Stadionul care a găzduit 42 de meciuri ale naţionalei de fotbal, unde au fost doborâte 9 recorduri mondiale, iar naţionala de fotbal feminin a devenit campioana lumii, este îngropat în curtea Parlamentului. O parte dintr-o tribună a scăpat de distrugerile lui Ceauşescu este acum un garaj pentru maşinile deputaţilor.
A fost o vreme când bucureştenii mergeau la stadion cu pălărie, cravată şi costum. O vreme în care tramvaiul circula prin rond, la Universitate, şi în locul Casei Poporului existau străzi cochete, oameni boemi şi cel mai modern stadion, inaugurat în anul 1926.
Regele Ferdinand l-a dorit pentru Oficiul Naţional de Educaţie Fizică. Onorat, de-a lungul vremii, de prezenţa tuturor reprezentanţilor Casei Regale din România Mare, stadionul avea nocturnă şi gazon drenat.
Arena a fost martora unora dintre cele mai mari succese ale atletismului nostru. Din 14 recorduri mondiale, Iolanda Balaş a câştigat acolo nouă. Iar naţionala de fotbal şi echipele de club istorice au făcut spectacol mai mult de cinci decenii.
În timpul războiului, stadionul a fost bombardat şi a ars. A fost reconstruit şi americanii de la Harlem Globetrotters i-au fost oaspeţi în anul 1960. Gloria lui a durat până în 1984. Comuniştii l-au acoperit cu pământ ca să înalţe pe el Casa Poporului, actualul sediu al Parlamentului.
Exteriorul peluzei de vest şi o parte a tribunei se mai disting şi astăzi. O privire de la înălţime peste curtea Parlamentului arată clar conturul stadionului regal. Locul neatins de buldozere este acum garaj pentru maşinile deputaţilor.
Vizitarea este interzisă. Nu este loc public. Grozavul stadion de odinioară nu are nici măcar o plăcuţă oficială care să îi amintească povestea plină de măreţie.
Sursa: News 24 Romania.
