Un studiu Nature răstoarnă o presupusă limită a furtunilor solare
La aproximativ 1,5 milioane de kilometri de Pământ, în Punctul Lagrange 1, majoritatea observațiilor anterioare au surprins un vânt solar deja slăbit înainte să ajungă la planetă. De aici a apărut impresia că există un plafon al intensității cu care atmosfera superioară a Pământului răspunde la astfel de episoade.
Miza este directă pentru infrastructura de care depind comunicațiile și economia actuală. Dacă estimările anterioare au fost prea optimiste, atunci sateliții, sistemele GPS, comunicațiile radio și rețelele electrice ar putea fi mai vulnerabile decât se credea în fața unei furtuni geomagnetice foarte puternice, inclusiv a unui eveniment descris de cercetători drept de tipul „o dată la o mie de ani”.
Măsurători noi relevă o altă perspectivă asupra riscului
Cercetătorii au analizat date culese de nave spațiale NASA aflate pe orbită mai aproape de Pământ și au concluzionat că nu există o limită superioară a curenților electrici din atmosfera superioară în timpul vânturilor solare puternice, potrivit Space. Diferența față de seturile folosite frecvent până acum este esențială: măsurarea mai aproape de planetă a schimbat imaginea asupra riscului.
Istoricul unor furtuni majore arată ce poate însemna acest lucru în practică. Evenimentul Carrington din 1859 a perturbat sistemele telegrafice la nivel mondial și a împins aurorele până la tropice. Furtuna din 1989 a dus la prăbușirea rețelei electrice din Quebec, lăsând milioane de oameni fără curent. Iar „furtunile de Halloween” din 2003 au afectat sateliți, GPS-ul și comunicațiile radio.
Cel mai recent reper este din mai 2024, când s-a produs cea mai puternică furtună geomagnetică din ultimele două decenii. Comparativ cu episoadele obișnuite, aceasta a provocat întreruperi intermitente ale radioului de înaltă frecvență, ale echipamentelor ghidate prin GPS și ale unor operațiuni prin satelit în SUA și Europa.
Maria Walach, co-autoare a studiului de la Universitatea Lancaster, a explicat că protecția naturală a Pământului reduce de regulă efectele vizibile, dar nu le elimină în cazurile extreme.
„Câmpul magnetic al planetei noastre face o treabă cu adevărat grozavă în a ne proteja împotriva multor efecte ale vremii spațiale și de aceea ele se manifestă adesea doar ca erori tehnice sau aurore frumoase. Există, cu toate acestea, cazuri extreme.”
Aceeași cercetătoare a avertizat că tocmai raritatea unor astfel de evenimente face evaluarea mai dificilă. Altfel spus, lipsa precedentelor frecvente nu înseamnă risc mic, ci puține date directe despre un episod sever.
„Din fericire, aceste cazuri foarte extreme sunt rare, dar asta înseamnă și că avem date limitate cu care să lucrăm și doar timpul va spune ce se întâmplă la acel eveniment foarte extrem de tipul o dată la o mie de ani.”
Semnalul practic pentru infrastructurile critice
Pentru operatorii de rețele electrice, comunicații și servicii bazate pe sateliți, concluzia utilă a studiului este că modelele construite pe măsurători din L1 pot subestima efectul real al unui vânt solar puternic. Aceasta mută atenția de la ideea unei limite naturale a impactului la ipoteza unui risc deschis, în care întreruperile tehnice pot depăși ceea ce era considerat până acum plauzibil.
Pentru activitățile care depind de GPS, radio de înaltă frecvență și operațiuni prin satelit, reperul concret rămâne mai 2024: cea mai puternică furtună geomagnetică din ultimii 20 de ani a produs deja întreruperi în SUA și Europa.
Soarele se află în prezent aproape de maximul solar al ciclului său de aproximativ 11 ani, perioadă în care erupțiile și ejecțiile de masă coronală devin mai frecvente.
