10.000 de euro pentru un bebeluș nenăscut. Cazul din Argeș arată cum statul ratează protecția copiilor
O femeie din Argeș, în vârstă de 28 de ani, însărcinată în luna a șaptea și mamă a patru copii, a cerut 10.000 de euro pentru bebelușul pe care urmează să îl nască, într-o discuție purtată pe un grup online. Cazul readuce în prim-plan o problemă pe care statul nu a reușit să o închidă nici prin lege, nici prin protecție socială: vânzarea de copii continuă să fie negociată pe internet, iar autoritățile evită să explice ce fac concret.
10.000 de euro este suma cerută pentru un singur copil, într-o piață clandestină care funcționează mult mai repede decât procedurile legale de adopție, întinse pe cel puțin doi ani. În paralel, 7.744 de copii sunt declarați adoptabili, iar peste 2.700 de familii sunt atestate pentru adopție, însă peste 80% dintre potențialii părinți caută copii mici. Aici se vede ruptura care alimentează abuzul: cererea există, dar statul răspunde lent, iar bebelușii cresc între timp în sistem.
Femeia le-a spus reporterilor că ar prefera să găsească o familie, dar că este dispusă să lase copilul în spital dacă nu obține banii. Și a descris fără ocol traseul pe care îl propunea: naștere în București, acte trecute pe numele altora, analize trimise pe WhatsApp și plata făcută la final.
„10.000 de euro, dar pe parcursul sarcinii, să nu mă trezesc… trebuie mâncare, nu stau să negociez, îl dau la stat și aia e…”
În aceeași discuție, femeia a spus că doi dintre copiii ei au fost deja dați în grija statului. A adăugat: „Deja am doi dați la stat, nu aș vrea să îl mai dau, dacă aș găsi o familie care să îl crească să ajungă ceva mare. Ideea este că dacă sunteți căsătoriți să îl trecem pe numele dumneavoastră. Când e să nasc, am venit, l-am născut și la revedere. Nu mă interesează ce faceți după, deci nu, nimic. Și suma pe care mi-o oferiți dumneavoastră care e adică ca să știu”.
Miza publică nu stă doar în acest caz. Există grupuri online, inclusiv publice, dedicate vânzării și cumpărării de copii în România, unde recomandările circulă la vedere, iar oamenii învață unii de la alții cum să ocolească traseul legal. Pentru familiile care așteaptă ani întregi o adopție, asta arată cât de ușor se poate muta presiunea din zona legală în zona penală. Pentru copii, efectul este mai grav: sunt transformați în obiectul unei tranzacții.
Autoritatea pentru Protecția Copilului nu a răspuns trei săptămâni
Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului, instituția care ar trebui să intervină prima într-un asemenea fenomen, nu a oferit răspunsuri reporterilor timp de trei săptămâni și nici nu cunoaște numărul exact al copiilor aflați în grija sa. Raportat la cele 7.744 de cazuri de copii declarați adoptabili, lipsa unei evidențe complete a copiilor aflați în sistem arată un deficit care nu mai este birocratic, ci de control.
Potrivit Observatornews, lentoarea statului contrastează puternic cu viteza cu care funcționează aceste grupuri online. În timp ce procedurile legale de adopție durează minimum doi ani, într-un caz precum cel din Argeș negocierea începe încă din luna a șaptea de sarcină, iar condițiile sunt stabilite direct între părți.
Femeia a explicat și cum ar urma să păstreze legătura cu cei interesați: „Copilul acesta este făcut cu un bărbat care nu e… Eu nu vreau copilul ăsta să știe de mine. Și bănuții mi-i dați la sfârșit dacă vă e frică. Eu mă duc la control, la tot ce este nevoie, vă trimit poze, vă arăt ce analize am făcut, cum e copilul, vi le trimit pe WhatsApp și când e să mai am să nasc să ne vedem și stau undeva în București… cred că vreți să nasc acolo și nasc acolo”.
Mini Drujba Electrica cu 2 acumulatori 48V, Lamă + 2 Lanțuri, 200mm, 8", ungere automata Edon MX294Cumpără-45%
8.5CP *PACHET* Motoburghiu foreza pamant 8.5CP, 58cc, 9200rpm Professional, 3 burghie incluse (100, 150, 200) GT4350 CAMPION CMP4350Cumpără
vidaXL Modul taburet modular pentru canapea, negru, 100x100x48 cmCumpărăȘi a închis negocierea în aceiași termeni: „Dacă nu vă place, îl las în spital și la revedere. Adică, eu sunt hotărâtă să vi-l dau, ideea este ca să fiți și dumneavoastră hotărâți, nu după aia să nu mai vreți”.
România a semnat interdicția ONU în 2001, dar nu a închis golul din lege
România a semnat în 2001 protocolul ONU care interzice vânzarea de copii, însă nu l-a transpus complet în legislație. Rezultatul este un vid legal care a permis instanțelor să achite inculpați în cazuri de vânzare de copii atunci când fapta nu viza exploatarea. Aici este una dintre cele mai sensibile consecințe pentru public: existența unui principiu internațional nu ajută dacă textul penal intern nu sancționează explicit fapta.
Din 2022 există și un proiect de lege care încerca să umple exact această lacună. Inițiativa lui George Mîndruță incrimina explicit vânzarea de copii și prevedea pedepse de la 2 la 7 ani de închisoare pentru părinți sau tutori și de la 1 la 5 ani pentru intermediari. Proiectul a primit avize favorabile la Senat, dar a fost respins la Camera Deputaților.
„Dacă un minor este traficat, și aici putem vorbi despre părinți sau tutori care vând un minor sau obțin alte foloase de orice natură ar fi ele, această faptă devine infracțiune. Închisoare de la 2 la 7 ani. Iar pentru cei care intermediază astfel de tranzacții, fapta este sancționată de la 1 la 5 ani. La Senat a avut toate avizele favorabile. A ajuns la Camera Deputaților, însă, spre surprinderea mea acolo e un raport al comisiei de muncă și juridice de respingere, iar motivarea lor ridică mari semne de întrebare. Implicațiile sunt foarte serioase”
Blocajul parlamentar are o consecință directă: între o procedură legală de adopție care durează cel puțin doi ani și o ofertă ilegală negociată cu 10.000 de euro, piața clandestină profită de golurile statului. Iar pentru mamele aflate în dificultate, lipsa unei intervenții sociale rapide poate împinge decizia dinspre abandon spre tranzacție.
Ultimul fapt cert este acesta: legea inițiată în 2022 a fost respinsă la Camera Deputaților, deși trecuse de Senat cu avize favorabile, iar autoritățile invocate în anchetă, de la Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului la Ministerul Familiei, au refuzat să ofere explicații despre măsurile concrete pe care le iau.
