Ucraina a omologat 175 de sisteme de armament într-o lună. Aproape 93% sunt produse local

Ministerul Apărării de la Kiev a omologat în luna mai 175 de sisteme noi de armament, iar aproape 93% dintre ele sunt proiectate și construite integral în Ucraina. Ritmul înseamnă, practic, șase sisteme noi aprobate în fiecare zi și arată o schimbare de fond: de la dependența de importuri, acum patru ani, la o industrie care livrează rapid drone, roboți tereștri și rachete cu rază lungă.

Miza depășește frontul. Pentru Ucraina, creșterea producției interne înseamnă capacitatea de a menține războiul chiar și atunci când ajutorul extern întârzie și de a lovi ținte aflate adânc pe teritoriul rus, mutând o parte din costul conflictului dincolo de graniță. Pentru Europa, inclusiv pentru România, mesajul este mai incomod: un stat aflat sub atac a redus birocrația și a accelerat achizițiile mai repede decât multe armate occidentale în timp de pace.

Ritmul accelerat al industriei de apărare ucrainene

Comparația este relevantă tocmai fiindcă arată dimensiunea decalajului. Germania a certificat mai puțin de 20 de sisteme noi pe parcursul întregului an 2024, iar Statele Unite introduc în serviciu între două și cinci platforme noi anual. Ucraina a ajuns, într-o singură lună, la 175.

RecomandăriUcraina produce 6 arme noi pe zi. Peste 175 de sisteme noi omologate în mai.

Explicația ține de modul în care războiul a schimbat regulile. Invazia rusă din 2022 a forțat Kievul să scurteze procedurile și să accepte un principiu rar întâlnit în sistemele clasice de achiziții militare: „eșuează rapid”. Adică testare accelerată, corectare rapidă și decizie coborâtă cât mai aproape de unitățile care folosesc efectiv tehnica în luptă.

„Dacă aduni toate aceste piese, obții un ecosistem de achiziții pentru apărare care este complet de nerecunoscut în comparație cu orice alt loc din Europa.”

Evaluarea îi aparține lui Keir Giles, cercetător asociat în cadrul Programului pentru Rusia și Eurasia de la Chatham House și autor al volumului „Cine va apăra Europa?”.

RecomandăriArmistitiu de trei zile intre Rusia si Ucraina. Trump anunta schimbul a 2000 de prizonieri

Pentru aliații occidentali, această schimbare poate modifica și percepția asupra ajutorului militar. Nevoia de sprijin extern nu dispare, fiindcă producția internă nu înlocuiește integral muniția, apărarea antiaeriană sau finanțarea. Dar centrul de greutate se mută treptat: Ucraina cere mai puțin „orice există pe stoc” și mai mult bani, componente și acces la tehnologii care să îi permită să producă singură.

Inovații tehnologice: drone, roboți și rachete cu rază lungă

Portofoliul de sisteme aprobate este divers. Printre dronele certificate se află Tin, Tur, Mamba, Palii, D’Artagnan și Lupynis-10-TFL-1. Ultima are „primul nivel de autonomie” prin inteligență artificială, care preia controlul în ultimii 500 de metri ai zborului. Efectul operațional este direct: rata de succes crește de două până la cinci ori, iar costul urcă cu doar 10-20%.

Iar drona Sichen este construită pentru lovituri în adâncime. Are o rază de acțiune de până la 1.400 de kilometri și poate transporta o încărcătură explozivă de 40 de kilograme, fiind proiectată să navigheze și în condiții de bruiaj electronic.

RecomandăriUcraina anunță un record absolut. 33.000 de drone rusești doborâte într-o singură lună

Pe baza datelor prezentate de Adevarul, Ucraina dezvoltă în paralel și sisteme terestre fără pilot, precum Gnom, Primar-Killer, Vepr, Pliushch+ și Ratel X, folosite pentru recunoaștere, minare, evacuarea răniților și lansarea de drone FPV (first person view, pilotate de la distanță cu imagine video în timp real).

