Divorțul la notar în România – Condiții, Procedură, Costuri și Comparații

Divorțul realizat la notar (numit și divorț amiabil sau pe cale notarială) este o modalitate rapidă și discretă de a desface căsătoria prin acordul soților. Această procedură extrajudiciară a fost introdusă în legislația românească odată cu noul Cod Civil și este disponibilă atât cuplurilor fără copii minori, cât și celor care au copii minori, cu condiția să existe înțelegere deplină între soți asupra tuturor aspectelor divorțului. Mai jos vom detalia condițiile legale, pașii de urmat, costurile, durata, câteva exemple practice și o comparație cu alte forme de divorț (la judecătorie și prin mediator). La final găsiți și un mic ghid practic care sintetizează demersurile pe care trebuie să le faceți.

Condițiile legale pentru divorțul la notar

Pentru a putea divorța în fața notarului public, ambii soți trebuie să consimtă la desfacerea căsătoriei. Divorțul notarial este posibil doar prin acordul soților, deci nu poate fi folosit dacă unul dintre soți nu dorește divorțul sau există neînțelegeri asupra termenilor. În plus, legea impune și alte condiții legale importante:

• Lipsa litigiilor și acord total asupra aspectelor divorțului: Soții nu trebuie să aibă un proces de divorț în curs la instanță și trebuie să fie în deplin acord asupra tuturor chestiunilor legate de divorț. Dacă există copii minori, aceștia trebuie să cadă de acord asupra tuturor aspectelor privind copiii – de la custodie la pensia de întreținere (detaliat mai jos). Dacă există bunuri comune de împărțit, partajul nu este obligatoriu odată cu divorțul, însă dacă doresc să îl facă tot la notar, și asupra împărțirii bunurilor trebuie să existe acord. Orice neînțelegere (de exemplu, asupra numelui de familie după divorț sau asupra custodiei copilului) face imposibil divorțul la notar – în astfel de cazuri notarul îi va îndruma pe soți către instanța judecătorească.
• Consimțământ valabil și capacitate deplină: Ambii soți trebuie să își poată exprima personal un consimțământ liber și neviciat, în cunoștință de cauză. Niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție judecătorească (adică să nu fie declarat incapabil de a încheia acte juridice); dacă, de exemplu, unul dintre soți este sub tutelă/curatelă și nu are capacitate deplină de exercițiu, divorțul notarial nu este posibil. De asemenea, ambii soți trebuie să fie identificați (cu acte de identitate valabile) și să își poată manifesta personal sau prin reprezentant legal acordul. Notarul nu poate declara divorțul în lipsa unuia dintre soți la finalizarea procedurii, chiar dacă la depunerea cererii unul a fost reprezentat (vedeți secțiunea de procedură).
• Existența sau inexistența copiilor minori: Prezența copiilor minori nu împiedică divorțul la notar, însă aduce condiții suplimentare. Dacă soții nu au copii minori împreună (nici născuți din căsătorie, nici adoptați de ambii în timpul căsătoriei), procedura este mai simplă – practic este suficient acordul lor la divorț și asupra numelui de familie după divorț. Dacă însă soții au copii minori, notarul poate pronunța divorțul doar dacă soții ajung la un acord scris privind copiii, care să cuprindă în mod cumulativ: numele de familie al soților după divorț, modul de exercitare în comun a autorității părintești, locuința copilului la unul dintre părinți, programul de legături personale (vizite) cu celălalt părinte și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare a copilului (pensie de întreținere). Toate aceste aspecte trebuie detaliate într-o convenție parentală semnată de soți în fața notarului, convenție care se va menționa în certificatul de divorț. Notarul va verifica legalitatea convenției – de pildă, părinții nu pot renunța în convenție la dreptul la întreținere al copilului și trebuie stabilit un cuantum al pensiei alimentare conform Codului Civil. Important: legea permite divorțul la notar și dacă există copii minori născuți din afara căsătoriei sau adoptați (de exemplu, un copil dintr-o relație anterioară a unuia dintre soți). În practică, asta înseamnă că notarul va cere acordul cu privire la acel copil dacă celălalt soț l-a adoptat sau are autoritate părintească asupra lui. Dacă minorul nu este copilul comun al soților, situația se clarifică prin declarații, dar prezența oricărui copil minor aflat în îngrijirea soților atrage măsuri de protecție (anchetă socială, detaliată mai jos).
• Competența teritorială: Soții pot depune cererea de divorț numai la un birou notarial competent teritorial, adică din localitatea unde s-au căsătorit sau unde au avut ultima locuință comună. Această regulă este prevăzută de lege (Legea notarilor publici nr. 36/1995) și este similară cu competența divorțului pe cale administrativă. De exemplu, dacă doi soți s-au căsătorit în Cluj, pot divorța la orice notar din Cluj; dacă s-au căsătorit în străinătate (consulat) sau într-o altă localitate, dar ultima adresă comună a fost în București, pot alege un notar din București. Dovada ultimei locuințe comune se face fie cu actele de identitate (dacă ambii au același domiciliu menționat), fie, dacă buletinele nu mai reflectă domiciliul comun, printr-o declarație notarială pe propria răspundere a soților privind ultima locuință comună. Atenție: dacă vă adresați unui notar în afara acestor localități (nici locul căsătoriei, nici ultimul domiciliu comun), notarul nu va putea înregistra cererea.

În concluzie, divorțul la notar este posibil doar dacă există deplin acord și anumite condiții legale sunt îndeplinite. Orice situație specială – de exemplu, soț dispărut, soț incapabil, neînțelegeri privind copiii sau bunurile – va exclude procedura notarială și va necesita soluționarea la judecătorie.

RecomandariCât costă un divorț la notar în 2026 acte necesare și procedură

Pașii procedurali la divorțul în fața notarului

Procedura divorțului la notar se desfășoară în două etape principale: (1) depunerea cererii de divorț și (2) eliberarea certificatului de divorț după perioada de așteptare. Iată pașii detaliați pe care trebuie să îi urmeze soții:

1. Depunerea cererii de divorț și actele necesare. Soții vor întocmi și semna o cerere de divorț adresată notarului public. Cererea se depune de regulă de ambii soți împreună, prezentându-se la biroul notarial, însă legea permite și depunerea prin mandatar cu procură specială autentică. Asta înseamnă că dacă unul dintre soți nu se poate prezenta personal (de exemplu, locuiește în străinătate), el poate împuternici fie celălalt soț, fie o terță persoană printr-o procură notarială, pentru a depune actele în numele său. Important: chiar dacă depunerea cererii se poate face prin reprezentant, la final (eliberarea certificatului) prezența personală a ambilor soți este obligatorie – certificatul nu poate fi ridicat prin mandatar.

