Societatea românească se polarizează politic masiv, un studiu arată că jumătate dintre alegători l-au susținut
Societatea românească se polarizează politic masiv. Un nou studiu academic european, TakePart, conectează această radicalizare de forța unor lideri carismatici anti-sistem sau percepuți ca având „o mână de fier”, precum Călin Georgescu și Ilie Bolojan.
Consecința este deja vizibilă: blocajul politic intern. Aproape jumătate dintre alegători s-au lăsat atrași de ideile lui Călin Georgescu la alegerile anulate din 2024, deși România susține Uniunea Europeană și nu este favorabilă Rusiei.
Miza nu este doar electorală. Mecanismele prin care politicienii își atrag publicul și își radicalizează taberele arată de ce loialitatea față de lider ajunge să cântărească mai mult decât analiza impactului economic al deciziilor sale. În cazul lui Ilie Bolojan, documentele leagă fidelitatea față de el de decizii care lovesc în clasa de mijloc și educație și care ar duce economia în recesiune, la falimentul a mii de IMM-uri.
Taberele aflate la poli ideologici opuși funcționează, în această cheie, după același mecanism. Alegătorii lui Călin Georgescu și cei ai lui Ilie Bolojan se raportează la figura liderului, nu la costul politic sau economic al deciziilor lui.
Liderii carismatici dau voce frustrărilor publicului
Dan Mercea (politolog și profesor la Universitatea City St. Georges din Londra și UBB Cluj-Napoca) explică adeziunea prin felul în care liderul preia și exprimă frustrările publicului. În interviul acordat pentru „Adevărul”, el arată că nu expresivitatea în sine produce efectul, ci capacitatea de a da voce nemulțumirilor și speranțelor unei comunități.
„Aș vorbi aici mai mult despre conceptul de charismă a liderului. Prin charismă nu mă refer la cât de expresiv este un candidat, ci la capacitatea unei persoane de a comunica eficient frustrările, nevoile, speranțele și dorințele publicului. În măsura în care un lider reușește acest lucru, oamenii se identifică puternic cu el, iar acest fenomen nu ține strict de spațiul cultural românesc.”
Proiectul TakePart este condus de Dan Mercea, finanțat prin PNRR, a câștigat competiția din 2022 și a fost lansat oficial în iunie 2023, la Guvern. Cercetarea urmărește felul în care mișcările sociale folosesc rețelele sociale pentru a muta interacțiunea din online în activism offline, potrivit Adevarul.
Firul românesc al acestei mobilizări este mai lung decât criza actuală. Evoluția protestelor pornește din 2012-2013, cu Roșia Montană și „Uniți Salvăm”, continuă cu „Rezist” în 2017, împotriva corupției, și ajunge în 2024, când mobilizarea a cerut ca elitele să nu intervină și procesul electoral să nu fie corupt.
Dan Mercea spune că aici apare paradoxul democratic: implicarea civică tradițională scade, dar mișcările sociale dinamice reușesc totuși să producă participare și presiune politică prin alte canale.
„Este adevărat, se vorbește despre faptul că procesul democratic se confruntă cu un paradox: în timp ce implicarea civică tradițională scade, stârnind temeri privind o criză democratică, mișcările sociale dinamice sfidează această idee. Acestea folosesc rețelele sociale pentru a alimenta acțiunea colectivă și schimbarea politică. Proiectul nostru, TakePart, a condus cercetări despre aceste mișcări, explorând modul în care ele transformă interacțiunile online în activism offline în întreaga Europă. Acest proiect ne schimbă în mare măsură înțelegerea participării civice contemporane și a impactului său asupra democrației.”
Comparația externă din dosar merge în aceeași direcție a relației dintre lider și public.
Semnalul de urmărit în lunile următoare
Pentru public, semnalul relevant nu este doar cine ocupă scena politică, ci cum își construiește adeziunea. Când un lider reușește să concentreze frustrările și speranțele propriului electorat, costurile economice sau instituționale pot trece în plan secund. Aici se explică și de ce apelurile la compromis politic au eșuat până acum.
Datele complete ale proiectului TakePart urmează să fie publicate pe pagina takepart.ro. Din acel moment, dezbaterea despre criza politică internă se va muta din zona percepțiilor în cea a mecanismelor documentate care împing alegătorii spre radicalizare și fac mai greu orice compromis politic ulterior.
