Se ştie că sticla se formează rar în mod natural din materiale organice. Cu toate acestea, în anul 2020, cercetătorii au descoperit o substanță neagră, sticloasă, în interiorul craniului unei persoane ucise în timpul erupției vulcanului Vezuviu din Italia în anul 79 d.Hr, potrivit CNN.
Acum, oamenii de știință spun că au stabilit secvența de evenimente care a ucis probabil victima și a dus la formarea sticlei unice și enigmatice, despre care se crede că, în esență, constituie țesut cerebral fosilizat.
Recuperate din orașul de coastă Herculaneum, care, împreună cu Pompeii, a fost distrus de erupție, rămășițele aparțin unui individ, considerat a fi un tânăr, care a fost găsit întins cu fața în jos pe un pat îngropat de cenușa vulcanică.
Cum s-a transformat creierul în sticlă
O nouă analiză a mostrelor de sticlă găsite în interiorul craniului și măduvei spinării sugerează că țesutul corporal al persoanei trebuie să fi fost încălzit la peste 510 grade Celsius, înainte de a se răci rapid pentru a permite formarea sticlei într-un proces cunoscut sub numele de vitrificare.
În opinia sa, „Procesul de transformare a oricărui lichid în sticlă este răcirea rapidă, nu încălzirea rapidă”, a declarat Guido Giordano, vulcanolog la Universitatea Roma Tre din Roma și autor principal al studiului publicat joi în revista Scientific Reports.
„Sticla de obsidian, care este o sticlă vulcanică, se formează atunci când lava este răcită foarte rapid, de exemplu, acolo unde intră în apă”, a adăugat Giordano.
Cu toate acestea, fluxurile piroclastice, compuse din material vulcanic în mișcare rapidă și gaze toxice, care au ieșit din Vezuviu și au îngropat Herculaneum nu ar fi putut provoca transformarea țesutului cerebral al acestui tânăr în sticlă, a spus el. Temperaturile acestor fluxuri nu au ajuns la mai mult de 465 C, a declarat studiul. În plus, acestea s-ar fi răcit lent.
În schimb, pe baza observațiilor de la erupții mai recente, un nor de cenușă extrem de fierbinte care s-a disipat rapid ar fi putut crea condițiile necesare pentru vitrificarea țesutului cerebral uman, a concluzionat studiul. Cu toate acestea, setul specific de circumstanțe necesare pentru vitrificarea țesuturilor moi a suscitat un anumit scepticism în comunitatea științifică.
„Acești nori pot fi suficient de fierbinți pentru a vă ucide”
Craniul și coloana vertebrală ale tânărului au protejat probabil creierul de „descompunerea termică completă”, permițând formarea fragmentelor de sticlă organică unică.
Spre deosebire de fluxurile piroclastice, care îmbrățișează solul, un nor de cenușă este purtat de aer. Cu toate acestea, cele două sunt legate, a spus Giordano.
„Ce este un nor de cenușă? Este o parte diluată a fluxului piroclastic. Se formează de obicei la margini, deasupra și lateral, unde cea mai mare parte a materialului este ca o avalanșă sau o alunecare de teren, dar partea periferică este din cenușă cu particule mai fine”, a explicat el. „Acești nori pot fi suficient de fierbinți pentru a vă ucide”.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, Giordano și colegii săi au răcit și încălzit sistematic fragmente de sticlă prelevate din interiorul craniului și al coloanei vertebrale pentru a înțelege ce grad de căldură și răcire ulterioară a fost necesar. Ei au constatat că țesutul cerebral se transforma în sticlă la o temperatură de cel puțin 510 C.
„Norul de cenușă i-a ucis practic instantaneu pe oameni, pentru că au fost înghițiți într-un nor care avea probabil aproximativ 510, poate 600 de grade Celsius”, a adăugat el.
La baza straturilor de cenușă și moloz care au îngropat Herculaneum se află un strat de cenușă vulcanică fină care ar fi putut fi depusă de norul de cenușă, a declarat Giordano.
„Nu sunt convins că acest artefact este singura și unica excepție de la această regulă”
Vitrificarea țesuturilor moi este „incredibil de puțin probabilă”, a declarat Alexandra Morton-Hayward, antropolog judiciar la Universitatea Oxford din Marea Britanie, adăugând că nu este convinsă că substanța sticloasă era țesut cerebral. Morton-Hayward a compilat o arhivă unică de informații despre 4.405 creiere dezgropate de arheologi. Ea nu a fost implicată în cercetare.
Ea a declarat că țesuturile organice, care sunt formate în mare parte din apă, pot fi vitrificate numai prin răcire rapidă la temperaturi extrem de scăzute, cu mult sub zero grade Celsius – un proces cunoscut sub numele de crioconservare.
Crioconservarea presupune răcirea organelor în azot lichid pentru a preveni formarea de gheață, stabilizându-le într-o stare asemănătoare solidului și menținându-le în același timp structura moleculară. „Nu sunt convins că acest artefact este singura și unica excepție de la această regulă”.
Giordano a spus că nu există nicio îndoială că sticla era de origine organică. Cercetările anterioare au arătat că neuronii și proteinele din creierul individului au fost conservate, a menționat el.
Sursa – www.antena3.ro
