Munca infantilă a crescut de cinci ori în Fâșia Gaza, pe fondul războiului

În Fâșia Gaza, astfel de scene au devenit parte din supraviețuirea de zi cu zi: proporția copiilor de 10-17 ani împinși spre munci stradale a crescut de peste cinci ori față de perioada de dinaintea războiului, potrivit UN Women.
Educația pierdută și sărăcia extremă
În Gaza, această creștere vine peste o altă ruptură care apasă asupra aceleiași generații: peste 625.000 de elevi au rămas complet fără educație formală timp de trei ani consecutivi, după distrugerea a aproximativ 85% din clădirile școlare, conform Global Education Cluster. Pentru multe familii, copilul care ar fi trebuit să fie la școală a ajuns sursă de hrană.
Miza nu mai este doar venitul unei zile, ci pierderea pe termen lung a sănătății, a educației și a echilibrului psihic pentru copii care au devenit, în fapt, susținători financiari ai familiei. Datele Organizației Internaționale a Muncii arată că peste 90% dintre familiile din Gaza au fost împinse sub pragul sărăciei extreme, iar UN Women leagă direct creșterea muncii infantile de pierderea sau rănirea gravă a principalului întreținător al familiei.
„În fiecare zi trag un cărucior cu apă de la 7 dimineața până la apus. Bidoanele sunt grele și mă doare mereu spatele când mă duc să dorm. La sfârșitul zilei, câștig 20 de dolari (15 lire sterline), pe care îi folosesc pentru a cumpăra mâncare.”
Bara’ (vârstă neprecizată), unul dintre copiii care muncesc, descrie astfel o zi întreagă de lucru pentru echivalentul hranei familiei. Alți minori caută în dărâmături ce poate fi vândut sau ars. Yazan (vârstă neprecizată) adună lemne și deșeuri din plastic dintre ruine și a continuat să muncească inclusiv după ce s-a rănit într-un cui, accident care l-a ținut o săptămână departe de muncă, în timp ce se expunea în continuare zidurilor crăpate și muniției neexplodate.
În piața unei tabere, Kanaan (12 ani) vinde conserve și descrie costul fizic și umilirea care se adaugă muncii.
„În fiecare zi mă întorc la cortul meu cu spatele dureros de la statul în picioare și mersul prin soare. Dar cea mai mare durere vine când cineva țipă la mine pentru că am întârziat să le aduc ce vor.”
Consecințe grave asupra sănătății și psihicului copiilor
Dincolo de hrană și apă, pierderea este una de generație. Raportul Gaza Mental Health Programme arată că acești copii sunt expuși la „stres toxic cumulativ”, care le menține sistemul nervos într-o stare de urgență constantă. Iar în spitale se văd deja urmele muncii grele asupra unor corpuri încă în dezvoltare.
Khalil al-Daqran (vârstă neprecizată), ofițer medical de teren la Spitalul Martirilor Al-Aqsa, a explicat că pagubele nu se opresc la oboseală sau răni ușoare. Cum relatează Independent, medicii tratează tot mai des consecințe care pot lăsa urme permanente.
„Mulți copii au suferit răni grave în timp ce munceau pe străzi, necesitând intervenții chirurgicale urgente. În plus, înregistrăm o creștere alarmantă a deformărilor scheletice și a compresiei vertebrelor în curs de dezvoltare.”
În spatele acestor cazuri stă și prăbușirea mecanismelor publice care ar fi trebuit să-i țină pe copii în afara muncii. I’timad al-Tahrawi (vârstă neprecizată), purtător de cuvânt, a spus că ministerul și instituțiile sale au fost „practic paralizate” după lovirea sediilor și a personalului din teren. Potrivit acesteia, echipele de monitorizare și inspecție nu mai pot lucra din lipsă de resurse logistice, combustibil și securitate, iar autoritățile nu pot opri un copil care întreține o familie fără să-i ofere o alternativă financiară.
În multe corturi, alegerea nu mai este între școală și muncă, ci între muncă și foamete. Sarah (vârstă neprecizată), mamă, a povestit că fiul ei, Karam (vârstă neprecizată), era premiant la școală, dar și-a lăsat studiile pentru a lucra la o tarabă după ce familia a pierdut totul și a ajuns să doarmă într-un cort, fără bani, în condițiile în care ajutoarele nu acoperă nevoile, iar prețurile au urcat.
Prelungirea conflictului israeliano-palestinian și continuarea atacurilor armatei israeliene dincolo de armistițiile temporare adâncesc această criză, într-un teritoriu în care negocierile rămân blocate, iar copiii pierd în același timp accesul la educație, la siguranță alimentară și la protecție elementară. Martin Griffiths (vârstă neprecizată), fost Subsecretar General al ONU, a legat direct fenomenul de lipsa unor coridoare umanitare sigure și durabile, care să asigure familiilor numerar și ajutor alimentar după trei ani de război.
Citește și:
- SUA cer încetarea rapidă a războiului din Ucraina, iar Moscova pierde lunar circa 40.000 de soldați
- O decizie despre memoria războiului reaprinde o ruptură sensibilă. Ce poate pierde Ucraina în relația cu Polonia
- Ce arată lista cu peste 227.000 de soldați ruși uciși despre costul real al războiului din Ucraina