„Motorul din spatele acestei robotizări masive este apariția așa-numitelor „zone ale morții”, sectoare de pe linia frontului cu o adâncime de până la 20 km, aflate sub foc constant, unde trimiterea soldaților echivalează cu o condamnare la moarte. Roboții permit menținerea militarilor departe de linia de foc direct, protejând resursa cea mai de preț a Ucrainei: oamenii.”

Explicația vine de la Dmitro Jmailo, director adjunct al Centrului Ucrainean de Securitate și Cooperare. Pentru un stat cu presiune mare pe mobilizare, aceasta nu este doar o chestiune tehnologică, ci una de supraviețuire militară.

Programul de rachete schimbă calculul Moscovei

Capitolul cel mai sensibil este cel al rachetelor. Ucraina și-a dezvoltat propriul program, cu FP-7, cu rază de 200 km și deja activă, FP-9, aflată în teste, cu rază estimată la 850 km și ogivă de 800 kg, și racheta de croazieră FP-5 Flamingo, cu rază de 3.000 km și încărcătură de 1.150 kg. Potrivit datelor disponibile, Flamingo a lovit ținte aflate la peste 1.500 km în Rusia.

Numai că aici apare și întrebarea strategică cea mai importantă. Dacă Ucraina poate atinge infrastructură militară sau industrială aflată tot mai departe, Rusia este obligată să își redistribuie apărarea antiaeriană, să protejeze uzine, depozite și noduri logistice din interior și să accepte costuri directe ale războiului pe propriul teritoriu. Lovirea uzinei Progress din Ceboksarî, care produce antene Kometa pentru drone și rachete, a indicat deja această direcție.

Lecțiile pentru Europa și România din experiența Ucrainei

Capacitatea internă de producție de apărare a Ucrainei este estimată la 20 de miliarde de dolari în 2024, 35 de miliarde de dolari în 2025 și 50 de miliarde de dolari în acest an, potrivit datelor din dosar. Chiar și cu această succesiune neobișnuită a estimărilor, ordinul de mărime spune ceva clar: industria de apărare a devenit unul dintre pilonii economiei de război.

Și pentru Europa, lecția este una instituțională. Platforme precum Brave1 permit unităților să cumpere direct ceea ce funcționează pe teren, fără lanțuri lungi de aprobare și fără cicluri de achiziții care durează ani. Obstacolul în statele europene nu este lipsa de bani, ci procedura: reglementări de achiziții, aversiune politică la risc, fragmentare industrială și lipsa unei presiuni existențiale similare.

„Ecosistemul de apărare al Ucrainei este stimulat de inițiative precum platforma tech militară Brave1, unde unitățile cumpără direct ceea ce știu că funcționează în teren. Dorința lor de supraviețuire și letalitatea sunt motorul acestei eficiențe.”

Afirmația îi aparține lui Robert Tollast, cercetător la Royal United Services Institute, și rezumă diferența dintre un sistem construit pentru audit și unul construit pentru front.

Pentru România, implicația este practică. O Ucraină capabilă să producă mai mult și mai repede își întărește poziția în raport cu partenerii occidentali și intră în dezbaterea europeană nu doar ca beneficiar de sprijin, ci și ca furnizor de experiență militară și tehnologică. Asta poate cântări și în discuțiile despre aderarea la Uniunea Europeană, unde argumentul de securitate devine mai puternic.

Ce urmează este verificabil în lunile următoare: dacă ritmul de omologare se menține, dacă FP-9 iese din etapa de teste și dacă loviturile la mare distanță continuă să afecteze infrastructura militară rusă. Pentru capitalele europene, inclusiv Bucureștiul, testul real va fi altul: dacă adaptează procedurile de achiziție și cooperarea industrială înainte ca presiunea de pe flancul estic să forțeze aceeași schimbare în condiții mai scumpe.