• Actele necesare care trebuie atașate cererii includ cel puțin: actele de identitate ale soților (BI/CI în original), certificatul de căsătorie în original și, dacă există copii minori, certificatele de naștere ale copiilor (original sau copii legalizate). De asemenea, notarul poate solicita copii legalizate după certificatele de naștere ale soților (în practică se legalizează copii ale acestor acte direct la notar). Toate documentele se vor pune într-un dosar de divorț, iar notarul va înregistra cererea într-un Registru Național special pentru divorțuri (RNCD/RUCD). La depunerea cererii, soții dau și declarații pe proprie răspundere privind îndeplinirea condițiilor legale (de exemplu că nu au alt divorț în curs, că nu au copii minori – dacă e cazul – sau, dacă au, că au convenit asupra situației lor). Ei trebuie să menționeze și numele de familie pe care fiecare (sau unul dintre ei) îl va purta după divorț – de regulă, soția decide dacă revine la numele de fată sau păstrează numele dobândit prin căsătorie, cu acordul soțului.
• Taxele notariale se achită în parte chiar la acest moment al depunerii cererii. Notarul vă va comunica onorariul total și, conform legii, aceste taxe nu sunt rambursabile dacă ulterior vă răzgândiți și renunțați la divorț. (În secțiunea de costuri detaliem sumele implicate.)
• Competența și verificări inițiale: Notarul va verifica dacă biroul său este competent (localitatea de căsătorie sau ultimul domiciliu comun) și dacă cererea îndeplinește condițiile legale. Dacă, de exemplu, soții declară că au copii minori, notarul va solicita să vadă acordul lor scris privind copiii (convenția). Dacă acest acord nu există sau soții nu se înțeleg pe deplin, notarul nu poate primi cererea. În practică, notarul poate oferi consiliere despre ce trebuie să conțină convenția parentală sau chiar poate întocmi el însuși convenția ca act notarial separat (contra unui onorariu). După ce dosarul este complet, notarul înregistrează cererea de divorț în Registrul Național și emite o încheiere prin care acordă soților un termen de 30 de zile pentru eventuală retragere.

2. Termenul de reflecție (așteptare de 30 de zile) și formalitățile aferente. Conform legii, de la data depunerii cererii notarul este obligat să acorde soților un termen de 30 de zile calendaristice înainte de pronunțarea divorțului. Această perioadă servește ca un timp de reflecție pentru soți – pot să se gândească mai bine dacă doresc cu adevărat să se despartă – și pot chiar să revină asupra deciziei. În cele 30 de zile, procedura divorțului stă practic în așteptare, însă se derulează câteva activități administrative și legale:

Recomandari13 august este prima bornă pentru alegeri anticipate în România. Ce condiții constituționale mai trebuie îndeplinite

• Ancheta socială (în caz de copii minori): Dacă există copii minori, notarul va sesiza autoritatea tutelară (serviciul de asistență socială al primăriei de la domiciliul unde copilul va locui) pentru a efectua o anchetă psiho-socială la adresa respectivă. Această anchetă este obligatorie și gratuită și are rolul de a verifica dacă acordul soților privind custodia și locuința copilului este în interesul superior al copilului. Un asistent social va vizita locuința și va întocmi un raport cu concluzii. Dacă din raport rezultă că aranjamentele convenite de părinți nu sunt benefice copilului (de exemplu, condiții improprii de locuit la unul dintre părinți, sau un acord care nu respectă drepturile copilului), notarul va refuza divorțul și îi va îndruma pe soți să meargă la judecătorie. Practic, notarul nu poate finaliza un divorț cu minori decât dacă și autoritatea tutelară confirmă că totul este în regulă pentru copii.
• Audierea copiilor minori peste 10 ani: Tot în caz de divorț cu minori, legea cere ca orice copil care a împlinit vârsta de 10 ani să fie ascultat în procedură. Așadar, notarul va programa în acest interval o întâlnire pentru a audia copilul (sau copiii) care au cel puțin 10 ani, în prezența ambilor părinți. Copilul va fi întrebat, într-un mod adaptat vârstei, dacă este de acord cu aranjamentele (unde va locui, cum își va vedea celălalt părinte etc.) și i se explică consecințele. Opinia copilului nu este decisivă, dar trebuie consemnată și luată în considerare proporțional cu maturitatea sa. La finalul audierii, se semnează o declarație de către copil (dacă are vârsta necesară) și de părinți, consemnată de notar. Notă: Copiii sub 10 ani pot fi și ei ascultați dacă notarul consideră necesar, deși nu e obligatoriu prin lege. Dacă un minor ce trebuia audiat nu poate fi ascultat în acel interval (din motive obiective – de exemplu, este bolnav, plecat etc.), notarul poate prelungi termenul și programa o nouă dată pentru audiere.
• Eventuale termene suplimentare: În mod normal, la împlinirea celor 30 de zile soții ar trebui să revină la notar. Dacă însă ancheta socială nu a fost finalizată la timp sau nu s-a reușit audierea minorului până la expirarea termenului inițial, soții pot solicita prelungirea termenului. Notarul va emite o încheiere de amânare, acordând un nou termen (sunt posibile unul sau mai multe termene suplimentare, în funcție de cât este necesar) exclusiv pentru motivele menționate: lipsa raportului de anchetă și/sau imposibilitatea audierii minorului. Practic, procedura se poate prelungi cu câteva săptămâni peste cele 30 de zile, în cazurile complexe, însă de obicei într-o lună formalitățile sunt îndeplinite.
• Retragerea cererii sau neprezentarea: Dacă în această perioadă soții se răzgândesc și nu mai vor să divorțeze, pot depune o declarație de renunțare la cerere. Dacă ambii soți renunță sau nu se mai prezintă la final, dosarul de divorț se clasează (este închis). De asemenea, dacă la expirarea termenului soții nu apar la notar (și nu cer amânare), cererea se consideră abandonată și nu se finalizează divorțul. Taxele achitate nu se rambursează în aceste situații.

