Pe perioada sarcinii, atât mama, cât și fătul au nevoie de o monitorizare atentă și îngrijire medicală adecvată. Iar pentru asta, medicii recomandă o serie de investigații și teste pe parcursul celor nouă luni. Aceste investigații nu doar monitorizează dezvoltarea fătului, dar și detectează posibilele complicații ce ar putea duce la intervenții, cum ar fi cezariana. Iată, așadar, în rândurile de mai jos, cinci dintre cele mai recomandate investigații în sarcină.
Ecografia, probabil cea mai importantă investigație
Ecografia se bazează pe unde sonore pentru a crea imagini ale fătului în uter. Medicii ginecologi recomandă ecografii în diferite stadii ale sarcinii pentru a monitoriza creșterea și dezvoltarea fătului, dar și pentru a detecta eventualele anomalii structurale. Astfel, până în săptămâna 10 de sarcină, este recomandată ecografia de confirmare a sarcinii. Cu ajutorul ei, medicul verifică poziția și viabilitatea sarcinii.
Între săptămâna 18 și 22 de sarcină, este recomandată ecografia de screening pentru anomalii. O astfel de ecografie evaluează anatomia fătului și identifică posibilele defecte congenitale. Iar, între 28-32 săptămâni, se recomandă ecografia de creștere cu ajutorul căreia se monitorizează creșterea fătului și cantitatea de lichid amniotic. Aceste ecografii pot indica și necesitatea unei operații de cezariana. Bineînțeles, în cazurile de anomalii severe sau complicații.
Dublu test, o investigație care depistează anomaliile fătului
Dublu test este o investigație care evaluează riscul de anomalii cromozomiale la făt, cum ar fi sindromul Down, sindromul Edwards și sindromul Patau. Acest test combină măsurătorile ecografice (translucența nucală) cu analiza sângelui mamei.
Se efectuează între săptămânile 11 și 14 de gestație și este recomandat de medic in sarcina pentru toate femeile gravide, indiferent de vârstă sau istoricul medical.
Testul de glucoză este important pentru depistarea diabetului gestațional
Diabetul gestațional este o afecțiune care poate apărea în timpul sarcinii. El poate cauza complicații atât pentru mamă, cât și pentru copil, inclusiv riscul de naștere prematură, creșterea excesivă a fătului (macrosomie) și dificultăți la naștere care ar putea necesita operația de cezariană.
Testul de glucoză se poate efectua între săptămânile 24 și 28 ale sarcinii. Gravida trebuie să bea o soluție dulce, iar nivelul de glucoză din sânge este măsurat după o oră. Dacă nivelul de glucoză este ridicat, se va efectua un test suplimentar pentru confirmarea diagnosticului.
Amniocenteza, o procedură invazivă
Amniocenteza se realizează în cazurile în care la dublu test se constată unele anomalii. Procedura implică prelevarea unei mici cantități de lichid amniotic din sacul care înconjoară fătul, utilizând un ac lung și subțire introdus prin abdomenul mamei. Lichidul amniotic conține celule fetale care sunt analizate în laborator.
Această investigație este recomandată femeilor cu risc crescut de anomalii genetice, și se efectuează între săptămânile 15 și 20 de sarcină.
Monitorizarea non-stres urmărește starea fătului
Acest test este non-invaziv și măsoară frecvența cardiacă a fătului în timp ce acesta se mișcă. O frecvență cardiacă normală și reacțiile adecvate la mișcările fetale indică un făt sănătos și bine oxigenat.
Monitorizarea se recomandă și în cazul sarcinilor cu risc crescut, cum ar fi cele cu diabet gestațional, hipertensiune arterială sau suspiciune de întârziere a creșterii fetale. Dacă rezultatele sunt anormale, medicul poate recomanda teste suplimentare sau chiar inducerea nașterii.
Așadar, pe parcursul celor nouă luni de sarcină este foarte important ca femeia gravidă să respecte recomandările medicului care monitorizează sarcina și să efectueze investigațiile. Aceste teste nu doar că oferă informații valoroase despre starea de sănătate a fătului și a mamei, dar ajută și la luarea unor decizii privind nașterea și îngrijirea prenatală.
