Fuga din țară a patru români în 1976 a declanșat o furtună în Securitate
Patru cetățeni români au reușit o evadare spectaculoasă din țara socialistă la 23 iulie 1976, folosind o simplă barcă de salvare. Fuga lor spre Turcia a provocat o adevărată furtună în Ministerul de Interne, scoțând la iveală o serie de neglijențe crase în rândul grănicerilor și, mai ales, al ofițerilor de Securitate.
Evadare pe sub nasul grănicerilor
Planul a fost, la prima vedere, de o simplitate dezarmantă. Unul dintre cei patru fugari era cercetător la Institutul de Meteorologie şi Hidrologie Bucureşti (IMH) și era îmbarcat pe nava de cercetare „Chefalul”, un fost pescador costier modificat. Acesta a luat barca de salvare a navei și a acostat la Mamaia, unde îl așteptau ceilalți trei complici. Au încărcat rapid îmbrăcăminte, provizii și canistre cu combustibil, apoi au pornit în larg. Și cum au reușit să facă asta? Ei bine, au avut noroc de niște grăniceri extrem de creduli.
CNSAS relatează cum s-a petrecut totul: „La 23 iulie 1976, patru cetăţeni români au fugit din ţară spre Turcia, cu ajutorul unei bărci cu motor. Unul din cei patru era cercetător în cadrul Institutului de Meteorologie şi Hidrologie Bucureşti, îmbarcat pe nava de cercetare „Chefalul” – un fost pescador costier, modificat şi cedat IMH. Acesta a luat barca de salvare, cu care a acostat la Mamaia. Aici s-au urcat în ambarcaţiune ceilalţi trei, după ce au încărcat-o cu îmbrăcăminte, canistre cu combustibil şi provizii. Toate acestea pe sub nasul grănicerilor, care au luat de bună explicaţia că cei trei sunt cercetători, care trebuie transportaţi la bord, fără însă a verifica actele acestora sau ordinul de deplasare a şalupei”.
Securitatea, avertizată degeaba
Iar scandalul a fost cu atât mai mare cu cât acțiunea fugarilor nu a fost deloc o surpriză pentru urechile Securității. Ba chiar, existau informații clare că unii dintre cei implicați voiau să fugă din țară folosind o barcă cu motor. V-ați fi gândit vreodată că un avertisment atât de specific poate fi ignorat cu atâta nonșalanță?
Lucrurile stau și mai prost de atât. Cu doar câteva luni înainte, aparatul informativ primise date concrete despre o tentativă similară. „Mai mult, cu câteva luni înainte, o sursă a Securităţii semnalase că o tentativă de a fugi din ţară folosind barca de salvare a navei „Chefalul” avusese loc şi în data de 23 august 1975, dar a fost anulată de cei implicaţi din cauză că organele de securitate impuseseră măsuri suplimentare de pază şi verificare, dat fiind semnificaţia specială a acelei zile. Ofiţerii de securitate care au primit semnalările nu le-au verificat şi, cu rare excepţii, nu le-au comunicat unităţilor responsabile, pentru a lua măsurile necesare în scopul prevenirii plecării ilegale din ţară”.
Verificări superficiale și pretexte absurde
Hai să vedem cum a fost posibil ca o informație atât de valoroasă să fie aruncată la coș. O Notă-Raport publicată de CNSAS face referire la „verificări superficiale” care au dus la clasarea întregului dosar. Motivul invocat de ofițerul de caz este de-a dreptul halucinant. Acesta a clasat materialul „sub pretextul că (nume cenzurat) nu ar fi în toate facultăţile mintale – fără însă a proba -, comunicînd Direcţiei a III-a, că din nota informativă «nu rezultă cum a stabilit sursa datele cu privire la presupusele acte preparatorii în vederea evaziunii de către persoanele semnalate»”.
un avertisment necesar a fost ignorat pe baza unei presupuneri nefondate.
Măsuri dure și capete căzute
După evadarea reușită, ancheta internă a fost, e drept, necruțătoare. Nota-Raport propunea o serie de măsuri drastice pentru a pedepsi vinovații și pentru a preveni evenimente similare.
Propunerile erau clare: „Ţinînd seama de cele raportate, propunem a se lua următoarele măsuri:
- 1. Să fie traşi la răspundere ofiţerii care se fac vinovaţi de nerespectarea normelor de muncă, neexecutarea ordinelor date de către conducerea Ministerului de Interne şi lipsă de vigilenţă în prevenirea acestui caz de evaziune (anexă).
- 2. Sesizarea Procuraturii militare cu privire la neîndeplinirea atribuţiunilor de serviciu de către personalul grăniceresc care a permis ieşirea bărcii de salvare pe mare, fără aprobare.
- 3. Organele Direcţiei a VI-a cercetări penale să trimită în justiţie pe cei patru infractori.
- 4. Să fie informată conducerea Ministerului Apărării Naţionale cu problemele ce privesc organele de grăniceri din portul Constanţa, în legătură cu acest eveniment de frontieră.
- 5. Direcţia a II-a, – în termen de două luni – să ia măsuri de verificare şi avizare a persoanelor care lucrează pe vasele destinate cercetărilor marine. Similar, să se procedeze şi în cazurile cînd vasele sînt proprietatea ministerelor economice şi care au sarcini de cercetare a zonei maritime.
- 6. Să fie prelucrat acest caz şi măsurile luate cu toate cadrele de securitate, miliţie şi paşapoarte, iar unităţile să-şi prevadă măsuri concrete pentru a preveni asemenea evenimente”.
Numai că sancțiunile nu s-au oprit la niveluri inferioare, ci au urcat mult în ierarhie, semn al nemulțumirii profunde din vârful puterii. „Ca o dovadă a nemulţumirii la nivelul conducerii superioare, dar şi pentru a servi ca avertisment în viitor, nu au fost scutiţi de sancţiuni nici ofiţeri cu grade mari şi funcţii importante, precum general-maior Gherguţ Dumitru – şeful Direcţiei a IV-a, general-maior Rusu Emanoil – şeful Inspectoratului Municipiului Bucureşti sau col. Burlacu Victor – şeful Inspectoratului judeţean Constanţa”.
