Ce înțeles are, de fapt, termenul „dilemă”?

De Jurnalul Național Actuale Educaţie 171 citiri
3 min citire

Inrolare trafic.ro




 

Este un cuvânt relativ simplu, folosit deseori în vorbire de români, însă are un înțeles puțin cunoscut acestora. Mulți sunt cei care îl folosesc în mod greșit, pentru a face referire la opțiunea potrivită într-o decizie, astfel încât consecințele negative să fie minime.

„Dilemă” este un cuvânt folosit des în vorbire de mulți români, fără a cunoaște sensul real al acestuia. De obicei, vorbitorii apelează la el pentru a face referire la două opțiuni de care dispun în cadrul unei alegeri și la identificarea celei corecte, astfel încât consecințele negative să fie minime.

Doar că, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), sensul cuvântului „dilemă” nu este acesta. Termenul face referire la două soluții care conduc inevitabil la același rezultat, indiferent pentru care dintre ele optează vorbitorul.

Înțelesul termenului „dilemă”, potrivit DEX

Astfel, „dilemă, dileme = substantiv feminin 1. Raționament cu două soluții, dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie. 1.1. Alternativă care pune în dificultate.

sinonime: alternativă, încurcătură. etimologie: limba franceză – dilemme, limba latină – dilemma”, se arată în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), varianta online.

Care frază ce conține termenul „dilemă” este corectă

Fraza „Am o dilemă: să merg pe jos sau cu mașina la cumpărături?” este incorectă, deoarece, indiferent de alegerea care se face, decizia va conduce la același rezultat, potrivit înțelesului termenului „dilemă” oferit în DEX.

Iar, „Am o dilemă, să accept situația sau să mă opun și să risc consecințe mai grave?” este o frază corectă, fiindcă înțelesul termenului „dilemă”, așa cum este redat în dicționar, face referire la o încurcătură.

Formele corecte de declinare ale substantivul „dilemă”

Pentru unii, formele de declinare pot ridica dificultăți. Astfel, specialiștii au explicat pe larg și care sunt formele corecte de declinare ale substantivului „dilemă”, în funcție de caz, după cum urmează:

nominativ/acuzativ: singular – dilemă, nearticulat; dilemă, articulat;
nominativ/acuzativ: plural – dileme , nearticulat; dilemele, articulat;
genitiv-dativ: singular – dileme, nearticulat; dilemei, articulat;
genitiv-dativ: plural – dileme, nearticulat; dilemelor, articulat.

Exemple de texte în care se regăsește termenul „dilemă”

Termenul „dilemă” poate fi identificat în textele vechi ale scriitorilor, prozatori sau poeți. Poezia „Dilema poeziei”, de Alexandru Teodoreanu, cuprinde următoarele rânduri: „L-a pus destinul lui stupid/ Într-o dilemă de infern:/ Ori partid fără guvern”.

Ion Luca Caragiale aborda problema dilemei în lucrarea „Ofensă gravă”: „Din această dilemă nu poate ieși redacția sus-numitei reviste. Prin urmare, trebuie să ne preparăm serios pentru fiecare din cele două singure eventualități posibile, din cari ori una, ori alta este inevitabilă”.

Sursa – playtech.ro