Partidul lui Roberto Vannacci a ajuns la 5,3% în Italia

Noul partid de extremă dreaptă Viitorul Național, condus de Roberto Vannacci (lider politic, fost general), a ajuns luni la 5,3% în intenția de vot în Italia, la egalitate cu Liga vicepremierului Matteo Salvini. Mișcarea complică ecuația politică a premierului Giorgia Meloni înaintea alegerilor generale din 2027, fiindcă noul concurent crește chiar în interiorul taberei de guvernare.

Concret, sondajul realizat luni de agenția SWG pentru postul de televiziune LA 7 arată că Viitorul Național a atins în doar trei luni de la lansare același nivel cu Liga, una dintre forțele consacrate ale dreptei italiene. Partidul lui Vannacci susține că a trecut de 100.000 de membri în acest interval, iar creșterea nu se vede doar în sondaje, ci și în migrația de parlamentari din coaliția aflată la putere.

Miza pentru Meloni este dublă. În plan intern, fiecare punct câștigat de Vannacci slăbește disciplina din coaliție și împinge agenda executivului spre teme mai dure, de la migrație la identitate națională. În plan extern, presiunea aceasta poate afecta pozițiile Italiei în dosare care interesează direct și România: bugetele de apărare, sprijinul pentru Ucraina și echilibrul politic din UE și NATO.

Printre parlamentarii care au trecut spre noua formațiune se numără Emanuele Pozzolo (fost deputat al partidului Frații Italiei) și Laura Ravetto (fostă parlamentară a Ligii). Iar aceste plecări au o semnificație mai mare decât simpla schimbare de partid: ele vin din chiar nucleul dreptei care susține guvernul.

Platforma Viitorului Național arată clar direcția. Partidul cere „remigrarea”, adică reducerea numărului de străini care trăiesc în Italia, vrea introducerea tinerilor de 14 ani pe piața muncii, salarii pentru mamele casnice și eliminarea unor protecții legale pe care le consideră favorabile în mod nedrept femeilor. Pentru electoratul conservator radicalizat, mesajul este simplu și ușor de recunoscut. Pentru partenerii europeni ai Romei, este un semnal că centrul de greutate al politicii italiene se mută și mai mult spre dreapta.

Meloni încearcă să recupereze electoratul radical fără să piardă terenul moderat

Roberto Vannacci a formulat public această linie, sâmbătă, într-un discurs adresat susținătorilor săi. Liderul partidului a spus:

„Italia trebuie să fie pentru italieni și nu mă rușinez să spun asta. Fie sunteți cu noi de la Viitorul Național, gardieni ai naționalismului și cetățeniei, fie cu Ursula von der Leyen, Mario Draghi, multinaționalele și globalismul.”

Același registru a fost folosit și într-un alt mesaj către activiști:

„Reprezentăm respinșii și pleava și suntem mândri de asta.”

Meloni a început deja să răspundă pe terenul ales de Vannacci, pe teme precum migrația, identitatea națională, Rusia și cheltuielile NATO. Numai că această tactică are un cost politic clar: cu cât premierul se mută mai mult spre dreapta pentru a limita pierderile, cu atât riscă să îndepărteze alegătorii mai moderați și să tensioneze relația cu partenerii de centru-dreapta.

Giuseppe Conte (liderul Mișcării 5 Stele) a rezumat această presiune într-o declarație pentru Politico: „Meloni a devenit obsedată de Vannacci, care prosperă pe eșecurile și trădările ei.” Iar Carlo Calenda (liderul Partidului Acțiune, centrist) a descris fenomenul ca pe o repetiție a ultimului deceniu politic italian: „Este un ciclu care se repetă. Cineva ajunge și strigă mai tare decât ceilalți… cădem în capcana asta, așa cum am căzut pentru Mișcarea 5 Stele, Salvini și Meloni.”

Presiunea internă din Italia poate schimba și deciziile privind apărarea europeană

Impactul nu se oprește la sondaje. Italia a analizat inițial posibilitatea de a împrumuta până la 15 miliarde de euro prin schema SAFE a UE pentru apărare, dar discuțiile au coborât spre aproximativ 7 miliarde de euro, adică mai puțin de jumătate din nivelul luat în calcul la început. Există chiar îndoieli dacă Roma va folosi deloc facilitatea, pe fondul opoziției în creștere față de reînarmare din zona dreptei.

Pentru restul Europei, diferența dintre 15 miliarde de euro și aproximativ 7 miliarde de euro nu este una contabilă. Ea indică spațiul politic pe care îl mai are Meloni pentru a susține creșterea cheltuielilor de apărare într-un moment în care statele membre UE din NATO au depășit deja 2% din PIB pentru apărare în 2025, iar noul obiectiv NATO urcă la 5% din PIB până în 2035, din care 3,5% pentru apărarea de bază.

Dar semnalul devine și mai sensibil pentru România și flancul estic dacă această reticență italiană se traduce în mai puțină susținere pentru proiecte logistice și pentru deciziile comune din NATO. În paralel, președintele american Donald Trump a readus în discuție Ucraina la summitul G7 din această săptămână, ceea ce poate transforma aderarea Ucrainei la UE într-o temă și mai dificilă la viitoarele reuniuni ale Consiliului European.

Potrivit Politico, dacă formațiunea lui Vannacci va continua să crească și va trece de aproximativ 8%, Giorgia Meloni ar putea fi obligată politic să o absoarbă pentru a rămâne competitivă. Estimarea îi aparține lui Lorenzo Pregliasco, de la Youtrend.

Defecțiunile din coaliție arată unde pierde deja guvernul italian

Emanuele Pozzolo, unul dintre foștii aleși ai Fraților Italiei care au trecut spre noul partid, a explicat ruptura prin temele pe care guvernul nu le-ar mai livra electoratului său. „Am devenit deziluzionat de un guvern care nu și-a îndeplinit promisiunile de a aborda securitatea și declinul demografic al Italiei, devenind în același timp din ce în ce mai submisiv și marginalizat pe scena internațională”, a spus el pentru Politico.

Și același fost deputat a indicat și motivul pentru care Vannacci adună sprijin atât de repede: „Poți să-l placi pe Vannacci sau nu. Dar el comunică foarte clar și nu lasă pe nimeni să se îndoiască de ceea ce gândește.”

Laura Ravetto, fostă parlamentară a Ligii, a mizat în explicația sa pe profilul public al liderului: „În calitate de soldat, Vannacci și-a apărat țara. Așadar, cred că în acest moment delicat pentru țară, când trebuie să redescoperim identitatea națiunii și să păstrăm tradițiile noastre, el este persoana potrivită.”

Alegerile generale din Italia sunt programate în 2027, iar pragul politic urmărit acum la Roma este cel indicat de Lorenzo Pregliasco: aproximativ 8% pentru Viitorul Național.