Iran – Peste 6.000 de morți confirmați. Alte 17.000 de cazuri, sub lupă.

Morții din Iran sunt numărați. Peste 6.000 de decese confirmate. O cifră deja uriașă, rezultată din reprimarea sângeroasă a protestelor care a zguduit țara. Și s-ar putea să fie doar vârful aisbergului, potrivit Adevărul.
Imaginea este sumbră. Un raport cutremurător, publicat marți de ONG-ul american Human Rights Activists News Agency (HRANA) și preluat de AFP, descrie evenimentele de la începutul lunii ianuarie. Cifrele confirmate sunt devastatoare, dar investigațiile continuă pentru alte 17.000 de posibile decese, conturând o tragedie națională de proporții.
Cifrele groazei: Cine sunt victimele represiunii?
Disperare. Asta arată datele HRANA. Bilanțul confirmat: 6.126 de morți. Cine sunt ei? Majoritatea zdrobitoare, 5.777, erau protestatari. Oameni ieșiți în stradă. Printre ei, 86 de copii, o dovadă a brutalității oarbe. Lista neagră e completată de 214 membri ai forțelor de securitate și 49 de trecători, oameni simpli prinși în haos.
Dar teroarea nu se oprește aici.
Același ONG vorbește de cel puțin 41.880 de arestări. O cifră colosală. Și nu e tot. Pe lângă morți și arestați, organizația analizează acum alte 17.091 de raportări de deces, ceea ce ar putea împinge bilanțul final spre o catastrofă.
Războiul cifrelor: De la Teheran la Oslo, adevăruri paralele
Autoritățile de la Teheran au propria versiune. Una complet diferită. Săptămâna trecută au publicat primul bilanț oficial: doar 3.117 morți. Ironia sorții? Guvernul susține că majoritatea, 2.427 dintre victime, ar fi membri ai forțelor de ordine sau trecători. O contradicție flagrantă cu datele ONG-urilor internaționale.
Diferențele sunt masive. Sursele din opoziție plusează. Canalul Iran International, din străinătate, afirmă că a documentat peste 36.500 de morți, citând documente secrete și surse din interiorul aparatului de securitate. În paralel, ONG-ul norvegian Iran Human Rights (IHR) a confirmat 3.428 de protestatari uciși, dar avertizează sumbru că bilanțul real ar putea sări de 25.000 de victime.
Internetul tăiat, adevărul ascuns
De unde aceste diferențe uriașe? Răspunsul stă, în mare parte, într-o singură decizie a regimului: tăierea internetului. Aproape total. Încă din 8 ianuarie. Mișcarea a izolat Iranul de lume, iar verificarea independentă a informațiilor de pe teren a devenit aproape imposibilă.
Fără social media, fără canale online, activiștii și jurnaliștii se chinuie să adune dovezi. Să confirme abuzurile. Organizațiile internaționale sunt clare: acuză Teheranul de o reprimare brutală, ascunsă în spatele acestei cortine digitale.
Spitalele, transformate în capcane?
Poate cea mai gravă acuzație adusă forțelor de securitate este legată de spitale. Se spune că ridicau protestatarii răniți direct de acolo. Practic, ajungeai la spital bătut sau împușcat și riscai să dispari. Pur și simplu. Direct de pe patul de spital. Coincidență? Greu de crezut.
Evident, Ministerul Sănătății de la Teheran neagă tot. Vehement. Oficialii insistă că oricine poate primi îngrijiri medicale fără frica arestării, indiferent de situație. Dar într-un climat de teroare și neîncredere generalizată, cine mai crede promisiunile regimului?









