Cheltuielile familiilor din România cresc mai repede decât veniturile.
Cheltuielile pentru mâncare, locuință și energie apasă tot mai greu în bugetul familiilor din România, iar creșterea veniturilor nu reușește să refacă puterea de cumpărare erodată de inflație. Datele publicate și mărturiile adunate în jurul lor conturează aceeași realitate: pentru multe gospodării, luna se închide după plata strictului necesar, nu după economii sau consum pentru dezvoltare.
O treime din bugetul unei familii se duce pe alimente, o pondere de două ori mai mare decât în Europa de Vest. Aproape 16% din cheltuielile de consum merg spre locuință, energie și servicii, adică chirie sau rată, curent, gaz și apă. Iar o altă treime din venituri se pierde în favoarea statului prin taxe și impozite. După aceste trei capitole, spațiul pentru educație, cultură sau economisire devine foarte mic.
Miza nu ține doar de confortul zilnic. Când o familie alocă cel mai mult pentru hrană și utilități, iar cele mai mici sume pentru educație și recreere, presiunea se mută direct în nivelul de trai: mai puține cheltuieli amânabile, mai puține ieșiri, mai puține investiții în copii și în formarea profesională, mai puțină rezervă pentru o urgență.
Educația rămâne la coada bugetului, cu 27 de lei pe lună pentru o familie
Pentru recreere, sport și cultură, românii alocă 3,5% din bugetul lunar, adică puțin peste 300 de lei lunar pentru o familie. Raportat la banii dați pe mâncare, suma este de circa trei ori mai mică. Și mai jos se află educația: doar 27 de lei pe lună pentru cărți, cursuri sau meditații.
Clara Mihociu, reporter, a explicat cât de puțin înseamnă asta în viața de zi cu zi:
„Când vine vorba de recreere, sport și cultură, românii alocă 3,5% din buget lunar. Adică puțin peste 300 de lei lunar pentru o familie. Poate de aceea de multe ori sălile de spectacol sunt goale, un bilet la teatru sau muzeu costă între 30 și 150 de lei, un efort prea mare pentru multe familii din România ca să îl facă lună de lună.”
Cu alte cuvinte, un singur bilet de 150 de lei poate consuma aproape jumătate din bugetul lunar rezervat culturii. Pentru o familie, asta înseamnă că o ieșire la teatru, muzeu sau la un eveniment sportiv intră ușor în categoria cheltuielilor amânate.
Romeo Asiminei, sociolog, leagă direct aceste cifre de starea economică a societății:
„Toate aceste date reflectă o situaţie economică tensionată. O gospodărie care alocă 26 de lei pentru educaţie nu poate să arate o societate în dezvoltare. Majoritatea gospodăriilor este la pragul subzistenţei, trăiesc de la lună la lună.”
Diferența dintre 27 de lei menționați în date și 26 de lei invocați în această evaluare nu schimbă fondul problemei: capitolul educație rămâne, de departe, cel mai mic din bugetul unei familii.
Creșterea veniturilor există pe hârtie, dar inflația taie din efectul ei
Veniturile românilor au crescut cu 14% față de 2024, potrivit datelor citate, însă câștigul este erodat de inflație. Sursa nu explică perioada exactă la care se raportează acest avans, iar această neclaritate cere prudență în interpretare. Cert este efectul descris de oameni: majorările de venit nu se văd integral în consumul disponibil după plata cheltuielilor fixe.
Roxana Florea, din Iași, angajată, descrie felul în care se împarte salariul înainte de orice cheltuială opțională:
„Când iau salariul îmi fac o aprovizionare generală şi e undeva la 1.000 lei. Mai am 3 pisoi care au un buget fix – 600 de lei. Într-o lună îmi iau ceva de îmbrăcat, într-o lună îmi iau ceva de încălţat, pentru că îmi dă starea de bine, undeva la 300-400 de lei. În ce priveşte film, teatru, încerc să merg o dată la 3 luni sau când apare ceva interesant”
Iar o altă angajată, Roxana, tot din Iași, rezumă mai sec presiunea lunară: „În jur de 1.600 de lei îmi rămân după ce plătesc toate cheltuielile”.
Conform Observatornews, aceeași logică apare și în cazul pensionarilor sau al chiriașilor. Un bărbat, pensionar, spune: „Dintr-o pensie de 25 se duce aproape tot pe cheltuieli. Ce ne mai rămâne e pensia soţiei.” Întrebat la ce renunță pentru a se descurca, răspunsul lui este scurt: „La haine, distracţii, concedii.” Numai că nici la salariați situația nu este foarte diferită. O altă persoană rezumă astfel împărțirea banilor: „Păi cam tot. Jumătate pe chirie, jumătate pe întreţinere şi produse alimentare, desigur. Am noroc că formez un cuplu cu cineva şi cheltuielile s-au împărțit”.
Majorarea salariului minim aduce 125 de lei în plus pentru angajați și costuri mai mari pentru firme
De la 1 iulie, salariul minim brut crește de la 4.050 de lei la 4.325 de lei. Asta înseamnă o majorare de 275 de lei brut, adică 6,8% față de nivelul actual. Pentru aproape două milioane de angajați, această schimbare înseamnă 125 de lei în plus pe lună.
Dar efectul nu este identic pentru toți actorii din economie. Pentru o firmă, majorarea aduce costuri mai mari cu aproape 300 de lei pentru fiecare salariat. Cu alte cuvinte, creșterea salariului minim ridică venitul angajatului, dar mărește și povara salarială pentru angajator, într-un moment în care consumul rămâne deja sub presiune.
Aici apare una dintre tensiunile mari din economie. Statul încasează mai mult din taxe și impozite, în timp ce o parte dintre angajați primesc o sumă care poate acoperi doar parțial scumpirile la alimente, întreținere sau transport. Iar pentru firme, mai ales cele cu mulți angajați plătiți la minim, costul total urcă mai repede decât venitul disponibil al salariatului.
Următorul reper concret este 1 iulie, data de la care salariul minim brut urcă de la 4.050 de lei la 4.325 de lei pentru aproape două milioane de angajați.
