7.300 mld. $ finanțează distrugerea naturii. 99% din companii ignoră riscul

A venit nota de plată pentru felul în care tratăm planeta. Și e uriașă. Un raport nou, validat de 150 de guverne și preluat de The Guardian, descrie un peisaj dezolant: afacerile care devastează natura primesc de 33 de ori mai mulți bani decât cele care încearcă să o salveze, amenințând nu doar ecosisteme, ci întreaga economie a lumii.

Oamenii de știință confirmă. Trăim cea mai mare extincție în masă de la dinozauri încoace, iar efectele economice se simt deja. Platforma Interguvernamentală Științifico-Politică privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemice (IPBES) trage un semnal de alarmă: pierderea naturii a devenit un risc sistemic pentru stabilitatea financiară globală. Nicio companie nu e ferită.

Contabilitatea dezastrului: Cifrele care arată o realitate de neconceput

Datele sunt, sincer, greu de digerat. Guvernele pompează anual circa 2.400 de miliarde de dolari în subvenții pentru activități care fac praf natura. O sumă colosală. Și asta nu e tot. Doar în 2023, finanțările publice și private pentru afaceri nocive au explodat la 7.300 de miliarde de dolari.

Ce se află de cealaltă parte a balanței?

Mai nimic. Doar 220 de miliarde de dolari au mers spre conservarea biodiversității. Un dezechilibru șocant care arată unde stau, de fapt, prioritățile. Surprinzător sau nu, evaluarea IPBES arată că mai puțin de 1% dintre companiile listate la bursă se obosesc măcar să scrie cuvântul „biodiversitate” în rapoartele lor.

„O realitate perversă”: De ce e mai profitabil să distrugi decât să protejezi

Profesorul Stephen Polasky, co-președinte al evaluării IPBES, pune punctul pe i. „Pierderea biodiversității este printre cele mai serioase amenințări la adresa afacerilor”, spune el. Problema fundamentală ține de o logică economică stricată din fașă. „Realitatea perversă este că adesea pare mai profitabil pentru companii să degradeze biodiversitatea decât să o protejeze.”

Profiturile pe termen scurt orbesc. O firmă taie o pădure. Alta poluează un râu. O a treia stoarce resursele până la ultima picătură. Fiecare acțiune, luată separat, pare un câștig. „Dar impactul cumulat al mai multor afaceri poate avea efecte agregate, atingând impacturi globale, care pot depăși punctele critice ecologice”, completează Polasky. Atunci totul pică.

Avertismente ignorate și o indiferență generală. Cine se face că nu vede?

Cu câteva excepții, avertismentele repetate ale oamenilor de știință au fost ignorate cu grație de mediul de afaceri. Pentru Eva Zabey, CEO al Business for Nature, o coaliție de companii pro-conservare, raportul e un duș rece. „Evaluarea IPBES este o verificare a realității științifice: pierderea biodiversității este acum un risc sistemic pentru economia globală și pentru afaceri în sine.”

Ea insistă că nu ducem lipsă de soluții.

„Avem cadrele. Avem soluțiile. Nu există nicio scuză pentru inacțiune. Salutăm acest raport ca pe un semnal de alarmă urgent.” Ironia sorții este că informația există, dar saltul de la vorbă la faptă se lasă așteptat. Agenda directorilor e plină. Raportul ăsta? Probabil nici nu ajunge la ei.

Degeaba așteptăm de la companii. Unde sunt politicienii?

E ușor să arătăm cu degetul spre corporații. Giganții petrolieri, companiile miniere care rad ecosisteme – vinovații par clari. Dar tabloul e mai larg. Aceste companii au nevoie de o direcție fermă de la guverne, iar leadership-ul politic lipsește cu desăvârșire. Acum patru ani, la Cop15 în Montreal, aproape toate guvernele lumii au promis marea cu sarea pentru a proteja natura. Eșecul pare total.

Putem aștepta acțiune reală de la companii dacă politicienii dorm? Matt Jones, un alt co-președinte al evaluării, a fost tranșant: „Nu cred că ne putem aștepta ca afacerile să ia toată acțiunea. Nu asta spune raportul. Pentru schimbarea de care avem cu adevărat nevoie, avem nevoie de acțiune colectivă. Și asta include guvernul.”