401 decese și 13 milioane de lei în dosarul azilelor din Bihor. Cum au fost ascunse sute de persoane de controale
Schema investigată de procurorii DIICOT în județul Bihor arată un mecanism simplu și greu de depistat la controale de rutină: persoanele vârstnice și alte persoane vulnerabile erau mutate dintr-un imobil în altul, toate neautorizate, de fiecare dată când administratorii aflau că urmează o verificare. Când echipele de control ajungeau la adresă, în clădiri nu mai găseau pe nimeni.
În cifre, ancheta vizează 17 imobile administrate ilegal în județul Bihor, peste 400 de persoane care ar fi fost sechestrate, 409 persoane relocate de urgență în 19 județe, un prejudiciu de 13 milioane de lei și 401 decese. Iar miza acestor numere nu este doar penală: ele arată că un sistem care a funcționat fără autorizație peste 20 de ani a rămas, în tot acest timp, în zona amenzilor administrative, deși vorbim despre sute de oameni aflați în dependență totală de cei care îi adăposteau.
Potrivit informațiilor apărute până acum, persoanele erau transferate în locații fără condiții minime de trai și fără documente. Efectul practic al acestei mutări repetate era dublu. Pe de o parte, controalele nu găseau beneficiarii la adresele verificate. Pe de altă parte, oamenii aflați în grijă rămâneau în afara unei evidențe clare, exact categoria care ar fi trebuit protejată cel mai strict.
Controalele au produs amenzi, dar nu au oprit activitatea
Dosarul ridică o problemă care depășește cazul Viorel Pașca: cum poate funcționa peste două decenii o rețea de centre fără autorizație, iar reacția statului să rămână la nivelul sancțiunilor administrative. Pentru familiile care aveau rude în astfel de locuri, diferența este majoră. O amendă nu scoate imediat oamenii din pericol și nu oprește mutarea lor între clădiri neautorizate.
Viorel Pașca, conducătorul Asociației Dumbrava DPG, este cercetat pentru constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane. Procurorii susțin că în imobilele investigate ajungeau persoane vulnerabile inclusiv prin instituții publice, fără îngrijirile necesare. Asta arată că ruptura nu a fost doar la nivelul unui administrator, ci și la nivelul filtrului prin care astfel de cazuri ar fi trebuit depistate înainte ca oamenii să ajungă în aceste locații.
Cum relatează Antena3, mutarea persoanelor între imobile era folosită exact pentru a evita consecințele controalelor. Iar când verificările se încheiau fără persoane găsite la fața locului, mecanismul putea continua. Pentru autorități, asta înseamnă că simpla verificare a unei adrese nu a fost suficientă; pentru victime, a însemnat ani întregi petrecuți în locuri care funcționau în afara oricărei autorizări.
Peste 400 de persoane și 401 decese schimbă dimensiunea cazului
Amploarea anchetei explică de ce dosarul nu mai poate fi tratat ca o abatere izolată. Vorbim despre peste 400 de persoane din 17 imobile. Iar cifra de 401 decese, raportată în anchetă, pune cazul într-o zonă în care întrebarea nu mai este doar cine a încălcat regulile, ci cum au fost aplicate ele atât de slab încât activitatea a continuat ani la rând.
Și relocarea de urgență a 409 persoane în 19 județe arată presiunea pusă pe sistemul public după intervenția DIICOT. Când sute de oameni trebuie mutați rapid dintr-o rețea investigată penal, costul administrativ și uman apare târziu, după ce controlul preventiv a eșuat. Pentru rudele acestor persoane, consecința imediată este incertitudinea legată de locul în care au fost transferați și de continuitatea îngrijirii.
Ancheta a mai scos la iveală condiții inumane și un prejudiciu de 13 milioane de lei. Comparat cu simplele amenzi administrative aplicate anterior, acest prejudiciu sugerează o activitate de lungă durată, cu resurse și volum semnificative, nu o încălcare punctuală a regulilor.
Întrebarea centrală rămâne la instituțiile care trebuiau să oprească schema
Datele disponibile până acum indică eșecul supravegherii și reglementării centrelor de îngrijire, dar nu numesc încă funcționarii sau instituțiile care au permis, prin inacțiune sau controale ineficiente, funcționarea acestui sistem timp de peste 20 de ani. Nici eventuale modificări legislative sau procedurale nu sunt anunțate în acest stadiu al anchetei.
Dar chiar și fără aceste răspunsuri, dosarul fixează deja un fapt greu de ignorat: o schemă bazată pe mutarea oamenilor între imobile neautorizate a fost suficientă pentru a goli controalele de conținut. Când persoanele dispăreau de la adresa verificată, sancțiunea nu oprea fenomenul, ci doar îl muta mai departe.
Următorul pas concret rămâne cel din ancheta penală deschisă de DIICOT, după perchezițiile care au dus la scoaterea din aceste imobile a 409 persoane relocate de urgență în 19 județe.