3. Finalizarea divorțului și eliberarea certificatului. La expirarea termenului de 30 de zile (sau al termenului prelungit, dacă a fost cazul), soții trebuie să se prezinte împreună, în persoană la notar pentru finalizarea procedurii. În această ultimă etapă, notarul va verifica din nou îndeplinirea tuturor condițiilor legale și voința soților:

• Confirmarea consimțământului: Notarul se va asigura că ambii soți sunt prezenți și că stăruie în cererea de divorț, adică își mențin dorința de a divorța. Ei trebuie să confirme că niciuna dintre situațiile care ar împiedica divorțul nu a intervenit între timp (de exemplu, că soția nu a născut un copil între timp – la divorțul administrativ nașterea unui copil înainte de finalizarea procedurii ar stopa divorțul; la notar, dacă se naște un copil comun în acest interval, el devine automat subiect al convenției, deci practic soții ar trebui să includă și acel nou-născut în acordul lor parental). De asemenea, notarul va verifica că soții își mențin declarațiile inițiale date la depunerea cererii și că sunt de acord cu numele de familie ce urmează a fi purtat după divorț, conform alegerii făcute. Totodată, fiecare soț va confirma că își dă consimțământul în mod liber, neconstrâns, și că a înțeles definitiv consecințele divorțului.
• Pronunțarea divorțului și actele finale: Dacă toate condițiile sunt întrunite, notarul va redacta Încheierea de admitere a cererii de divorț, actul final care constată desfacerea căsătoriei prin acordul părților. În aceeași încheiere, notarul dispune eliberarea certificatului de divorț. Încheierea de divorț se semnează de cei doi soți, de notar și, dacă a fost cazul, de interpret (de exemplu, dacă unul dintre soți nu vorbește limba română și a fost nevoie de traducător autorizat). După semnare, notarul eliberează efectiv certificatul de divorț, câte un exemplar original pentru fiecare soț. Toate aceste formalități (întocmirea și semnarea încheierii, generarea numărului unic al certificatului și imprimarea lui) se desfășoară în aceeași zi, astfel că soții pleacă de la notar în ziua respectivă cu certificatul de divorț în mână.
• Caracteristicile certificatului de divorț: Certificatul emis de notar atestă căsătoria desfăcută și nu conține mențiuni de culpă (nimeni nu este declarat vinovat). Divorțul la notar este prin acord, deci nu se invocă motive sau vinovății – aceste aspecte nu apar nici în certificatele emise de ofițerul stării civile sau de instanță la divorțuri prin acord. De asemenea, numele de familie după divorț va fi menționat pe certificat conform acordului soților (dacă soții au ales să poarte nume diferite, se specifică numele fiecăruia după divorț). În cazul copiilor minori, numele copiilor rămâne neschimbat – ei vor continua să poarte numele din certificatele lor de naștere, nefiind prevăzută schimbarea numelui copiilor prin actul de divorț.
• Comunicarea divorțului către autorități: După finalizare, notarul se ocupă să transmită în mod oficial certificatul de divorț către autoritățile care țin evidența actelor de stare civilă. Astfel, un exemplar al certificatului este trimis la primăria unde a fost încheiată căsătoria (sau unde a fost transcris certificatul de căsătorie, în caz de căsătorie în străinătate) pentru a se face mențiune pe actul de căsătorie original din registru. Un alt exemplar se trimite la Direcția de Evidență a Persoanelor județeană sau a municipiului București, pentru actualizarea bazei de date privind starea civilă. Soților le revine obligația ca, dacă și-au schimbat numele în urma divorțului, să meargă ulterior la evidența populației pentru a-și schimba actele de identitate (cartea de identitate, pașaportul etc.) în concordanță cu noul nume – acest pas este un demers administrativ separat, obligatoriu în 15 zile dacă s-a schimbat numele.

În rezumat, divorțul la notar decurge astfel: se depune cererea cu actele necesare, se așteaptă 30 de zile (timp în care, dacă sunt copii, se face ancheta socială și se audiază copiii), apoi soții revin la notar, confirmă că doresc divorțul și semnează actele finale, primind certificatul de divorț. Întregul proces implică două vizite la notar (prima la depunere și a doua la ridicarea certificatului) sau chiar o singură vizită dacă depunerea s-a făcut prin procură și soții vin doar la final.

Costurile divorțului la notar

Divorțul notarial presupune costuri mai reduse decât un proces clasic în instanță, însă totuși mai mari decât divorțul administrativ la primărie. Notarii publici din România au onorarii reglementate printr-o grilă minimală, dar pot exista variații între birouri. În continuare prezentăm costurile aproximative, conform unor surse actualizate din 2025, pentru divorțul la notar:

RecomandariMinistrul Justiției din România, a lansat procedura pentru numirea șefilor marilor parchete

• Divorțul fără copii minori: costul total este în jur de 1.000 – 1.100 lei, din care onorariul notarial de bază este aproximativ 890 lei. De exemplu, un birou notarial indică un cost total de 1033 lei pentru divorțul fără minori, care include: onorariul notarului (892,5 lei), taxa de înregistrare în Registrul Național al cererii de divorț (83,3 lei), legalizarea copiilor după certificatele de naștere și căsătorie (~21,4 lei total) și contravaloarea arhivării dosarului (35,7 lei), TVA inclus. Această sumă se achită integral la depunerea cererii.
• Divorțul cu copii minori: costul este mai ridicat, în jur de 1.500 – 1.800 lei. Un exemplu actual: 1754 lei total, care include onorariul pentru divorț 1428 lei și un onorariu separat de ~178,5 lei pentru convenția privind numele, custodia și locuința copilului, plus taxe fixe (83,3 lei registrul național, ~28,5 lei legalizări, 35,7 lei arhivare dosar) și TVA. Observăm deci că prezența copiilor minori adaugă un cost (pentru redactarea și autentificarea convenției parentale). În practica notarială, la depunerea cererii cu minori se încasează de obicei doar o parte din sumă (onorariul de divorț și taxele fixe ~1539 lei), iar diferența (onorariul convenției ~178,5 lei) se achită după 30 de zile, la momentul semnării convenției și emiterii certificatului. Atenție: dacă soții renunță la divorț sau nu se prezintă la final, taxele deja achitate nu se returnează conform legii, deci e bine să fie convinși de decizie înainte de a plăti.
• Costuri suplimentare posibile: Dacă unul dintre soți nu vorbește limba română, va fi necesar un translator autorizat la notar, ale cărui costuri se suportă de părți. Dacă se face și partajul bunurilor comune la notar (vezi secțiunea de exemple), acesta implică un onorariu separat calculat în funcție de valoarea bunurilor împărțite. Partajul la notar poate costa câteva sute de lei pentru bunuri de valoare mică, dar poate ajunge și la mii de lei dacă se împart proprietăți de mare valoare (onorariile de partaj sunt de obicei un procent din valoarea masei partajabile). Totuși, partajul nu este obligatoriu la divorț și se poate amâna sau realiza separat.

