Fuga creierelor din SUA: Austria ademenește cercetători cu 500.000 €

America își pierde mințile. La propriu. Zeci de academicieni de top pleacă. Pur și simplu își fac bagajele. Austria profită de acest exod de creiere, declanșat de politicile administrației Trump, și le întinde un covor roșu cu oferte greu de refuzat. Viena a devenit un „refugiu sigur” pentru libertatea academică, exact când cercetarea americană este sub asediu, arată o analiză The Guardian preluată de Digi24.

„Mă bucur că am evitat un glonț”, spune Malik, specialist în robotică de laborator. S-a mutat la Viena. A lăsat Bostonul în urmă. Ca el, zeci de alți oameni de știință au abandonat cariere în SUA, sufocați de tăierile de finanțare și presiunile ideologice. A văzut cu ochii lui cum prieteni au fost concediați de la Institutele Naționale de Sănătate. Granturile federale? Esențiale pentru munca lui. S-au evaporat. Peste noapte.

„Distrus în șase luni”: Cum s-a prăbușit un imperiu științific clădit în 70 de ani

Pentru Malik, decizia de a pleca n-a fost grea deloc. „Am văzut semnele de pe perete”, explică el, cu un verdict dur, tranșant. „A fost nevoie de încredere pentru ca SUA să devină o superputere științifică. A durat 70 de ani – și a fost distrusă în șase luni”.

Întrebarea lui e simplă. Dacă electoratul american a făcut asta o dată, cine garantează că nu o va face din nou?

Austria nu e singură pe piață. Nici pe departe. Și alte țări vânează talentele americane. Ironia sorții… la scurt timp după instalarea lui Trump, trei istorici antifasciști de la prestigioasa Universitate Yale au plecat în Canada. Apoi a intrat și Franța în joc. Peste 500 de solicitări a primit Universitatea Aix-Marseille într-o campanie similară. Exodul e real. Și masiv.

„Un câștig de creiere, mulțumită lui Trump”: Viena lansează ofensiva cu burse de 500.000 €

Guvernul austriac nu privește pasiv. Ministrul științei, Eva-Maria Holzleitner, consideră situația din SUA „cu adevărat șocantă”. Dar vede și partea plină a paharului: „o oportunitate pentru Austria”. Ținta ministerului său? Cel puțin 50 de academicieni americani într-un an. Jumătate vor fi angajați rapid. Cealaltă jumătate va veni printr-un program de burse.

Iar ofensiva s-a materializat. Pe 4 iulie 2025, Academia Austriacă de Științe a lansat un program de burse. Banii? Din fonduri alocate inițial prin Planul Marshall. Două luni mai târziu, au fost numiți primii 25 de beneficiari. Fiecare a încasat 500.000 de euro.

Mesajul este clar.

Președintele academiei, Heinz Fassmann, a pus punctul pe i: „Mulțumiți-i lui Trump pentru acest câștig de creiere”. O declarație scurtă, dar care spune totul. Austria se vrea o democrație stabilă. Un loc unde știința nu ascultă de comenzi ideologice.

Frica și autocenzura. De ce pleacă și academicienii stabiliți de un deceniu în America

Nu pleacă doar nou-veniții. Deloc. Își fac bagajele chiar și cercetători cu rădăcini adânci în SUA. Un exemplu este Alexander Lex. Austriac, a condus un laborator la Universitatea din Utah, după un start de carieră la Harvard acum un deceniu. A decis să se întoarcă acasă. Alegerile din 2024 i-au cimentat decizia.

„Cred că are loc o contracție majoră în mediul academic din SUA, parțial din motive concrete, parțial din cauza autocenzurii și a temerilor”, spune Lex. Avertismentul lui este sumbru. Când oamenii, mai ales cei vulnerabili, încep să evite riscurile, „asta este foarte rău pentru știință”.

„Aș fi fost extrem de stresat”: Când cercetarea devine ținta politicului

Presiunile politice? Hussam Habib, specialist în dezinformare online, le-a simțit direct. Pe pielea lui. A venit din Pakistan în SUA să studieze radicalizarea online și s-a trezit brusc cu munca transformată în țintă pentru Partidul Republican. Finanțarea a secat. Colegii i-au șoptit să aleagă subiecte mai… comode.

Apoi a dat peste un anunț. Un post la Universitatea din Graz. A aplicat, chiar dacă nu călcase în viața lui în Austria. Așa a primit una dintre bursele noi, pentru cei care pleacă din America. Recunoaște sincer: „Mă bucur că am evitat un glonț? Aș vrea să spun că nu, că aș fi fost bine. Dar, în adâncul meu, știu că aș fi fost extrem de, extrem de stresat”.