408,8 milioane de lei pentru SPP, fără control public real. Ce pierd contribuabilii din opacitatea instituției

Serviciul de Protecție și Pază, condus din 2005 de generalul în rezervă Lucian Pahonțu (61 de ani), funcționează în continuare cu rapoarte clasificate, cu numărul beneficiarilor ținut la secret și fără un control parlamentar vizibil care să arate cum este verificată cheltuirea banilor publici.

Mai precis, pentru anul 2026, SPP are alocat un buget de 408,8 milioane de lei, în scădere cu 9,2% față de execuția preliminată din 2025. Scăderea bugetului nu rezolvă însă problema de fond: publicul nu poate evalua dacă suma este bine cheltuită, fiindcă Senatul menține clasificat numărul persoanelor protejate anual, iar rapoartele de activitate ale serviciului nu sunt publice.

Aici este miza practică pentru contribuabil. Când o instituție de securitate primește sute de milioane de lei, dar nu pot fi verificate nici volumul activității, nici criteriile concrete după care sunt extinse serviciile de protecție, controlul democratic rămâne mai degrabă formal. Iar Parlamentul, care ar trebui să exercite supravegherea civilă, nu publică rapoarte separate de control asupra SPP.

RecomandariTema unirii revine pe agenda publică fără vot în plen. Ce efect real are acum pentru România și Republica Moldova

Refuzul de a comunica numărul demnitarilor români protejați în ultimii ani a venit atât de la SPP, cât și de la Comisia de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Senat, condusă de Nicoleta Pauliuc (PNL). Cele două instituții au invocat regimul clasificat, deși solicitarea viza un indicator esențial pentru a aprecia eficiența cheltuirii bugetului.

Potrivit Libertatea, Senatul nu oferă informații relevante care să dovedească existența unui control democratic civil eficient asupra SPP. Iar regulamentul propriei comisii spune explicit că aceasta este „organ de lucru al Senatului, constituită pentru pregătirea activității de legiferare, precum și pentru exercitarea funcției de control parlamentar”.

Comisia din Senat invocă CSAT, dar nu arată cum verifică serviciul

Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei de Apărare din Senat, a transmis că datele despre persoanele protejate nu sunt comunicate public de comisie, deși chiar această comisie are rol de control parlamentar.

RecomandariMalta are în vedere să solicite returnarea unui dinte de rechin preistoric, oferit cadou prinţului George al Marii Britanii de către naturalistul Sir David Attenborough, ţara insulară argumentând că fosila ar trebui expusă pe teritoriul său, unde a fost descoperită, relatează luni Reuters. Palatul Kensington a anunţat sâmbătă primirea acestui cadou şi a precizat că dintele uriaş a fost oferit prinţului în vârstă de şapte ani cu ocazia participării lui Attenborough la o vizionare privată, în prezenţa membrilor familiei regale, a celui mai recent documentar al său. Attenborough a descoperit fosila în timpul unei vacanţe cu familia în Malta, la sfârşitul anilor ’60, a transmis palatul. Vechimea fosilei, descoperită încorporată în calcar galben de consistenţă moale, este estimată la aproximativ 23 de milioane de ani. Ministrul Culturii din Malta, Jose Herrera, a declarat că dintele ar trebui să fie expus într-un muzeu local şi a promis că „va pune lucrurile în mişcare” pentru recuperarea fosilei. ”Există unele artefacte importante pentru patrimoniul natural maltez care au ajuns peste hotare şi merită să fie recuperate”, a declarat Herrera pentru Times of Malta, fără să ofere detalii despre cum intenţionează să recupereze fosila. Dintele a aparţinut unui megalodon, o specie dispărută de rechin uriaş, care putea atinge dimensiuni de până la 16 metri. ”Acordăm, pe bună dreptate, multă atenţie artefactelor istorice şi artistice, însă nu se întâmplă întotdeauna la fel cu istoria noastră naturală. În acest sens, sunt hotărât să realizez o schimbare de atitudine”, a precizat ministrul. Malta a fost o colonie britanică până în 1964.

„Numărul și identitatea persoanelor care beneficiază de protecție țin de dispozitivul operativ al serviciului și se stabilesc prin hotărâre a CSAT, pe baza analizei de risc. Sunt informații care pot fi solicitate SPP și CSAT, nu date pe care comisia le comunică public.”

