Jurnalul Național
Știri și analize

Caută în Jurnalul Național

Politică

Ministrul Agriculturii recunoaște: Nu putem testa importurile

Oana Ionescu · 19 ianuarie 2026 · Actualizat: 16:06
ministrul-agriculturii-recunoaste-nu-putem-testa-importurile

Bomba a venit de la ministrul Agriculturii. Într-o declarație care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri, Florin Barbu a recunoscut public o problemă uriașă a statului român: habar n-avem ce intră în țară. Nu avem tehnica necesară. Atât. O admitere care dinamitează complet siguranța alimentară a românilor.

Declarația a venit luni, la o întâlnire cu fermierii din Vrancea. Printre problemele lor, a explodat una de interes național. Agerpres a consemnat exact spusele ministrului: România „nu dispune, în prezent, de laboratoare și echipamente necesare pentru a testa eventualele pesticide sau produse modificate genetic importate din Mercosur”. Fără ocolișuri.

Ce este Mercosur și de ce tremură fermierii români?

Mercosur nu e un nume de pe o hartă îndepărtată. E o alianță economică-gigant din America de Sud. Include puteri agricole ca Brazilia și Argentina. Acordul comercial UE-Mercosur, aflat în negocieri de ani întregi, ar putea deschide larg porțile pentru importuri masive de la ei. Problema? Produsele lor, de multe ori, ignoră standardele fitosanitare stricte impuse aici, în Uniunea Europeană.

Fermierilor noștri li se impun reguli europene draconice. Reguli scumpe. Reguli stricte. În același timp, competitorii lor din Brazilia sau Argentina lucrează cu totul alte normative, folosind substanțe interzise de mult în Europa sau cultivând organisme modificate genetic la scară industrială. Și abia acum ni se spune că statul român nici măcar nu are cu ce să verifice dacă aceste importuri riscante ajung pe piața noastră.

O admitere cu greutate: „Nu dispunem de laboratoare”

Cuvintele ministrului Barbu nu descriu o simplă problemă tehnică. Nu. Ele dezvăluie o gaură neagră în sistemul de siguranță alimentară al țării. Se vorbește de ani de zile de riscurile importurilor din afara UE, dar se pare că totul a rămas la stadiul de discuție. Ironia sorții…

Ce înseamnă, de fapt, lipsa asta? Înseamnă că la vamă, controlul e o glumă. O simplă bifă pe niște hârtii. Fără analize de laborator care să arate ce e cu adevărat în marfa respectivă, orice poate trece granița. Orice. De la fructe pline de pesticide interzise, la șroturi de soia modificate genetic care ajung în furajele animalelor și, de acolo, direct în farfuria omului, fără ca vreo etichetă să avertizeze.

Concurență neloială sau risc sanitar direct?

Problema taie în două direcții. Pentru agricultorii din Vrancea și din restul țării, e un pumn în plex. Ei cheltuie averi să respecte normele, doar ca să vadă cum piața le e invadată de produse mai ieftine, obținute tocmai pentru că alții ignoră aceste reguli. Asta e definiția concurenței neloiale. Iar statul, prin neputința sa, o girează.

Apoi venim noi, consumatorii. Ce mâncăm, de fapt? Cât de sigure sunt alimentele de import de pe rafturi, când chiar autoritățile admit că nu le pot testa cum trebuie? O întrebare care atârnă greu.

Întrebări fără răspuns: Ce urmează pentru siguranța alimentară?

Ok, s-a recunoscut problema. Acum ce urmează? Ministrul Barbu nu a venit cu un plan, cu un calendar, cu nimic concret pentru dotarea laboratoarelor. Când vom putea face testele astea vitale? De unde vin banii? Câți sunt? Până atunci, granițele sunt la fel de deschise în fața oricărui risc.

Declarația de la Vrancea lasă un gust amar și multe semne de întrebare. Cine răspunde pentru gaura asta din sistem? Mai important: cine ne protejează pe noi, cetățenii, de ce ne-ar putea ajunge în mâncare? Așteptăm încă răspunsuri.