3,468 milioane de români trăiau în sărăcie în 2025. Cine sunt categoriile cele mai afectate
În 2025, 18,4% din populația rezidentă a României trăia sub pragul sărăciei, ceea ce înseamnă 3,468 milioane de persoane, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică. Față de 2024, rata a scăzut cu 0,6 puncte procentuale, iar numărul persoanelor sărace a fost mai mic cu 127 de mii, adică un recul de 3,5%.
În cifre, scăderea există, dar dimensiunea problemei rămâne mare: aproape unul din cinci români a avut venituri sub 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent. Iar riscul nu a fost distribuit uniform. Femeile au avut o rată a sărăciei de 18,7%, cu 0,7 puncte procentuale peste bărbați, care au fost la 18,0%.
Datele arată unde presiunea socială este cea mai puternică. Cea mai ridicată incidență a sărăciei s-a înregistrat în rândul persoanelor de 18-24 ani, unde rata a ajuns la 25,8%, și în rândul copiilor și adolescenților de 0-18 ani, unde a fost de 23,6%. Asta înseamnă că grupele aflate la început de viață și de carieră au fost mai expuse decât media națională de 18,4%.
Pentru familii, diferența se vede și mai clar când este măsurat riscul de sărăcie sau excluziune socială, indicatorul AROPE. În 2025, acesta a fost de 27,4% la nivel național, echivalentul a 5,2 milioane de persoane, în scădere cu 0,5 puncte procentuale față de 2024 și cu 125 de mii de persoane mai puțin. Numai că în gospodăriile formate din doi adulți cu trei sau mai mulți copii dependenți, incidența a urcat la 50,2%, iar în gospodăriile monoparentale la 45,7%, adică aproape dublu față de media națională.
Transferurile sociale țin sărăcia mult sub un nivel care ar fi explodat
Una dintre cele mai relevante concluzii ale datelor INS este rolul pensiilor și al celorlalte transferuri sociale în limitarea sărăciei. Dacă în 2025 aceste plăți nu ar fi existat, 44,2% din populație, adică aproape 4 din 9 persoane, s-ar fi aflat sub pragul sărăciei relative. Raportat la nivelul real de 18,4%, diferența arată cât de mult apasă sistemul public pe echilibrul social.
Și mai puternic se vede efectul în cazul vârstnicilor. Pentru persoanele de 65 de ani și peste, fără pensii și celelalte transferuri sociale, proporția celor aflați sub pragul sărăciei ar fi fost de 87,9%. Cu alte cuvinte, aproape nouă din zece persoane vârstnice ar fi fost împinse sub acest prag.
Acesta este unul dintre punctele cu miză directă pentru politicile publice: cifrele nu descriu doar nivelul sărăciei, ci și dependența unor categorii largi de populație de mecanismele de protecție socială. Datele INS sunt folosite anual în elaborarea politicilor publice și în evaluarea eficienței intervenției statului.
Deprivarea severă a scăzut, dar afectează încă 3,160 milioane de persoane
Pe lângă veniturile mici, datele măsoară și lipsurile concrete din viața de zi cu zi. Peste 1 din 6 persoane, mai exact 16,8% din populație, a fost afectată de deprivare materială și socială severă în 2025. Față de 2024, scăderea a fost de 0,4 puncte procentuale.
Ca volum, asta înseamnă 3,160 milioane de persoane. Femeile au fost mai afectate și aici, reprezentând 55,9% din total, față de 44,1% în cazul bărbaților. Potrivit Observatornews, diferența de gen apare astfel în ambele seturi mari de indicatori, atât la sărăcie, cât și la deprivarea severă.
Dar vulnerabilitatea nu ține doar de venituri și consum. Ponderea persoanelor în vârstă de până la 65 de ani care trăiau în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii a ajuns la 5,6% în 2025, adică 785 de mii de persoane. Față de 2024, creșterea a fost de 1,3 puncte procentuale. Indicatorul descrie gospodării în care s-a lucrat sub 20% din potențialul total de muncă, ceea ce semnalează o problemă distinctă față de simpla reducere a veniturilor.
Iar la intersecția celor mai grele forme de vulnerabilitate se află circa 403 mii persoane care s-au confruntat simultan cu riscul de sărăcie, deprivare materială și socială severă și viața într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.
Sud-Estul și Oltenia rămân mult peste București-Ilfov
Diferențele teritoriale rămân mari. Cea mai ridicată rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială s-a înregistrat în regiunea Sud-Est, unde a ajuns la 38,0%, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 36,0%.
La polul opus, București-Ilfov a avut cea mai mică rată, de 13,6%. Asta înseamnă un ecart de 24,4 puncte procentuale între Sud-Est și București-Ilfov și de 22,4 puncte între Sud-Vest Oltenia și Capitală cu județul Ilfov. Pentru politicile sociale și de ocupare, diferența sugerează că aceeași măsură aplicată uniform poate avea efecte foarte diferite între regiuni.
INS oferă astfel o imagine anuală care nu arată doar dacă indicatorii s-au mișcat în sus sau în jos față de anul anterior, ci și unde rămân concentrate vulnerabilitățile: în gospodăriile cu mulți copii, în familiile monoparentale, în rândul tinerilor, al copiilor și al femeilor. Ultimul indicator agregat arată că 27,4% din populație, adică 5,2 milioane de persoane, a fost expusă în 2025 riscului de sărăcie sau excluziune socială.