Comparativ cu alte modalități, divorțul la notar are costuri moderate. Spre exemplu, divorțul pe cale administrativă (la starea civilă) implică o taxă stabilită de consiliul local – de regulă câteva sute de lei (în jur de 500–600 lei; la Timișoara, taxa era 564 lei în 2023). Divorțul la judecătorie presupune o taxă judiciară de timbru mult mai mică (200 lei pentru divorțul prin acord, 100 lei pentru divorț după 2 ani de separare, sau 50 lei dacă motivul e starea de sănătate), însă pot interveni onorariile avocaților dacă apelezi la ajutor juridic – un avocat de divorț poate percepe în medie între ~1.000 și 3.000 de lei sau chiar mai mult, în funcție de complexitate. Medierea (ca soluție preliminară) costă de obicei câteva sute de lei – onorariul mediatorului pentru un acord de divorț este adesea în jur de 300-500 lei (medierea fiind mai ieftină decât un proces), însă și în cazul medierii va trebui ulterior achitată taxa de 200 lei la judecătorie pentru pronunțarea divorțului.

Pe scurt, dacă ambii soți sunt de acord, divorțul la notar implică un cost total de aproximativ 1000-1800 lei (în funcție de situație), ceea ce include toate serviciile notariale și actele. Este mai scump decât divorțul la primărie sau divorțul direct la instanță (fără avocat), dar de obicei mai ieftin decât un proces litigios cu avocat și mult mai rapid, după cum vom vedea în continuare.

Durata procesului de divorț la notar

Durata standard a divorțului la notar este de minimum 30 de zile calendaristice, acesta fiind termenul legal de așteptare prevăzut de Codul Civil și Legea notarilor. Practic, de la data depunerii cererii și până la data emiterii certificatului de divorț, trece o lună în situațiile uzuale. Există însă câteva diferențe și nuanțe în funcție de caz:

• Divorțul fără copii minori: în general se finalizează exact la 30 de zile după depunerea cererii. Notarul fixează data la care soții revin (de exemplu, dacă cererea a fost depusă pe 1 martie, termenul de prezentare va fi 31 martie), și în acea zi se emite certificatul. Neexistând formalități suplimentare (anchete sau audieri), nu apar amânări. Soții primesc certificatul în aceeași zi a termenului de 30 de zile.
• Divorțul cu copii minori: și acesta poate fi finalizat în 30-45 de zile, în funcție de rapiditatea cu care se obține raportul de anchetă socială și se îndeplinesc celelalte condiții. Dacă autoritatea tutelară trimite raportul la timp și minorii (dacă au peste 10 ani) pot fi audiați prompt, divorțul se va pronunța și el tot la 30 de zile. În practică însă, uneori ancheta socială poate dura mai mult sau programarea audierii copilului poate necesita câteva zile în plus. De aceea, divorțul cu minori se realizează uzual în circa 30-45 de zile. Legea permite prelungirea termenului peste 30 de zile dacă sunt motive temeinice (lipsa raportului, imposibilitatea audierii), astfel că în cazuri deosebite se poate ajunge la 2–3 luni. Totuși, comparativ cu un proces judiciar, 1-2 luni reprezintă o durată foarte scurtă.
• Alte factori de timp: Dacă soții au depus cererea prin mandatar, ei oricum trebuie să vină personal la final. Dacă unul dintre soți nu se prezintă la termenul stabilit, divorțul nu poate fi pronunțat și procedura se clasează (decât dacă se obține o amânare pentru motive justificate). În divorțul administrativ la primărie există o mică diferență – după ce soții se prezintă la 30 de zile și sunt declarați divorțați, ofițerul de stare civilă eliberează efectiv certificatul în termen de 5 zile. La notar, certificatul se primește chiar în ziua respectivă. Așadar, divorțul la notar tinde să fie cel mai rapid mod de divorț amiabil (la egalitate cu cel administrativ ca perioadă de așteptare, dar cu eliberarea documentelor mai prompt).
• Începerea efectelor divorțului: Din punct de vedere legal, data divorțului este considerată data menționată pe certificatul de divorț (data emiterii lui). Efectele dintre soți se produc imediat de la acea dată, însă efectele patrimoniale (față de terți) sunt pe deplin opozabile după ce se înscrie mențiunea de divorț pe actul de căsătorie din registrul de stare civilă. Pentru soții care divorțează la notar, aceste formalități de înscriere sunt făcute rapid prin comunicările notarului, astfel că după câteva zile divorțul apare deja în evidențele oficiale (de exemplu, în registrele de stare civilă).

În concluzie, durata tipică a divorțului la notar este de o lună (atât pentru cupluri fără copii, cât și pentru cele cu copii dacă nu intervin complicații). În situații care impun amânare, se poate extinde la câteva săptămâni suplimentare, dar rar depășește 2-3 luni chiar și cu copii minori implicați. Acest interval este semnificativ mai scurt decât durata medie a unui proces de divorț în instanță, care poate fi de ordinul lunilor sau anului, după cum vom vedea mai jos.

