32,7 ani de muncă plasează România pe ultimul loc în UE. De ce contează pentru economie și pentru pensiile viitoare
România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană la un indicator care arată cât timp rămâne o persoană activă pe piața muncii. Durata medie estimată a vieții profesionale este de 32,7 ani. Este cu 4,8 ani sub media europeană de 37,5 ani. Și cu 11,3 ani sub nivelul din Țările de Jos, statul care conduce clasamentul cu 44 de ani.
Bugetul public resimte direct această diferență. O viață profesională mai scurtă înseamnă mai puțini ani de contribuții și taxe, într-un moment în care media UE a atins 37,5 ani în 2025, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. Decalajul față de restul Uniunii pune presiune pe sistemul de pensii și reduce baza de contribuabili.
Cum este calculată durata vieții profesionale
Analiza Băncii Transilvania, publicată de Ziarul Financiar, arată că indicatorul măsoară anii în care o persoană de peste 15 ani este activă pe piața muncii. Fie ca angajat, fie în șomaj, dar în căutarea unui loc de muncă. Nu este un indicator despre orele lucrate într-o săptămână. Este despre timpul petrecut de o persoană conectată la piața muncii.
Diferențele dintre state apar din mai multe cauze: participarea mai redusă la piața muncii, intrarea târzie a tinerilor, retragerea anticipată din activitate sau un număr mare de persoane inactive. Analiza nu detaliază aceste cauze în procente pentru România, lăsând un tablou general: țara pierde ani de activitate economică față de media Uniunii.
În partea de sus a clasamentului se află Țările de Jos, cu 44 de ani, urmate de Suedia și Danemarca. Șapte state membre trec de pragul de 40 de ani. România rămâne la coada clasamentului, la 4,8 ani de media UE și la peste un deceniu de liderul european, potrivit ZF.
Implicațiile decalajului pentru bugetul public
Miza nu este doar statistică. O durată redusă a vieții profesionale înseamnă mai puțini oameni care contribuie la sistemul public de pensii și la încasările din taxe. Totul, într-un context demografic deja nefavorabil și cu deficit de forță de muncă. Pe termen lung, analiza indică o creștere economică mai lentă și o sustenabilitate mai fragilă a sistemului public de pensii.
Indicatorul arată direcția în care se mută presiunea economică: spre bugetul de stat și spre pensiile finanțate din contribuțiile celor activi. O viață profesională mai lungă nu înseamnă automat mai multe ore muncite, ci poate însemna și o rămânere mai îndelungată pe piața muncii prin formule flexibile sau cu program redus, arată analiza.
„Diferenţa României faţă de media europeană arată o provocare structurală a pieţei muncii din ţara noastră. Atunci când milioane de persoane rămân în afara activităţii economice pentru perioade lungi, costul este suportat de întreaga economie, prin creştere economică mai redusă şi o presiune mai mare asupra sistemului de pensii. Într-o economie afectată de provocări demografice şi deficit de forţă de muncă, creşterea participării la piaţa muncii este una dintre cele mai mari oportunităţi economice ale României pentru următorii ani”, a declarat Ioan Nistor, Macroeconomist Șef, Banca Transilvania.
Citește și:
