Marea Britanie ar putea tăia 4,7% din emisii prin etichetarea carbonului și taxe
Simulări economice: taxă plus etichetare versus taxă mare
O combinație între etichetarea amprentei de carbon pe alimente și o taxă redusă pentru produsele cu emisii mari ar putea coborî emisiile de gaze cu efect de seră ale Marii Britanii cu 4,7%, la un cost estimat de 34 de lire sterline pe an pentru fiecare persoană. Pentru consumator, miza este simplă: cât se schimbă coșul de cumpărături și cât costă această schimbare.
În Marea Britanie, simularea făcută de economiști arată că varianta considerată optimă este o taxă de 28 de lire sterline pe tonă metrică de CO2 echivalent, combinată cu etichetarea produselor. Efectul ajunge la o reducere de 10% a amprentei de carbon a coșului mediu, același rezultat obținut și de o taxă mai mare, de 60 de lire sterline pe tonă metrică de CO2e, dar cu un cost anual mult mai mic pentru consumator: 34 de lire sterline față de 79 de lire.
O taxă aplicată singură reduce amprenta de carbon a coșului cu 10%, dar apasă mai tare pe bugetul gospodăriei. Etichetarea, aplicată singură, schimbă și ea comportamentul de cumpărare: conținutul de carbon al coșului mediu scade cu 5,6%, echivalentul a 2,7% din emisiile totale de gaze cu efect de seră ale Regatului Unit. Dar combinația dintre cele două măsuri duce la același minus de 10% în coș, cu un cost de peste două ori mai mic decât taxa mare aplicată singură.
Studiul a fost construit pe un supermarket online simulat, cu date culese de la aproximativ 5.000 de respondenți din Marea Britanie. Dr. Michela Faccioli, de la Universitatea din Trento, a explicat cum a fost testat comportamentul de consum.
„Am proiectat un mediu de supermarket online simulat și am colectat date de la aproximativ 5.000 de respondenți din Marea Britanie cu privire la ce produse cumpără de obicei, cât de frecvent și în ce cantitate.”
Dincolo de costul direct pentru consumator, autorii au calculat și beneficiul social net. În varianta taxă plus etichetare, acesta ajunge la aproximativ 13 lire sterline pe persoană pe an. Este mai mare decât în scenariul doar cu taxă, unde beneficiul social net este de 6 lire, și peste varianta doar cu etichetare, evaluată la 8 lire. Potrivit Phys, calculul include atât efectul reducerii poluării, cât și veniturile suplimentare generate de taxă.
Pentru decidenți, diferența dintre cele trei scenarii contează. Varianta mixtă promite o reducere de emisii apropiată de cea a unei taxări mai dure, dar cu un impact mai mic asupra puterii de cumpărare și cu un câștig social mai mare. Într-o dezbatere publică în care taxele pe consum sunt, de regulă, greu de acceptat, o astfel de politică poate fi mai ușor de apărat.
Ian Bateman, director al Land, Environment, Economics and Policy Institute din cadrul Universității din Exeter, a rezumat concluzia centrală a studiului.
„Aceste constatări implică faptul că taxarea carbonului și etichetarea carbonului pot fi combinate pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, menținând în același timp costul pentru consumatori la un nivel minim și generând îmbunătățiri generale ale bunăstării oamenilor.”
Studiul atinge și problema care blochează adesea astfel de măsuri: efectul social. Dr. Marco Tomasi, de la Universitatea din Trento, susține că taxele pe carbon tind să apese mai mult asupra gospodăriilor cu venituri mici și că redistribuirea veniturilor obținute din taxă, în mod egal pe cap de locuitor, ar reduce aceste inegalități și ar face politica mai echitabilă.
„Introducerea taxelor pe carbon nu este lipsită de provocări, deoarece aceste măsuri au în general o acceptare publică limitată și tind să împovăreze gospodăriile mai puțin înstărite. Studiul nostru arată că redistribuirea veniturilor din taxe pe cap de locuitor ar elimina în mod eficient inegalitățile asociate cu implementarea taxei, crescând astfel echitatea politicii.”
Unde se vede cel mai repede efectul în coșul de cumpărături
Gospodăriile cu o dietă bogată în carne sunt cele care își schimbă mai puternic comportamentul când văd amprenta de carbon a produselor. Asta sugerează că simpla informare poate produce cele mai mari corecții tocmai acolo unde impactul climatic al consumului alimentar este mai ridicat.
Dr. Carlo Fezzi, de la Universitatea din Trento, confirmă observația.
„Descoperim că gospodăriile cu o dietă bogată în carne sunt și cele care tind să reacționeze mai mult la afișarea etichetelor de carbon, sugerând că mai multă informație oferită acestui grup despre impactul emisiilor alegerilor lor alimentare poate duce la marje semnificative de îmbunătățire.”
Studiul nu precizează ce produse exacte au fost incluse în categoria celor intensive în carbon și nici cu cât s-ar modifica prețul unui produs anume. În schimb, concluzia generală este clară: când informația de pe etichetă este combinată cu o taxare moderată, scăderea emisiilor rămâne ridicată, iar costul pentru consumator se reduce semnificativ față de scenariul unei taxe aplicate singure.
În dezbaterea mai largă despre politicile climatice, alimentația are o miză aparte. Producția de alimente este responsabilă pentru o treime din emisiile globale, iar guvernele caută măsuri care să reducă acest impact fără să provoace o reacție publică puternică. Autorii studiului propun o formulă de compromis: mai puțină povară în coș și un câștig social net mai mare decât în celelalte variante testate.