Exemple și scenarii de divorț la notar

Pentru a ilustra modul de derulare și eventualele diferențe, prezentăm mai jos câteva scenarii concrete de divorț amiabil la notar:

• Exemplul 1: Divorț la notar fără copii minori. Să presupunem că soții A și B, căsătoriți de 5 ani, nu au copii împreună și hotărăsc de comun acord să divorțeze amiabil. Ei se înțeleg ca, după divorț, fiecare să revină la numele de familie dinaintea căsătoriei. Conform procedurii, A și B aleg un notar din orașul unde au avut ultima locuință comună. Se prezintă împreună cu cărțile de identitate și certificatul de căsătorie original. Depun cererea de divorț și semnează declarațiile necesare. Achită taxa de ~1033 lei (în acest caz fără minori). Notarul le acordă termenul legal de 30 de zile. Neavând copii sau alte complicații, tot ce au de făcut este să revină peste o lună. În acest timp reflectează dacă sunt siguri; în cazul lor, ambii rămân convinși. La termenul stabilit, se prezintă din nou la notar, își confirmă consimțământul și semnează actele finale. Notarul emite certificatul de divorț pe loc, menționând numele de familie după divorț (numele lor de dinainte). Cei doi părăsesc biroul notarial ca persoane divorțate, după o procedură extrem de discretă (doar cu notarul, față în față, fără public) și foarte rapidă (doar 30 de zile de așteptare, o singură ședință finală de 15-30 de minute). Ei vor anunța starea civilă și își vor preschimba actele de identitate în perioada următoare. Acest scenariu evidențiază cazul ideal, fără elemente complicante – divorțul s-a făcut simplu, printr-un acord reciproc și costuri minime necesare.
• Exemplul 2: Divorț la notar cu copii minori. Soții X și Y au doi copii minori (unul de 12 ani și unul de 8 ani). Ei decid să divorțeze de comun acord. Știind că legea le cere o înțelegere privind copiii, X și Y discută în prealabil și convin următoarele: ambii vor exercita autoritatea părintească împreună, copiii vor locui cu mama (Y), tatăl (X) va avea drept de vizitare în weekenduri și jumătate din vacanțe, iar X va plăti o pensie de întreținere lunară pentru fiecare copil, conform legii (de exemplu 1/4 din venitul lui pentru ambii copii cumulat). De asemenea, soții convin că ambii vor păstra numele de familie dobândit prin căsătorie (pentru a avea același nume de familie ca și copiii). Cu acest acord verbal, se prezintă la notarul din localitatea ultimei lor locuințe comune. Notarul îi ajută să redacteze convenția parentală în formă autentică, care precizează toate punctele de mai sus, și o vor semna odată cu cererea de divorț. Ei depun cererea, atașează actele necesare (CI, certificatul de căsătorie, certificatele de naștere ale copiilor). Notarul înregistrează cererea și le percepe o parte din onorariu (aprox. 1539 lei din total, restul urmând la final). Urmează termenul de 30 de zile, timp în care: primăria (serviciul de autoritate tutelară) efectuează ancheta socială la domiciliul mamei și transmite raportul la notar; copilul de 12 ani este ascultat de notar în prezența părinților, iar copilul de 8 ani nu e necesar să fie audiat (dar poate fi întrebat informal dacă se dorește). Raportul social confirmă că mama are condiții bune de creștere, iar copilul de 12 ani își exprimă acordul să stea cu mama și să își vadă tatăl conform programului stabilit. La finalul celor 30 de zile, X și Y vin împreună la notar, confirmă că doresc divorțul și că sunt de acord cu toate detaliile convenției. Notarul constată că sunt îndeplinite condițiile (ambii prezenți, acord valabil, raportul pozitiv, copilul audiat) și pronunță divorțul. Certificatul de divorț eliberat va menționa căsătoria desfăcută și numele de familie păstrate (amândoi soții păstrează numele comun). În plus, convenția parentală semnată (cu privire la copii) va fi anexată sau menționată în certificat, având putere de titlu executoriu – adică dacă ulterior, de exemplu, tatăl nu plătește pensia, mama poate recurge direct la executare silită în baza convenției autentice, fără să mai fie necesar un proces. Acest exemplu arată că divorțul la notar funcționează și în cazurile cu copii, cu condiția ca părinții să cadă de acord pe toate aspectele legate de aceștia și ca soluția lor să fie una în interesul copiilor (verificat prin anchetă socială). Procedura a durat puțin peste 30 de zile și s-a desfășurat tot într-un cadru nepublic, protector pentru familie.
• Exemplul 3: Divorț la notar cu bunuri de împărțit (partaj voluntar). Soții M și N hotărăsc să divorțeze amiabil la notar. Ei nu au copii, însă în cei 10 ani de căsnicie au dobândit împreună o locuință și o mașină. Deși legea nu obligă ca partajul bunurilor să aibă loc odată cu divorțul (cele două pot fi făcute independent), M și N doresc să își împartă bunurile tot acum, pe cale amiabilă. Ce opțiuni au? Varianta 1: să divorțeze întâi la notar, apoi după divorț să încheie un contract de partaj separat, tot la notar, pentru casă și mașină. Varianta 2: să facă divorțul și partajul aproape simultan, în cadrul aceleiași proceduri notariale. Ei aleg varianta 2 pentru eficiență. Procedural, M și N depun cererea de divorț la notar, atașează actele necesare (CI, certificat de căsătorie, acte de proprietate pentru bunuri) și declară la notar cum doresc să împartă bunurile: de exemplu, casa rămâne integral soției M, iar mașina rămâne soțului N, fără sultă (compensație) – sau în alt scenariu, casa rămâne unuia dintre ei cu obligarea la plata unei sulte de 20.000 euro către celălalt, etc., orice acord ar exista. Notarul le explică faptul că divorțul se poate pronunța doar după 30 de zile, așa că contractul de partaj poate fi autentificat după eliberarea certificatului de divorț, chiar în aceeași zi. Așadar, M și N revin la 30 de zile pentru finalizarea divorțului; notarul emite certificatul de divorț, apoi imediat autentifică contractul de partaj (folosind actele de proprietate depuse deja și acordul soților). În contract se consemnează exact înțelegerea: de pildă N primește apartamentul și îi plătește lui M o sumă de bani, iar M primește autoturismul. Acest contract are putere de act autentic de proprietate, permițând soților (acum foști soți) să își intabuleze drepturile în cartea funciară, să înmatriculeze vehiculul pe numele noului proprietar etc. În acest exemplu, divorțul s-a realizat la fel de repede (30 de zile), iar partajul a fost realizat în aceeași zi cu divorțul, printr-un act separat. Costurile totale au inclus atât taxa de divorț (~1000 lei), cât și onorariul de partaj (calculat la valoarea casei și mașinii) – onorariu care poate fi semnificativ (procent din valoare), dar soții au preferat această cale amiabilă în locul unui proces de partaj care ar fi durat mult mai mult. Acest scenariu arată că divorțul la notar oferă flexibilitate: cei care „nu mai au nimic de împărțit” pot pur și simplu divorța, pe când cei care au bunuri de împărțit pot alege să le soluționeze amiabil, simultan sau ulterior divorțului, la același notar.

