În plin sezon românesc, de ce lipsesc legumele locale din supermarketuri. Miza pentru ferme și pentru cumpărători

Mii de tone de fructe și legume românești proaspăt recoltate nu ajung în supermarketuri, deși este vârful sezonului local, iar rafturile sunt ocupate cu roșii din Turcia, castraveți din Grecia, ardei din Turcia și dovlecei din Spania. Presiunea cade direct pe fermierii români, care spun că sunt obligați să coboare prețurile până sub costurile de producție.

Dincolo de anunț, miza se vede în cifrele din ferme. Cristian Barbu (producător), din județul Giurgiu, spune că dovlecelul se vinde cu 3 lei, deși costurile de producție s-au dublat. Asta înseamnă că, față de perioada în care cheltuielile erau la jumătate, același preț de vânzare aduce acum o marjă mult mai mică sau chiar pierdere.

Pentru cumpărător, efectul nu este doar unul de preț, ci și de alegere reală la raft. Chiar și în plin sezon al producției autohtone, produsele aduse din afara țării ajung să concureze direct cu marfa locală printr-un avantaj clar de preț și printr-o prezentare mai uniformă. Pentru producători, efectul este mai dur: marfa trebuie vândută repede, altfel se pierde.

Diferența de preț mută puterea de negociere spre importatori

Vlad Gheorghe (reprezentant al Organizației Producătorilor de Legume și Fructe) a explicat că producătorii români livrează unele varietăți la 8-10 lei, iar cele „crețe” ajung la 12 lei. În același timp, produsele de import sunt sub 5 lei la raft. Raportul este semnificativ: importul ajunge la mai puțin de jumătate față de vârful de 12 lei cerut pentru anumite produse românești.

„Noi livrăm undeva la 8-10 lei, avem unele crețe, 12 lei. Cele de import sunt sub 5 lei la raft.”

Diferența nu este explicată doar prin costurile din fermă. Reprezentanții producătorilor spun că marfa românească este mai puțin uniformă vizual, ceea ce o face mai greu de plasat în lanțurile mari de magazine, unde standardizarea cântărește mult.

Vlad Gheorghe a descris direct această problemă: „Produsul românesc e mai neuniform: mai apare o codiță, e ciupit, murdar. Când apar cele la caserole, desenate, nu prea sunt românești.” Pentru client, asta înseamnă că eticheta de origine rămâne reperul esențial atunci când caută produs local, fiindcă aspectul perfect nu indică automat și proveniența din România.

Importurile rămân ridicate chiar în lunile în care piața locală ar trebui să domine

Datele invocate de producători arată amploarea dezechilibrului. În iunie anul trecut au intrat în țară 60.000 de tone de legume, iar importurile de fructe au fost mai mari decât cele aduse iarna. Sezonal, acesta este exact momentul în care piața internă ar trebui să absoarbă cel mai bine producția locală, nu să o împingă în jos prin concurență externă.

Anul trecut, România a importat aproape două milioane de tone de fructe și legume, în valoare de peste 10 miliarde de lei. Raportat la cele 60.000 de tone de legume intrate doar în iunie anul trecut, bilanțul anual arată că problema nu este punctuală, ci una de volum și de dependență constantă de marfa de afară.

Potrivit Observatornews, un depozit din județul Giurgiu va gestiona 100 de tone de roșii și 200 de tone de ardei, vinete, castraveți și alte legume de la 800 de producători din întreaga țară. Este o încercare de organizare a ofertei locale, dar comparația cu importurile arată disproporția: cele 300 de tone anunțate aici sunt de 200 de ori mai puține decât cele 60.000 de tone de legume intrate în țară doar în iunie anul trecut.

Fermierii cer limitarea importurilor sezoniere, dar măsurile concrete nu au fost anunțate

Nemulțumirea producătorilor vizează momentul în care intră marfa din import, nu doar volumul ei. Cristian Barbu cere ca importurile să fie reduse tocmai atunci când fermele românești au producție.

„Atunci când e sezon, să mai stopeze un pic importul de marfă de afară. Ar trebui să punem preț pe ce se face în România.”

Dar datele disponibile până acum nu indică măsuri concrete anunțate de autorități pentru limitarea importurilor în plin sezon, nici programe noi de sprijin sau facilități fiscale legate de această problemă. Nici strategia supermarketurilor pentru echilibrarea ofertei dintre marfa românească și cea din import nu este precizată.

Pentru consumatori, asta înseamnă că principalul instrument rămâne verificarea etichetei de origine. Pentru producători, lipsa unui răspuns clar lasă piața să funcționeze după criteriul prețului imediat, chiar dacă efectul pe termen mai lung este comprimarea producției locale și pierderea unor ferme care nu mai pot acoperi costurile.

Următoarele două săptămâni sunt intervalul pe care fermierii îl urmăresc cel mai atent

Organizațiile de producători spun că riscul imediat este o nouă scădere a prețurilor, dacă intră suplimentar marfă ieftină din import în următoarele zile. Iar pentru legumele perisabile, o corecție rapidă de preț se vede direct în pierderi.

„Temerea noastră e ca în următoarele 2 săptămâni să nu cumva să avem vreo infuzie de import și să ne stopeze prețurile. Ei vând cu un preț mai mic decât noi, sub prețul de producție și ne ducem în pierderile pe care an de an le contorizăm.”

Acesta este și termenul concret pe care îl urmăresc producătorii: următoarele 2 săptămâni, interval în care o nouă infuzie de import ar putea împinge și mai jos prețurile produselor românești.