Problema este că această explicație nu răspunde la întrebarea centrală: cum verifică Senatul dacă banii sunt cheltuiți eficient, dacă nici măcar indicatorul de bază, numărul beneficiarilor, nu poate fi evaluat public. Fără acest reper, bugetul de 408,8 milioane de lei rămâne greu de pus în raport cu activitatea reală a instituției.

În imaginile de mai jos este prezentat și materialul video care însoțește aceste informații despre funcționarea SPP și lipsa de transparență a instituției.

RecomandariBlocurile vechi fără ascensor pot primi lifturi din bani publici, dar întreținerea rămâne la proprietari

SPP invocă arhitectura statului și analiza de risc

În răspunsul transmis, oficialii SPP au explicat că protecția vizează persoane aflate în funcții de demnitate publică și demnitari străini aflați în România, dar nu au oferit date concrete despre dimensiunea acestui dispozitiv de protecție.

„Protecția este acordată persoanelor care ocupă funcții publice de demnitate și responsabilitate majoră în arhitectura statului, precum și demnitarilor străini pe timpul șederii lor în România, familiilor acestora, așa cum este prevăzut în Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază. Beneficiarii sunt stabiliți prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, iar lista poate fi extinsă, pe anumite perioade de timp și cu aprobarea forului menționat, în baza unei analize riguroase de risc privind dinamica mediului de securitate, atât în cazul demnitarilor români, cât și al celor străini pe timpul șederii lor în România. Procesul este dinamic și depinde de modificarea contextului intern și internațional, de evoluția amenințărilor și de concluziile desprinse din cooperarea instituțională cu parteneri interni și externi.”

Explicația descrie cadrul general, dar nu clarifică de ce numărul total al persoanelor protejate ar trebui să rămână secret în bloc. Și nici nu lămurește ce formă de control public există asupra rapoartelor de activitate, din moment ce acestea sunt clasificate.

Legea din 1998 permite un director fără limită de mandat

O altă anomalie ține de cadrul legal. Legea nr. 191/1998, după care funcționează SPP, nu prevede o limită de mandat pentru director. Așa se explică faptul că Lucian Pahonțu conduce instituția de peste 20 de ani, din 2005 până în prezent.

Pauliuc a arătat că numirea directorului nu depinde de comisie, ci de președintele României, la propunerea CSAT, și că eventuala schimbare a legii aparține parlamentarilor și Guvernului. În același răspuns, ea a admis că modernizarea legislației este o discuție legitimă.

„Directorul SPP este numit de Președintele României, la propunerea CSAT, potrivit art. 7 din Legea nr. 191/1998, care nu prevede un mandat cu durată determinată. Comisia nu numește și nu revocă directorul; rolul ei este de control, nu de conducere a serviciului. Inițiativa de modificare a legii aparține parlamentarilor și Guvernului, nu comisiei ca atare. Modernizarea legislației de siguranță națională, în bună parte din anii ’90, este o discuție legitimă, care cere consens politic și o dezbatere serioasă. Sunt deschisă unei astfel de dezbateri și o voi susține în comisie.”

Pentru cititor, consecința este clară: instituția rămâne prinsă într-o lege veche de aproape trei decenii, fără limită de mandat la vârf și fără mecanisme de transparență care să permită o verificare reală a performanței.

Modelul militarizat al SPP contrastează cu practica europeană

SPP funcționează ca instituție militarizată, pe un model instituțional post-sovietic, spre deosebire de majoritatea statelor europene menționate în comparație, precum Franța, Germania și UK, unde serviciile similare sunt organizate ca departamente civile în cadrul Poliției.

Și acest detaliu are o miză democratică. Un serviciu militarizat, cu rapoarte clasificate și cu control parlamentar puțin vizibil, este mai greu de evaluat public decât o structură civilă integrată într-un sistem de poliție. În plus, longevitatea conducerii amplifică această opacitate instituțională.

Despre dimensiunea aparatului, există doar o informație neconfirmată oficial: potrivit unui raport al Ministerului Finanțelor, cerut de Newsweek, SPP ar avea 1.500 de angajați. Fără o confirmare publică a instituției, cifra nu poate fi pusă în raport nici cu bugetul din 2026, nici cu numărul persoanelor protejate.

Lucian Pahonțu, general în rezervă, a publicat în 2019 o carte plagiată și a fost ofițer în trupele de securitate în decembrie 1989, înainte de a lucra în MAI și de a deveni director SPP. Legea nr. 191/1998, care îi permite să rămână în funcție fără limită de mandat, este aceeași pe care președinta Comisiei de Apărare din Senat spune că ar susține să fie discutată pentru modernizare.