Rezumatul acestor exemple: Divorțul la notar se adaptează atât situațiilor simple (fără copii, fără bunuri de împărțit), cât și celor mai complexe (copii minori, bunuri comune), cu condiția esențială să existe acordul soților asupra tuturor problemelor. În caz contrar – de exemplu, dacă în exemplul 2 soții nu ar fi căzut de acord asupra custodiei copiilor, sau în exemplul 3 nu s-ar fi înțeles cum să împartă casa – notarul nu ar fi putut finaliza divorțul, iar soții ar fi trebuit să meargă în fața unei instanțe. Astfel, aceste scenarii scot în evidență atât avantajele divorțului notarial (rapiditate, intimitate, posibilitatea de a rezolva totul de comun acord), cât și limitele sale (necesită consens; dacă intervine un conflict serios, procedura amiabilă eșuează).

Comparație: Divorțul la notar vs. la judecătorie vs. prin mediator

În România există mai multe modalități legale de a divorța: prin instanța de judecată (divorț judiciar), prin notarul public sau pe cale administrativă la ofițerul stării civile (primărie). Medierea nu este o procedură de divorț în sine, dar este o metodă de a rezolva amiabil disputele legate de divorț, care poate facilita ulterior pronunțarea divorțului fie la notar, fie la judecătorie. În continuare, prezentăm succint diferențele principale între divorțul notarial, divorțul judiciar și implicarea unui mediator, din perspectiva duratei, costurilor și condițiilor:

• Divorțul la notar (amiabil) – Condiții: necesită acordul ambilor soți pe absolut tot (desfacerea căsătoriei, nume după divorț, copii, partaj dacă este cazul). Nu se poate realiza dacă există conflict sau dacă unul din soți este lipsit de capacitate. Durată: fix 30 de zile termenul legal (uneori câteva zile în plus cu minori), deci ~1 lună. Cost: ~1000-1800 lei taxe notariale totale (variind dacă sunt copii sau nu). Avantaje: Rapid și neformal (fără proces), se desfășoară în confidențialitate (datele nu sunt publice, ședința nu e publică), soții pot fi reprezentați prin procură la depunerea actelor (dacă e nevoie) – flexibilitate pe care instanța sau primăria nu o au. De asemenea, divorțul la notar este posibil și cu copii minori (spre deosebire de primărie, unde nu este posibil), iar convenția privind copiii are putere executorie ca o hotărâre judecătorească. Dezavantaje: costă mai mult decât o taxă de timbru la instanță; nu poate soluționa situații cu lipsa acordului (dacă soții nu se înțeleg, notarul nu poate decât să refuze și să trimită la instanță); necesită prezența soților la notar (cel puțin la final), deci dacă unul se sustrage procedura nu se poate finaliza.
• Divorțul la judecătorie (judiciar) – Condiții: poate fi inițiat fie de ambii soți (cerere comună de acord) fie de unul singur (divorț contencios, invocând motive). Nu este necesar acordul ambelor părți – instanța poate pronunța divorțul și dacă unul se opune, pe baza probelor. De asemenea, instanța poate decide asupra copiilor și bunurilor chiar dacă părinții/soții nu se înțeleg, impunând o soluție legală. Durată: variabilă – cel mai rapid caz, dacă e divorț prin acord și soții se prezintă imediat, ar fi poate 2-3 luni (timpul până la primul termen și rămânerea definitivă a hotărârii). De regulă, însă, un divorț la judecătorie durează câteva luni până la un an sau chiar mai mult, în funcție de numărul de termene, de eventuale amânări pentru probe, de gradul de conflict, aglomerația instanței etc.. Un divorț cu scandal, martori, expertize (de exemplu pentru custodie) poate dura peste un an și jumătate, mai ales dacă se formulează apel împotriva hotărârii inițiale. Cost: taxa de timbru modestă (50 lei, 100 lei sau 200 lei, în funcție de temeiul cererii). Dacă ambii soți merg singuri și sunt de acord (divorț la primul termen), practic 200 lei ar fi costul total. Însă majoritatea persoanelor angajează un avocat, ceea ce ridică semnificativ costul – onorariile pot fi de ordinul miilor de lei (1.000–3.000 lei, chiar mai mult dacă procesul e complex). La acestea se pot adăuga costuri de transport, eventuale expertize (dacă se dispută custodia, de exemplu, instanța poate cere anchete sociale complexe, rapoarte psihologice etc.). Avantaje: Disponibil pentru orice situație – indiferent că soțul/soția nu vrea divorțul, că sunt conflicte majore, că unul nu se prezintă, instanța poate soluționa și pronunța divorțul în cele din urmă. De asemenea, instanța poate să decidă un divorț și în lipsa celuilalt (dacă a fost citat legal) sau chiar dacă soțul pârât se sustrage. E calea de urmat când nu există consens. Tot instanța poate pronunța divorțul din culpă, dacă se dovedește vina unuia. Dezavantaje: Este public – ședințele de judecată sunt de regulă publice (ceea ce poate fi inconfortabil, deși în practică divorțurile se strigă la început și se trece la discuții mai în privat, dar dosarul e public pe portal). Este de durată (comparativ cu notarul sau primăria) și adesea stresant, mai ales dacă se ajunge la conflicte pe custodie sau partaj. Costurile pot deveni substanțiale dacă intervin avocați și alte cheltuieli. În plus, procedura este formală, implică termene procedurale, eventual martori, birocrație judiciară etc. – pe când la notar totul este mult mai relaxat ca format.
