Jurnalul Național
Știri și analize

Caută în Jurnalul Național

Casă și Grădină

670.000 de locuințe ar putea proveni din clădiri vechi în Regatul Unit

Roxana Popa · 13 iulie 2026 · Actualizat: 02:58
locuințe din clădiri vechi, 670.000 de locuințe ar putea proveni din clădiri vechi în Regatul Unit

Până acum, criza locuințelor din Regatul Unit a fost discutată în principal în cheia construirii de locuințe noi. De luni, odată cu publicarea raportului Comitetului pentru Cultură, Media și Sport din Camera Comunelor, intră oficial în joc o altă variantă: folosirea clădirilor vechi nefolosite sau subutilizate, inclusiv a unor lăcașuri de cult, ca rezervă de locuire. Estimarea invocată de parlamentari, pe baza datelor Historic England, este de aproximativ 670.000 de locuințe, adică aproape 45% din ținta de 1,5 milioane de locuințe pe care Partidul Laburist vrea să o atingă până în 2029.

Guvernului britanic i se schimbă astfel presiunea de pe masă: nu mai este vorba doar despre câte șantiere noi poate deschide, ci și despre cât de repede poate transforma patrimoniul degradat într-o resursă locativă. Raportul, rezultat după 18 luni de muncă, cere o schemă de tip „patrimoniu-pentru-locuințe”, inspirată de inițiativa italiană „1,0 euro casa”, dar și stimulente fiscale pentru revitalizarea clădirilor vechi. Miza este imediată și foarte concretă pentru finanțele publice și pentru comunități: o clădire salvată de la degradare poate deveni locuință, iar o proprietate publică aflată în ruină poate înceta să mai fie doar un cost de întreținere.

Din acest punct, discuția nu mai ține doar de conservare. 670.000 de locuințe reprezintă o masă suficient de mare încât să schimbe raportul dintre patrimoniu și politica de locuire. Iar comparația esențială este chiar cea oferită de ținta guvernamentală: dacă această estimare s-ar materializa, aproape una din două locuințe promise până în 2029 ar putea proveni din reutilizare, nu din extinderea clasică a stocului construit.

Comitetul parlamentar susține că aici s-a produs ruptura dintre potențial și politica actuală. Dame Caroline Dinenage (președinte conservator al Comitetului pentru Cultură, Media și Sport) a descris clădirile istorice drept active economice, sociale și culturale și a legat degradarea lor de eșecul actualei abordări publice.

„Clădirile vechi și alte părți ale trecutului nostru joacă un rol economic, social și cultural vital în comunitățile noastre, dar imaginea acoperișurilor care curg, a zidăriei care se prăbușește și a spațiilor vacante ilustrează modul în care abordarea politicii actuale privind patrimoniul eșuează lamentabil în a sprijini atât protecția, cât și potențialul său.”

Cum schimbă raportul percepția asupra patrimoniului

Raportul pornește de la o constatare simplă, dar cu efect administrativ mare: o clădire veche se păstrează mai ușor atunci când este folosită. Această idee schimbă și felul în care sunt privite bisericile, clădirile clasificate sau proprietățile publice aflate în degradare. Ele nu mai apar doar ca obiecte de conservat prin granturi fragmentate, ci ca spații care pot primi o funcțiune economică și socială stabilă.

De aici vine și apelul parlamentarilor pentru o schemă „patrimoniu-pentru-locuințe”. Modelul italian este invocat ca reper de imaginație administrativă, iar în cazul britanic instrumentele cerute sunt două: facilități fiscale și un cadru de planificare care să facă adaptarea mai ușoară. Potrivit Independent, comitetul cere explicit și o scutire țintită de TVA pentru întreținerea clădirilor clasificate, pe fondul nemulțumirilor că noul „fond de reînnoire a lăcașurilor de cult” nu include rambursarea automată de TVA pentru anumite reparații, așa cum făcea schema anterioară.

Aici se vede și cine ar câștiga primul. Proprietarii și administratorii de clădiri istorice ar avea costuri mai mici pentru reparații. Comunitățile ar putea păstra în uz clădiri care altfel se golesc sau se închid. Guvernul ar avea o cale suplimentară spre ținta de 1,5 milioane de locuințe. Iar patrimoniul ar fi protejat prin utilizare curentă, nu doar prin intervenții de urgență.

Dame Caroline Dinenage a formulat chiar această logică a folosirii de zi cu zi.

„Am auzit dovezi convingătoare că cel mai bun mod de a proteja o clădire este ca aceasta să fie ocupată, folosită, locuită și iubită. Alte țări cu un patrimoniu similar de bogat au arătat ce se poate realiza gândind «în afara cutiei».”

Finanțarea fragmentată și lipsa de ambiție, principalele blocaje

Regatul Unit nu pornește de la zero nici în materie de locuințe, nici în materie de conservare. Contextul ultimilor ani este cel al unei crize de locuințe de durată, pe care mai multe guverne au încercat să o gestioneze prin ținte ambițioase de construire. În paralel, clădirile de patrimoniu și lăcașurile de cult au intrat tot mai des în discuție din cauza neutilizării și a stării avansate de degradare. Au existat scheme de finanțare, atât sub guvernul anterior, cât și sub cel actual, însă eficiența lor a fost contestată mai ales acolo unde reparațiile au rămas scumpe și greu de planificat.

