joi, 11 iunie 2026

Caută în Jurnalul Național

Externe

Specialiștii explică de ce rețeaua Starlink de 10 miliarde dolari e indestructibilă

Ramona Badea · 14 aprilie 2026 · Actualizat: 14:47
Starlink

Rețeaua de internet prin satelit Starlink, devenită celebră pentru rolul său în sprijinirea armatei ucrainene, este considerată de unele voci o țintă vulnerabilă. Specialiștii demontează însă aceste mituri și explică de ce sistemul evaluat la 10 miliarde de dolari este practic imposibil de anihilat.

Mitul distrugerii fizice a sateliților

Principala idee vehiculată este că sateliții pot fi doborâți cu rachete lansate de la sol sau cu nano-contrasateliți. Însă distrugerea sistemului Starlink este aproape imposibilă, deoarece se bazează pe o constelație de câteva mii de sateliți activi, peste 10.000, care operează pe orbita joasă a Pământului.

asa ca, distrugerea obiectelor individuale are un impact operațional redus asupra întregii rețele.

Specialiștii explică de ce nu trebuie să speli ouăle înainte de a le gătiRecomandăriSpecialiștii explică de ce nu trebuie să speli ouăle înainte de a le găti

Constelația a fost proiectată de la bun început să fie redundantă și să permită o reaprovizionare foarte rapidă. O singură rachetă Falcon 9 poate lansa zeci de sateliți simultan, iar aceste lansări au loc deja în mod regulat. Mai exact, reconstruirea numerică a constelației este mult mai simplă și mai ieftină decât „curățarea” ei. În plus, sistemul este gândit să înlocuiască continuu sateliții mai vechi, care sunt deorbitați controlat, deci producția de noi unități este continuă.

Bruiaj aproape imposibil de realizat

O altă ipoteză este bruierea sateliților cu lasere sau cu sisteme terestre și aeriene. Deși teoretic posibil pentru un satelit individual, perturbarea întregii rețele este extrem de dificilă în practică. Sateliții Starlink se deplasează pe orbite joase cu viteze mari, schimbându-și constant poziția față de utilizator, iar terminalul comută dinamic conexiunea între ei.

Și terminalele de la sol sunt greu de bruiat pe o suprafață extinsă. Acestea folosesc antene cu rețea fazată, care formează un fascicul îngust și direcționat precis spre satelit. Semnalele din afara acestei direcții sunt puternic atenuate. Dacă semnalul se deteriorează, terminalul comută automat pe un alt satelit aflat într-o poziție mai bună.

Cum explică, Scott Bessent acordul SUA, Argentinei pentru un ajutor financiar de 17 miliarde de euro?RecomandăriCum explică, Scott Bessent acordul SUA, Argentinei pentru un ajutor financiar de 17 miliarde de euro?

Pentru a bruia eficient receptoarele pe o arie largă, ar fi nevoie de surse multiple de interferență, care să funcționeze simultan și coordonat. O simulare pentru o zonă precum Taiwanul a arătat că ar fi necesară utilizarea simultană a peste 1.000 de platforme de bruiaj aerian, precum dronele. Un astfel de scenariu este extrem de dificil de implementat din punct de vedere logistic, operațional și financiar.

Acoperire globală și fără „buton de oprire”

Spre deosebire de ce se crede, constelațiile LEO precum Starlink sunt concepute pentru acoperire globală și continuă, inclusiv în oceane, deșerturi sau regiuni polare. Un utilizator are nevoie doar de un terminal și de o vedere clară a cerului. Disponibilitatea serviciului este limitată mai degrabă de reglementări legale dintr-o țară, nu de lipsa acoperirii satelitare.

De altfel, sistemul nu poate fi „dezactivat” pentru o anumită țară printr-o simplă decizie tehnică.

Mesajul CE către România: Păstrați specialiștii IT în țară, creșteți calitatea formării profesorilor și elevilor, digitalizați IMM-urile și extindeți rețeaua 5GRecomandăriMesajul CE către România: Păstrați specialiștii IT în țară, creșteți calitatea formării profesorilor și elevilor, digitalizați IMM-urile și extindeți rețeaua 5G

Nu există un „buton de oprire” tehnic, deoarece sateliții nu sunt alocați unor țări anume, iar conectivitatea este dinamică. Orice restricție de acces poate veni doar din cadre legale și de licențiere, iar o oprire arbitrară ar expune operatorul la consecințe juridice și de reputație grave.

Nici mitul deșeurilor spațiale nu se susține. Sateliții Starlink au o durată de viață planificată de aproximativ cinci ani, după care sunt deorbitați activ și ard complet în atmosferă. Ei operează la altitudini diferite de Stația Spațială Internațională (ISS) și efectuează manevre active de evitare a coliziunilor, cu un prag de risc de coliziune (1×10⁻⁶) mult mai strict decât standardele industriei.