• Divorțul pe cale administrativă (la primărie) – Condiții: disponibil doar dacă soții sunt de acord și nu au copii minori comuni. De asemenea, ambii trebuie să se prezinte personal (nu se acceptă procură) atât la depunere cât și la final. Nu se poate realiza partaj în această procedură – ofițerul de stare civilă se ocupă doar de desfacerea căsătoriei și de numele după divorț. Durată: la fel ca la notar, există un termen de 30 de zile de la depunerea cererii. După ce soții revin și confirmă că vor divorțul, primăria eliberează certificatul de divorț în 5 zile (în unele locuri chiar pe loc sau a doua zi, practica poate varia ușor). Deci în total cam 35 de zile până aveți certificatul. Cost: stabilit de fiecare consiliu local, dar în general câteva sute de lei – de exemplu ~500-600 lei. Avantaje: Este ieftin și destul de rapid, formalități simple. Se ocupă direct de înscrierea divorțului în registre (fiind parte din sistemul de stare civilă). Dezavantaje: Foarte limitat ca aplicabilitate – nu e posibil dacă există copii minori ori dacă soții nu pot veni personal. De asemenea, dacă soții vor să împartă bunuri, trebuie oricum să facă partaj separat (notar sau instanță). Procedura nu permite reprezentare – ambii soți trebuie să fie prezenți la depunere și final, altfel se clasează. Dacă în intervalul celor 30 de zile apare vreo complicație (de exemplu se naște totuși un copil, sau unul din soți devine incapabil etc.), primarul va respinge cererea. Notă: Divorțul la primărie și divorțul la notar sunt similare ca spirit (amiabile și relativ rapide), însă notarul oferă mai multă flexibilitate (acceptă și cazuri cu minori, permite depunere prin mandatar, poate integra partajul separat etc.).
• Divorțul prin mediator (medierea în caz de divorț) – Strict vorbind, nu se poate desface căsătoria doar prin mediator (mediatorul nu are autoritate să emită un certificat de divorț). Medierea este însă un proces voluntar în care soții, cu ajutorul unui mediator imparțial, își negociază și rezolvă amiabil litigiile legate de divorț: de exemplu, pot ajunge la un acord scris privind custodia copilului, pensia alimentară, împărțirea bunurilor, sau chiar pur și simplu asupra faptului că vor divorța de comun acord. Dacă soții ajung la un acord complet prin mediere, următorul pas este să meargă cu acel acord de mediere la instanța de judecată. Practic, mediatorul îi poate ajuta să redacteze o cerere de divorț prin acord pe care soții o depun la judecătorie, atașând acordul de mediere în care sunt stipulate toate aspectele (exercitarea autorității părintești, locuința copilului, programul de vizitare, pensia de întreținere, partajul etc.). Judecătorul va verifica legalitatea acordului (în special interesul copilului dacă e cazul) și, de obicei într-un singur termen scurt, va pronunța o hotărâre de divorț care ia act de înțelegerea părților (practic transformă acordul lor în hotărâre judecătorească). Durată: Poate fi chiar mai rapidă de 30 de zile în total, depinzând de cât de repede obțin soții termen la judecătorie. Unele instanțe pot soluționa un divorț prin acord cu acord de mediere într-o săptămână sau două de la depunerea cererii, deoarece este o formalitate – nu se mai judecă în fond conflictul, se confirmă doar tranzacția soților. Cost: Onorariul mediatorului (~ până la 500 lei) plus taxa judiciară de timbru (200 lei). Posibil soții nici nu mai au nevoie de avocat dacă acordul de mediere e clar, deci cheltuielile sunt relativ mici. În plus, dacă în acord e inclus și partajul bunurilor, legea prevede că li se va restitui 50% din taxa de timbru pentru partaj – un stimulent pentru mediere. Avantaje: Permite soților aflați în conflict să negocieze cu ajutor profesionist și să evite un proces lung; scade ostilitatea și trauma (mediatorul facilitează comunicarea calmă). Poate fi cea mai rapidă soluție dacă medierea are succes și instanța confirmă acordul imediat. Nu implică publicitate – discuțiile au loc privat la mediator, iar la instanță practic nu se dezbate nimic sensibil, judecătorul doar ia act într-o procedură formală. De asemenea, cum subliniază practicienii, instanța nu mai dispune anchete sociale în general dacă există un acord de mediere ce rezolvă situația copiilor, spre deosebire de divorțul la notar unde ancheta e obligatorie legal. Dezavantaje: Necesită totuși ca ambii soți să fie dispuși să participe la mediere – dacă unul refuză medierea, nu se poate impune. Dacă medierea eșuează, timpul și banii cheltuiți acolo se adaugă la procesul ulterior. Și, oricum, este nevoie de un pas final la judecătorie (chiar dacă e rapid), deci divorțul nu se finalizează exclusiv la mediator.