Comitetul spune direct că finanțarea pentru întreținerea clădirilor de patrimoniu este fragmentată. Avertismentul se extinde și asupra noii scheme pentru lăcașurile de cult, care, în viziunea parlamentarilor, ar trebui să fie „cel puțin la fel de generoasă” ca predecesoarea sa. Pentru biserici și alte clădiri protejate, diferența dintre o rambursare automată de TVA și lipsa ei nu este o nuanță tehnică. Ea se vede în bugetul lucrărilor, în amânarea reparațiilor și, în timp, în accentuarea degradării.

Critica politică este tăioasă tocmai pentru că cifra de 670.000 schimbă dimensiunea subiectului. Dame Caroline Dinenage a legat lipsa de reacție a executivului de ratarea unei oportunități mari.

„Historic England spune că există potențialul de a crea un număr impresionant de 670.000 de locuințe noi și totuși abordarea Guvernului relevă o complacență profundă, este lipsită de ambiție și denotă o lipsă totală de imaginație.”

Din punct de vedere politic, miza pentru guvern este clară. Dacă tratează patrimoniul doar ca pe un capitol cultural, pierde o posibilă sursă de locuințe și continuă să suporte costurile degradării unor imobile publice sau private. Dacă mută tema și în zona locuirii, poate câștiga pe două fronturi: răspunde unei presiuni sociale mari și reduce risipa asociată clădirilor abandonate.

Clădirile publice în ruină și meseriile care lipsesc

Raportul nu se oprește la biserici și la imobilele clasificate. Parlamentarii cer guvernului să dea chiar el exemplul, prin renovarea proprietăților publice aflate în degradare, inclusiv închisori și baze militare. Este o cerere cu miză practică: statul nu mai este doar finanțator sau reglementator, ci proprietar care poate demonstra că reutilizarea funcționează și pe propriul portofoliu.

Există însă un al doilea blocaj, mai puțin vizibil decât lipsa banilor și mai lent de reparat. Comitetul califică lipsa de competențe în construcțiile de patrimoniu drept unul dintre cele mai serioase riscuri pentru protecția pe termen lung a patrimoniului construit al Regatului Unit. Cu alte cuvinte, chiar și atunci când există clădiri de salvat și bani pentru lucrări, lipsa meseriașilor și a specialiștilor poate încetini sau compromite proiectele.

De aceea, raportul cere căi de formare care să țină în viață meșteșugurile și competențele de specialitate. Pentru piața muncii, implicația este directă: politica locuirii ajunge să depindă și de politica de formare profesională. O țintă de sute de mii de locuințe bazată pe conversia clădirilor vechi nu se poate sprijini doar pe voință politică sau pe facilități fiscale, ci și pe existența unei forțe de muncă pregătite pentru lucrări de patrimoniu.

Acesta este, probabil, punctul cel mai greu de accelerat. O scutire de TVA poate fi decisă administrativ sau fiscal. Refacerea unei baze de competențe cere timp, trasee de formare și continuitate.

Răspunsul guvernului britanic la recomandări

Răspunsul executivului indică faptul că tema nu este respinsă, dar nici asumată încă în termenii duri ai comitetului. Departamentul pentru Cultură, Media și Sport arată că a angajat 230 de milioane de lire sterline pe parcursul actualului Parlament pentru a reîmprospăta clădirile de patrimoniu. Raportat la potențialul de 670.000 de locuințe invocat de Historic England, suma conturează mai degrabă o intervenție de susținere a patrimoniului decât un program explicit de conversie la scară mare pentru locuire.

Purtătorul de cuvânt al Departamentului pentru Cultură, Media și Sport a apărat această orientare, insistând asupra ideii de patrimoniu folosit în viața curentă și asupra colaborării dintre ministere.

„Credem că patrimoniul nostru este cel mai bine protejat atunci când este în uzul cotidian, de la locuințe pline de caracter la atracții turistice iconice. De aceea am alocat 230 de milioane de lire sterline pe parcursul acestui Parlament pentru a reîmprospăta clădirile de patrimoniu care fac o diferență în satele, orașele și orașele noastre, fie că sunt biserici în inima comunităților sau bijuterii decolorate pe străzile noastre principale.”

Același departament a precizat că lucrează împreună cu Ministerul Locuințelor, Comunităților și Guvernului Local pentru a facilita adaptarea și reutilizarea clădirilor de patrimoniu prin Cadrul Național de Politici de Planificare. Diferența față de raportul parlamentar rămâne însă importantă: guvernul vorbește despre colaborare și investiții în patrimoniu, în timp ce comitetul cere un salt de politică publică, cu schemă dedicată, tratament fiscal și utilizarea sistematică a clădirilor vechi pentru locuire. Guvernul va analiza „cu atenție” recomandările și va oferi un răspuns formal în timp util.