Ce îi motivează pe români la job în 2026: salariul a picat pe doi, 25% sunt la limita burnout-ului
Banii nu mai sunt pe primul loc. Ciudat? Poate. Dar cifrele din 2026 spun exact asta. Pentru angajații români, sensul muncii a devenit mai important decât leafa. Un raport realizat pe o mie de angajați din mediul urban, prezentat de Știrile ProTV, confirmă această schimbare de paradigmă care ar fi părut de neconceput acum cinci ani.
Echilibrul dintre viața profesională și cea personală ocupă acum prima poziție în topul factorilor care țin oamenii motivați. Salariul? Pe doi. Stabilitatea vine cu 14,8%, autonomia cu 11,7%. Dar uite ce ascund cifrele astea frumoase: unul din patru angajați români s-a aflat la limita burnout-ului anul acesta.
De ce se epuizează oamenii, de fapt
Volumul prea mare de muncă rămâne principala sursă de epuizare, cu 23,3%. Termenele limită strânse vin pe locul doi, cu 19,6%. Lipsa echilibrului job-viață personală completează podiumul cu 16,4%.
Acum vine surpriza. Angajații acceptă să muncească mult și sub presiune. Dar au o condiție. Vor să simtă că efortul lor contează, că primesc recunoaștere, că au control asupra propriei activități. Fără astea, aceeași muncă devine copleșitoare. Același volum de ore, aceleași taskuri, dar percepția se schimbă radical.
„Vedem foarte clar că oamenii nu sunt epuizați pentru că muncesc mai mult, ci pentru că muncesc într-un context în care efortul lor nu este suficient de bine explicat, recunoscut și integrat într-un scop mai larg”, explică Mihai Stănescu, fondatorul RoCoach. Burnout-ul nu vine din munca intensă în sine. Vine din munca desfășurată într-un context perceput ca nedrept sau impredictibil.
Ce îi demotivează cel mai tare pe angajați
Lipsa recunoașterii. Asta e factorul numărul unu de demotivare, cu 9,1%. Nu tehnologia. Nu volumul de muncă. Nu orele suplimentare. Recunoașterea. Atât.
Pe locul doi găsim lipsa clarității, cu 7,9%. Conflictele interne ocupă poziția a treia, cu 7,8%. Toate trei arată spre același lucru: un deficit de feedback, dialog și respect în companiile românești.
„Oamenii vorbesc mai mult despre a fi tratați corect decât despre beneficii materiale, despre șefi care explică deciziile și despre libertatea de a-și organiza munca fără micro-management”, spune Marian Marcu, Managing Partner Novel Research. Când astea lipsesc, munca devine rapid o sursă de frustrare.
Cum se schimbă motivația pe măsură ce avansezi
Raportul relevă un tipar interesant. La nivel de execuție, angajații sunt consumați de munca intensă și motivați de stabilitate plus rezultate concrete. Middle managerii simt cel mai acut tensiunile organizaționale. Sunt prinși la mijloc, presați din toate părțile.
Directorii? Pentru ei, motivația vine din autonomie, sens și impact. Plătesc însă un preț: echilibrul dintre muncă și viața personală suferă cel mai mult la acest nivel. Ironia e că tocmai ei ar trebui să dea exemplul.
Vechimea schimbă și ea perspectiva. Angajații cu mulți ani în aceeași organizație nu se mai stresează din cauza incertitudinii sau lipsei de claritate. Pentru ei, consumul de energie vine din volumul mare de muncă și presiunea constantă, iar motivația evoluează de la salariu și recunoaștere către stabilitate, sens și rezultate palpabile.
Inteligența artificială, mai puțin amenințătoare decât pare
Deși s-a vorbit intens despre AI în 2025, impactul direct asupra stării de bine a fost limitat. Doar 5% dintre angajați au indicat tehnologia drept un factor major de epuizare. Ba chiar 47,1% spun că AI-ul i-a ajutat în activitatea lor. Doar 13,9% afirmă că i-a afectat negativ.
AI-ul nu e perceput ca o amenințare autonomă. E mai degrabă un amplificator al realității organizaționale. În companiile cu roluri clare și leadership funcțional, tehnologia ajută. În cele cu procese haotice și decizii netransparente, accentuează presiunea și confuzia. Surprinzător sau nu, problema nu e niciodată unealta, ci mâna care o folosește.
Datele au fost colectate în noiembrie-decembrie 2025, prin metoda CAWI, pe un eșantion de o mie de angajați din mediul urban. Mesajul e clar: jobul nu mai e doar o sursă de venit. E un spațiu unde munca trebuie să conteze.
