UE modifică regulile pentru ambalaje. Interdicții și obligații noi pentru companii până în 2030
Uniunea Europeană aplică direct noul Regulament privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, iar primele obligații intră în vigoare din 12 august 2026. Schimbarea nu privește doar fabricile de ambalaje: afectează produsele puse la vânzare, felul în care sunt livrate comenzile online, ambalajele folosite în hoteluri și restaurante și condițiile în care firmele mai pot rămâne pe piață.
Concret, din 12 august 2026 este interzisă utilizarea substanțelor PFAS în ambalajele care intră în contact cu alimentele, iar toate companiile care introduc ambalaje pe piață trebuie să fie înregistrate în sistemele de răspundere extinsă a producătorului, numite EPR. Pentru firme, diferența este esențială: regulamentul se aplică direct în toate statele membre, spre deosebire de o directivă, care ar avea nevoie de transpunere în legislația națională.
Asta mută presiunea de conformare mai aproape de termen. O companie care continuă să folosească ambalaje care nu respectă noile standarde riscă sancțiuni sau chiar retragerea produselor de pe piață. Pentru consumator, efectul vizibil va apărea treptat: ambalaje diferite, mai puțin plastic de unică folosință, mai multe produse în ambalaje reutilizabile și informații mai clare despre ce poate fi reciclat.
Termenele nu vin toate în 2026, iar diferența de calendar contează pentru companii
Unele obligații apar mai târziu, dar cer investiții din timp. Pliculețele de ceai și cafea vor trebui să fie obligatoriu compostabile industrial începând cu 12 februarie 2028. Tot din 12 august 2028, toate ambalajele vor avea etichete standardizate la nivelul Uniunii Europene, cu pictograme care vor indica materialul din care sunt fabricate și modul de gestionare după folosire.
Iar pragul mare este 1 ianuarie 2030. Până atunci, toate ambalajele introduse pe piață trebuie proiectate pentru reciclare și încadrate în clasele de performanță A, B sau C. Clasa D, adică ambalajele nereciclabile tehnic, va fi interzisă. Pentru producători și importatori, asta înseamnă că ambalajul nu mai este o anexă a produsului, ci o condiție de acces pe piață.
Potrivit Adevarul, regulamentul impune și un conținut minim de material reciclat pentru anumite ambalaje. Sticlele PET vor trebui să conțină cel puțin 30% plastic reciclat, iar alte tipuri de ambalaje vor avea praguri adaptate în funcție de utilizare. Comparativ cu situația actuală, unde regula generală din informațiile publicate nu fixează în acest material un procent unic pentru toate ambalajele, noua cerință introduce o obligație exactă pentru PET.
Ce va vedea consumatorul la raft și în servicii
La cumpărături, una dintre schimbările cu impact direct este eliminarea ambalajelor din plastic pentru fructe și legume proaspete sub 1,5 kg. La mesele servite pe loc, sectorul HORECA va trebui să renunțe la farfurii, pahare și tăvi de unică folosință. Iar în hoteluri dispar ambalajele miniaturale de unică folosință, înlocuite cu sisteme de dozare sau reumplere.
În comerțul online și logistică, regulile vizează ambalajele supradimensionate. Spațiul gol din colet nu va putea depăși 50%. Pentru client, asta poate însemna cutii mai mici și mai puțin material inutil în pachet. Pentru operatori, înseamnă reorganizarea modului de ambalare și, foarte probabil, costuri de adaptare în lanțul de aprovizionare.
Și piața băuturilor va fi împinsă spre reutilizare. Cel puțin 10% din băuturi vor trebui comercializate în ambalaje reutilizabile, iar 40% din ambalajele de transport vor circula în sisteme de reutilizare. Comparativ cu ținta de 10% pentru băuturi, pragul de 40% pentru ambalajele de transport arată că presiunea mai mare cade pe lanțurile logistice și pe relațiile dintre producători, distribuitori și retaileri.
Pentru firmele din România, miza este costul adaptării și păstrarea accesului pe piața UE
Datele disponibile până acum nu includ o estimare financiară pentru costurile de conformare ale companiilor românești. Dar direcția este clară: cine produce, importă sau vinde în Uniunea Europeană trebuie să își refacă ambalajele, etichetarea, aprovizionarea cu material reciclat și, în anumite cazuri, modelul logistic.
Avantajul pentru firmele care se mișcă repede este competitiv. Dacă ambalajele conforme devin condiție de piață, companiile care ajung mai devreme la standardele A, B sau C, la conținutul minim de material reciclat și la sistemele de reutilizare pot evita blocaje comerciale și costuri suplimentare în ultimul moment. Dar există și o presiune imediată: regulamentul nu așteaptă o lege națională care să îl pună în aplicare.
Pentru consumatori, beneficiul urmărit de UE este reducerea deșeurilor și o trasabilitate mai bună a produselor. Etichetele standardizate din 12 august 2028 ar trebui să facă mai ușor de înțeles din ce este făcut un ambalaj și cum trebuie gestionat după utilizare. Asta contează mai ales într-o piață unde același tip de produs poate veni astăzi în ambalaje greu de comparat.
Ce rămâne încă neclar în România
Informațiile publicate arată obligațiile și termenele, dar nu precizează încă modul concret în care va fi monitorizată și sancționată neconformitatea în România. Nici capacitatea locală de reciclare pentru noile tipuri de ambalaje compostabile și reciclate nu este detaliată aici, deși tocmai această verigă poate face diferența între conformare pe hârtie și conformare în practică.
Dar calendarul este deja fixat la nivel european. Primul prag este 12 august 2026, urmat de 12 februarie 2028 pentru compostabilitatea industrială a pliculețelor de ceai și cafea, de 12 august 2028 pentru etichetele standardizate și de 1 ianuarie 2030, data la care reciclabilitatea devine obligatorie, iar o parte din ambalajele de unică folosință dispar din HORECA, e-commerce și comerțul cu produse proaspete.
