40% din demențe nu sunt Alzheimer și apar între 55 și 65 de ani

Boala Alzheimer reprezintă aproximativ 60% din totalul cazurilor de demență, însă aproape 40% dintre pacienți suferă de forme diferite, mai puțin cunoscute. Aceste afecțiuni se manifestă adesea diferit, iar specialiștii avertizează că semnalele de alarmă pot apărea devreme, între 55 și 65 de ani.

Recunoașterea timpurie a acestor semne este esențială pentru adaptarea îngrijirii.

Demența este un termen-umbrelă care acoperă peste 100 de afecțiuni distincte. Deși pierderea memoriei este cel mai cunoscut simptom, multe dintre formele mai rare afectează în primă fază vorbirea, comportamentul, somnul sau funcțiile motorii. Aceste manifestări atipice fac diagnosticul mult mai dificil.

RecomandariTop 10 aparate airfryer cu capacitate între 4 și 6 litri în 2026

Forme care afectează vederea și orientarea

Una dintre aceste afecțiuni este atrofia corticală posterioară, care lovește în special vederea și orientarea în spațiu. Spre deosebire de Alzheimer, memoria este mai puțin afectată la debut. Pacienții se pot confrunta cu halucinații vizuale și dificultăți la citit sau la aprecierea distanțelor, de exemplu când coboară scările. Simptomele apar de obicei între 55 și 65 de ani.

Încă nu este clar dacă este o formă distinctă de demență sau o variantă atipică de Alzheimer, deoarece modificările cerebrale sunt similare. Se estimează că între 5% și 15% dintre pacienții diagnosticați cu Alzheimer prezintă această formă.

O altă formă, extrem de rară, este boala Creutzfeldt-Jakob, care afectează aproximativ o persoană dintr-un milion. Este cauzată de proteine anormale, numite prioni, care își modifică structura tridimensională și declanșează o evoluție rapidă și severă a bolii, mult mai accelerată decât în cazul Alzheimer. Pacienții prezintă tulburări de memorie, dar și de mișcare, inclusiv spasme bruște, involuntare.

RecomandariDiscuţii între SUA şi Coreei de Sud pentru contribuții financiare mai mari pentru apărare

Principalii factori de risc sunt vârsta înaintată și componenta genetică, prezentă în 10-15% dintre cazuri. În situații excepționale, boala poate fi contractată prin consumul de carne de vită contaminată de la animale cu encefalopatie spongiformă bovină, cunoscută popular ca „boala vacii nebune”.

Asocieri cu boli neurologice severe

Există și cazuri în care demența apare în asociere cu alte afecțiuni neurologice grave. Demența frontotemporală, care implică pierderea progresivă a țesutului cerebral în lobii frontali și temporali, poate fi însoțită de boala neuronului motor. Aceasta din urmă afectează respirația și mișcarea, putând duce la paralizie.

Aproximativ 10-15% dintre pacienții cu demență frontotemporală dezvoltă și boala neuronului motor, legătura fiind, posibil, o mutație genetică numită C9orf72. Pacienții prezintă simptome care nu sunt asociate în mod obișnuit cu demența, precum atrofie musculară, rigiditate și dificultăți la înghițire. Nu se știe cu certitudine care dintre cele două afecțiuni se instalează prima.

RecomandariMisterul Apartamentului Mălinei Olinescu: Întrebări Neelucidate Persistă

Paralizia supranucleară progresivă este o altă boală rară care provoacă atât demență, cât și tulburări de mișcare. Doar în Marea Britanie sunt afectate circa 4.000 de persoane. Diagnosticul este complicat, deoarece simptomele se suprapun cu cele ale bolii Parkinson. Afecțiunea produce leziuni în zonele subcorticale ale creierului, în special în trunchiul cerebral și ganglionii bazali, regiuni care controlează mișcarea și vederea. Pacienții au probleme cu mișcările oculare, suferă căzături frecvente și au dificultăți de concentrare.

Tratamentul este limitat, îngrijirea este cheia

În prezent, nu există un tratament care să vindece vreuna dintre formele de demență. Anumite medicamente pot încetini evoluția simptomelor, dar acestea sunt eficiente doar în boala Alzheimer. Pentru celelalte forme, îngrijirea se concentrează pe adaptarea la simptomele specifice fiecărui pacient.

Or, demența nu înseamnă doar uitare. Modificările de comportament, problemele de vedere, căzăturile frecvente sau tulburările de vorbire pot fi semne timpurii ale bolii, iar recunoașterea lor este primul pas spre un management corect al afecțiunii.

„Înţelegerea acestor forme diferite poate contribui la o îngrijire mai adecvată şi la o gestionare mai eficientă a afecţiunii”, notează Clarissa Giebel, cercetător principal la Universitatea din Liverpool.