Recomandări generale: Dacă soții se înțeleg asupra divorțului și, eventual, asupra copiilor și bunurilor, divorțul la notar sau la primărie sunt cele mai rapide și simple căi. Între acestea două, notarul este singura opțiune dacă există copii minori sau dacă soților le este mai comod să fie reprezentați la depunere. Dacă soții se înțeleg dar vor totuși o cheltuială minimă, pot folosi instanța (200 lei) – deși va dura puțin mai mult, mai ales dacă nu apelează la mediere sau dacă instanța e aglomerată. Dacă există neînțelegeri sau comunicarea directă e dificilă, medierea poate ajuta la obținerea unui acord amiabil care să evite un proces de lungă durată. Iar dacă unul din soți nu vrea divorțul sau nu cooperează deloc, atunci singura soluție rămâne divorțul la judecătorie (contencios), unde se poate obține desfacerea căsătoriei chiar împotriva voinței celuilalt, însă cu costul unui conflict juridic prelungit.

Ghid practic pentru divorțul la notar

Pentru cei care au hotărât să urmeze calea divorțului notarial, iată un mic ghid practic cu pașii și sfaturile esențiale:

• Verificați îndeplinirea condițiilor: Discutați cu soțul/soția și asigurați-vă că amândoi sunteți de acord cu divorțul. Stabiliți din timp aspectele cheie: numele după divorț (dacă doriți să-l schimbați sau nu), și – dacă aveți copii minori – cum veți organiza custodia comună, domiciliul copiilor, pensia alimentară și programul de vizite. Dacă simțiți nevoia, puteți cere consultanță juridică înainte de a merge la notar, pentru a înțelege drepturile copiilor și obligațiile voastre. Important: dacă există neînțelegeri majore pe vreun subiect (de exemplu, unul vrea custodie exclusivă sau nu cădeți de acord la pensie), încercați să negociați o soluție de compromis. Fără un acord total, notarul nu va putea instrumenta divorțul.
• Alegeți notarul competent și faceți o programare: Notarul trebuie să fie din localitatea căsătoriei sau a ultimei locuințe comune. Găsiți un birou notarial în zona respectivă și contactați-l pentru a programa o întâlnire. Menționați că doriți să divorțați amiabil și întrebați ce documente să aduceți și care sunt costurile. Unele birouri notariale oferă și opțiunea de a trimite în avans actele prin e-mail pentru verificare, însă oricum va trebui să vă prezentați fizic pentru semnături. Dacă unul dintre soți nu poate veni la depunerea cererii (ex: lucrează în străinătate), întrebați notarul despre procedura de procură – va trebui ca acel soț să dea procură la un consulat român sau notar local, împuternicind pe cineva (poate chiar pe celălalt soț) să depună cererea în numele său.
• Pregătiți actele necesare: În mod obișnuit veți avea nevoie de: actele de identitate ale soților (valabile), certificatul de căsătorie (original), certificatele de naștere ale soților (uneori sunt cerute pentru dosar) și, dacă aveți copii minori comuni, certificatele de naștere ale copiilor (originale). Dacă ați avut ultima adresă comună diferită de domiciliile din buletine, redactați din timp o scurtă declarație (pe care o veți da la notar) privind ultima locuință comună. Dacă veți semna o convenție privind copiii sau dacă doriți să faceți și partajul la notar, pregătiți documentele relevante (ex: schiță de plan parental cu custodii, acte de proprietate pentru bunuri de împărțit, eventual liste cu bunurile și cine le va primi). Notarul vă poate oferi modele și asistență în completarea acestor documente.
• Depuneți cererea de divorț la notar: Mergeți la biroul notarial (sau mandatarul dvs., după caz) la data programată, cu toate actele. Veți completa și semna cererea de divorț în fața notarului. Notarul vă va pune întrebări pentru a verifica îndeplinirea condițiilor (dacă sunteți de acord, dacă nu aveți procese pe rol, dacă nu aveți copii – sau dacă aveți, dacă ați pregătit convenția etc.). Veți semna și declarațiile pe proprie răspundere cerute de lege. Dacă totul este în regulă, notarul va înregistra cererea și vă va da un termen (data și ora) la care să reveniți peste 30 de zile. Țineți cont că trebuie să achitați taxele la acest moment – întrebați notarul modalitatea (cash sau card) și păstrați chitanța. De acum, dosarul de divorț este deschis oficial și urmează perioada de așteptare.
• Așteptați termenul de 30 de zile și îndepliniți cerințele interimare: În această lună de reflecție, gândiți-vă bine dacă divorțul este ceea ce vă doriți – aveți opțiunea legală să vă răzgândiți. Dacă decideți să renunțați, anunțați-l pe celălalt și comunicați notarului în scris intenția de renunțare. Altfel, pregătiți-vă pentru finalizare. Dacă aveți copii minori, fiți disponibili pentru ancheta socială – un reprezentant al primăriei va dori probabil să facă o vizită la domiciliul părintelui cu care vor sta copiii; cooperați cu acesta și oferiți informațiile necesare. De asemenea, pregătiți copilul mai mare de 10 ani pentru audiera la notar – explicați-i pe înțelesul său ce se întâmplă și asigurați-l că are dreptul să spună ce simte (fără a-l constrânge într-o direcție). Notarul vă va comunica data când să veniți cu copilul pentru audiere. Nu uitați: dacă în aceste 30 de zile apare vreo schimbare (ex: trebuie amânată audierea sau apare vreo problemă), anunțați notarul și solicitați eventual un termen suplimentar. Important este să vă prezentați la termenul stabilit, altfel divorțul nu se poate finaliza.
• Prezentați-vă la notar pentru eliberarea certificatului: La data stabilită (după minimum 30 de zile), ambii soți trebuie să fiți prezenți la notar, cu actele de identitate (actualizate) la voi. Aceasta este întâlnirea finală: notarul vă va întreba din nou dacă stăruiți în cererea de divorț, dacă vă mențineți acordul (inclusiv asupra numelui după divorț și, dacă e cazul, asupra convenției privind copiii) și dacă nu s-a schimbat nimic esențial între timp. Fiți pregătiți să confirmați verbal toate aceste aspecte. Dacă totul este în regulă, veți semna încheierea de divorț și vi se va înmâna certificatul de divorț. Verificați pe loc corectitudinea datelor de pe certificat (nume, CNP, data nașterii etc.) și faptul că mențiunile privind numele după divorț sunt corecte. Dacă ați plătit doar o parte din onorariu la depunere (cum e cazul la divorț cu copii), veți achita diferența de onorariu acum, înainte de eliberarea certificatului. În final, veți pleca de la notar cu certificatul de divorț – oficial divorțați.
• După divorț – pași ulteriori: Folosiți certificatul de divorț pentru a vă actualiza actele de identitate (dacă v-ați schimbat numele de familie, trebuie să solicitați un nou act de identitate în termen de 15 zile). De asemenea, actualizați alte documente unde era menționat statutul civil sau numele (permis de conducere, carduri bancare, polițe de asigurare, etc.) – în general, instituțiile solicită o copie a certificatului de divorț pentru a face modificările. Dacă ați avut un certificat de căsătorie internațional sau intenționați să folosți divorțul în străinătate, întrebați notarul despre emiterea unui certificat european de divorț sau despre apostilarea legalizată a certificatului – notarul poate elibera la cerere un formular multilingv recunoscut în anumite țări UE. În ceea ce privește copiii minori, dacă ați divorțat la notar, hotărârea privind custodia și pensia este deja luată prin convenția voastră. Țineți cont că va trebui să respectați obligațiile asumate (de exemplu, plata pensiei la timp, respectarea programului de vizite). Convenția are putere executorie, deci nerespectarea ei poate fi sancționată legal. Dacă ulterior doriți să modificați vreo clauză legată de copii (de pildă, să schimbați cuantumul pensiei sau programul de vizite), va trebui fie să faceți un act adițional notarial (dacă sunteți amândoi de acord cu schimbarea), fie să vă adresați instanței (dacă nu sunteți de acord asupra modificării).

Acest ghid practic, alături de informațiile detaliate de mai sus, sperăm că vă oferă o imagine clară despre cum se face divorțul la notar în România. Prin respectarea condițiilor legale și parcurgerea etapelor descrise, soții care doresc să se despartă pe cale amiabilă pot beneficia de o procedură rapidă, eficientă și demnă de discreție – o alternativă modernă la divorțul clasic din sala de judecată, potrivită atunci când despărțirea poate fi și ea, pe cât posibil, amiabilă.