al grupării. Anul trecut, experții ONU au informat, într-un raport, că până la 4.000 de soldați rwandezi luptă alături de gruparea paramilitară congoleză.
Într-un comunicat transmis duminică, Rwanda nu a negat în mod explicit susținerea sa pentru M23, dar a transmis că luptele din apropierea granițelor sale reprezintă o „serioasă amenințare la adresa securității și integrității sale teritoriale”.
Guvernul de la Kigali a adăugat și că Rwanda este făcută „țap ispășitor” pentru războiul din Congo și a îndemnat autoritățile de la Kinshasa să „negocieze” cu rebelii.
Un proces de pace fragil, mediat de Angola și implicând guvernele rwandez și congolez, a dus la un acord de armistițiu anul trecut, însă acesta a fost încălcat rapid de cele două părți, iar luptele au repornit.
Legăturile cu Rwanda
Originile conflictului actual se regăsesc în sângerosul genocid din Rwanda din 1994 – atunci, în jur de 800.000 de oameni – majoritatea din minoritatea Tutsi – au fost uciși cu barbarie de extremiști din rândurile etniei Hutu.
Genocidul s-a încheiat cu avansul armat al unei forțe de rebeli Tutsi condusă de actualul președinte din Rwanda, Paul Kagame.
Temându-se de represalii, un număr estimat de un milion de etnici Hutu au fugit peste graniță în ceea ce este astăzi DRC (pe atunci, Republica Zair). Acest lucru a alimentat tensiunile etnice, în condițiile în care etnicii Tutsi din estul DRC s-au simțit amenințați.
Armata rwandeză a invadat de două ori DRC, motivând că îi caută pe cei responsabili de genocid, acționând alături de etnicii Tutsi din Congo și alături de alte grupări armate paramilitare.
După 30 de ani de conflict, unul dintre grupurile Hutu, Forțele Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDLR), care include și pe unii dintre cei responsabili de genocidul din 1994, e încă activ în estul DRC.
Rwanda descrie FDLR drept o „miliție genocidară” și spune că existența ei în estul DRC reprezintă o amenințare la adresa sa. În plus, acuză autoritățile congoleze că fraternizează cu FDLR, acuzații respinse de guvernul DRC.
În acest context, e puțin probabil ca Rwanda să renunțe la acțiunile sale la granița cu Congo până ce nu e pe deplin satisfăcută de eliminarea amenințării FDLR la adresa sa și, posibil, la adresa minorității Tutsi din estul DRC.
Legătura cu bogățiile din Congo
DRC și ONU au acuzat în mod repetat Rwanda că folosește conflictul ca pretext pentru a jefui Congo de mineralele extrem de prețioase din estul țării – aur și coltan printre cele mai importante.
În ultimii ani, M23 a preluat controlul asupra mai multor zone miniere importante, iar un raport al experților ONU a arătat că în jur de 120 de tone de coltan au fost livrate de M23 Rwandei la fiecare patru săptămâni.
Au fost observate și creșteri uriașe ale exporturilor rwandeze de minerale în ultimii ani. Se crede că aceste minerale provin din minele din Congo. Rwanda neagă consistent aceste acuzații.
Prezența trupelor de menținere a păcii de la ONU
O misiune ONU de menținere a păcii se află pe teritoriul congolez, în estul țării, încă din 1999. Forța actuală, cunoscută cu numele de MONUSCO, este formată din 10.000 de militari.
Dintre aceștia, însă, doar Brigada de Intervenție în Forță are permisiunea de a desfășura operațiuni ofensive împotriva grupărilor armate. Această forță a fost cea care a condus efortul de învingere a M23 în 2013.
Totuși, MONUSCO este deseori ținta furiei congolezilor, care consideră că aceasta eșuează în a-și face treaba. Președintele Felix Tshisekedi a calificat misiunea ONU drept un eșec și i-a cerut să părăsească țara până la sfârșitul anului. Plecarea a fost amânată, însă, iar în decembrie, misiunea a fost extinsă pentru încă un an.
Comunitatea pentru Dezvoltarea Sud-Africană, o altă organizație a 16 țări africane, a desfășurat și ea trupe în estul DRC, însă nu a reușit să-i oprească pe rebeli.
Africa de Sud a susținut că 13 dintre soldații săi au fost uciși în confruntări cu rebelii, în timp ce se străduiau să oprească avansul spre Goma. Trei soldați din Malawi au fost, de asemenea, uciși.
ONU a anunțat inclusiv moartea unui soldat uruguayan care făcea parte din forțele MONUSCO.
Sursa – www.antena3.ro
