15 ani avea Andrei Cazacu când a murit în spital după o agresiune. Familia cere răspunsuri după un an și cinci luni

Andrei Cazacu, un adolescent de 15 ani din satul Hermeziu, comuna Trifești, județul Iași, a murit la spital pe 8 ianuarie anul trecut, la o zi după ce fusese lovit de doi prieteni, pe 7 ianuarie. Bunica lui, femeia care spune că l-a crescut de când avea o lună, susține că moartea a fost provocată de loviturile primite și reclamă că intervenția ambulanței ar fi venit prea târziu.

Concret, familia vorbește despre o luptă de un an și cinci luni pentru lămurirea cazului, fără ca informațiile disponibile până acum să arate dacă cei doi minori menționați de bunică au fost puși sub acuzare, dacă există un raport medico-legal făcut public ori care este poziția oficială a anchetatorilor și a serviciului de ambulanță. Pentru comunitate, miza nu este doar cauza exactă a decesului, ci și dacă un caz de violență între copii ajunge să fie elucidat complet și la timp.

Bunica adolescentului afirmă că nepotul ei suferea, potrivit spuselor sale, de hemofilie tip A, o boală a sângelui care poate provoca hemoragii interne, și că era în evidența medicilor încă de la vârsta de șase luni. Ea leagă această afecțiune de evoluția rapidă a stării copilului după agresiune.

Numai că aceste detalii medicale nu sunt confirmate, în datele făcute publice până acum, de un document oficial citat sau de o poziție a spitalului. La fel, nu a fost anunțat oficial dacă ruptura de splină invocată de familie a fost stabilită medico-legal și dacă există o legătură directă între leziunile suferite pe 7 ianuarie și decesul din 8 ianuarie.

Familia reclamă întârzierea ambulanței și lipsa unor răspunsuri oficiale

Bunica lui Andrei susține că, după agresiune, a cerut ajutor medical, iar ambulanța ar fi ajuns după aproximativ o oră. În relatarea ei, copilul pierdea sânge în interior, iar fiecare minut a contat.

În declarația oferită pentru Cancan, femeia spune că nepotul ei ar fi avut o șansă dacă echipajul medical ar fi intervenit mai repede. Nu există, însă, în informațiile publice de până acum, un punct de vedere al Serviciului de Ambulanță privind ora apelului, ora sosirii echipajului sau încadrarea cazului după protocol.

„Andrei era în evidența medicilor încă de la vârsta de șase luni. După agresiune, a suferit o ruptură de splină, iar când am cerut intervenția unei ambulanțe, aceasta a ajuns după aproximativ o oră. Copilul pierdea sânge în interior și starea lui se înrăutățea. Cred că ar fi avut șanse să fie salvat dacă s-ar fi intervenit mai repede. Era un copil cuminte, educat și cu suflet bun. Avea vise și planuri. Din păcate, nu a mai avut șansa să le îndeplinească. Cei care i-au făcut asta sunt încă liberi să provoace probleme și nimeni nu pare să ia măsuri.”

Pentru cititor, aceasta este și partea sensibilă a cazului: dacă acuzația privind întârzierea ambulanței se confirmă, discuția nu mai privește doar o agresiune între minori, ci și felul în care funcționează răspunsul de urgență într-o localitate din județul Iași. Dacă nu se confirmă, suspiciunea publică rămâne alimentată tocmai de lipsa unor explicații oficiale.

Moartea unui minor ridică și problema felului în care avansează ancheta

Din datele disponibile, tragedia s-a petrecut în urmă cu un an, iar bunica spune că de un an și cinci luni încearcă să obțină dreptate. Diferența dintre cele două repere de timp arată cât de mult s-a prelungit, în percepția familiei, așteptarea unui răspuns clar despre cine poartă răspunderea pentru moartea copilului.

Și aici apare punctul cel mai greu al cazului: nu este precizat public stadiul anchetei judiciare. Nu se știe, pe baza informațiilor publicate până acum, dacă cei doi prieteni acuzați de familie au fost doar audiați sau dacă există vreo măsură procesuală împotriva lor.

În lipsa acestor date, familia vorbește despre impunitate. Iar într-un sat mic, o astfel de percepție poate apăsa mai mult decât într-un oraș mare, unde cazul se pierde repede din atenție.

„Sunt o bunică disperată care caută dreptate, de un an și cinci luni, pentru uciderea nepotului meu, Andrei Cazacu. Am crescut opt copii și 11 nepoți, însă pe Andrei l-am iubit ca pe propriul meu copil. L-am crescut de când avea doar o lună.”

Declarația este una emoțională, dar dincolo de tonul ei rămâne o întrebare factuală: ce au stabilit anchetatorii despre mecanismul producerii decesului. Fără acest răspuns, cazul rămâne suspendat între versiunea familiei și tăcerea instituțiilor.

Ce știm sigur și ce lipsește încă din tabloul oficial

Faptele certe sunt puține și grave: un adolescent de 15 ani din Hermeziu, comuna Trifești, județul Iași, a fost lovit pe 7 ianuarie și a murit pe 8 ianuarie, la spital. Restul elementelor decisive, de la boala preexistentă până la timpul de răspuns al ambulanței și concluziile medico-legale, sunt prezentate public doar prin prisma familiei.

Dar tocmai aceste elemente fac diferența juridică între o agresiune cu urmări letale, o complicație medicală favorizată de o afecțiune anterioară sau o eventuală problemă de intervenție medicală. Fiecare dintre aceste variante schimbă nu doar răspunderea penală, ci și răspunsul pe care îl așteaptă comunitatea.

Până la această dată, nu a fost anunțat public dacă există inculpați în cauză, ce spun poliția, procurorii, spitalul ori Serviciul de Ambulanță despre decesul lui Andrei Cazacu și dacă raportul medico-legal confirmă leziunile invocate de familie.