Africa CDC avertizează că epidemia de Ebola din estul Africii poate deveni cea mai gravă din istorie

Directorul general al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Africa, Jean Kaseya, a avertizat marți, la o reuniune virtuală a șefilor de stat africani și a donatorilor internaționali desfășurată în Burundi, că actuala epidemie de Ebola din Africa de Est poate depăși crizele sanitare din Africa de Vest și din estul Republicii Democrate Congo. Epicentrul este în Republica Democratică Congo, unde au fost raportate cel puțin 837 de infectări și 196 de decese, iar în Uganda vecină au fost confirmate 19 cazuri și două decese.

Dincolo de anunț, dimensiunea riscului vine din comparația cu precedentele mari epidemii: valul din Africa de Vest din 2014-2016 a dus la aproape 29.000 de infectări și peste 11.000 de morți, iar epidemia din RDC din 2018-2020 a înregistrat 3.400 de infectări și peste 2.000 de decese. Actualul focar pornește deja cu răspândire transfrontalieră, pe fondul unui conflict armat în estul RDC și fără vaccin aprobat pentru tulpina Bundibugyo, spre deosebire de tulpina Zaire, pentru care există două vaccinuri și tratamente experimentale.

Miza nu este doar sanitară. Dacă un focar de această dimensiune scapă de sub control într-o zonă de conflict, costurile se mută rapid în economie, în mobilitatea populației și în presiunea asupra sistemelor medicale fragile. Pentru Europa, inclusiv pentru România, semnalul important este altul: răspunsul internațional vine mai lent și cu mai puțini bani decât la crizele anterioare, ceea ce mărește riscul ca epidemia să dureze și să se extindă.

Tulpina Bundibugyo nu are încă vaccin aprobat

Tulpina Bundibugyo este mai rară, iar pentru ea nu există în prezent vaccinuri sau tratamente aprobate. Asta o diferențiază net de tulpina Zaire, pentru care cercetarea a produs instrumente după marile epidemii anterioare.

Rata de mortalitate pentru tulpinile Zaire și Bundibugyo este estimată între 30 și 50 la sută. Cu alte cuvinte, actualele 196 de decese din RDC la 837 de infectări se înscriu într-o zonă de pericol comparabilă cu formele cunoscute ale bolii, iar lipsa unui vaccin aprobat reduce marja de intervenție preventivă.

Trish Newport, manager adjunct al programelor Ebola în RDC pentru Medici Fără Frontiere, a explicat de ce această tulpină a rămas în urma altor programe de cercetare.

„Nu este ceva care să atragă atenția cercetării și dezvoltării pentru companiile farmaceutice, pentru companiile care produc vaccinuri. Pentru ele, nu o văd ca pe o prioritate. Acesta este cu siguranță unul dintre motivele pentru care nu a fost pusă pe lista de priorități, de ce nu au existat resurse pentru ea și de ce este testată abia acum.”

Pentru publicul european, acesta este și un avertisment despre vulnerabilitatea sistemului global de sănătate: bolile rare sau concentrate regional ajung să primească investiții abia când focarele ies de sub control.

Conflictul din estul RDC blochează depistarea și izolarea cazurilor

Epidemia se desfășoară în estul RDC, unde grupuri armate, în special M23, luptă cu forțele guvernamentale. În practică, asta înseamnă întârzieri la testare, acces mai greu pentru echipele medicale și monitorizare incompletă a contacților.

Jean Kaseya a spus că una dintre cele mai mari probleme este tocmai urmărirea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii.

„Urmărirea contactelor este un indicator major și o problemă majoră. Lipsesc peste 26.000 de persoane și nu știm unde sunt și nu știm dacă le contaminează pe alte persoane.”

Cifra este relevantă și prin comparație cu numărul cazurilor confirmate. Cele peste 26.000 de persoane pierdute din monitorizare arată un gol de supraveghere de zeci de ori mai mare decât cele 837 de infectări raportate până acum în RDC. Iar virusul nu mai este limitat la o singură zonă: s-a extins din provincia Ituri către Kivu de Nord și Kivu de Sud și a trecut granița în Uganda, cu cazuri detectate aproape zilnic în noi zone din provinciile afectate.

Numai că răspunsul local este slăbit și de lipsurile materiale. În RDC există prea puține centre de izolare și insuficiente echipamente individuale de protecție pentru personalul sanitar, iar cel puțin patru lucrători medicali au murit după ce s-au infectat.

Finanțarea este mult sub nivelul mobilizat la marile epidemii anterioare

Diferența față de crizele trecute se vede cel mai clar în bani. Doar o cincime din cele 518 milioane de dolari necesare pentru răspunsul la epidemie a fost strânsă până acum. Asta înseamnă aproximativ 20 la sută din necesar, într-un moment în care focarul se extinde în mai multe provincii și peste frontieră.

Prin comparație, pentru epidemia din Africa de Vest din 2014, donatorii internaționali au mobilizat 5.9-8.9 miliarde de dolari. Diferența nu este marginală, ci de ordinul miliardelor, de peste zece ori față de necesarul actual cerut și încă neacoperit. Potrivit Aljazeera, intervenția internațională este mai limitată și din cauza reducerii ajutorului extern al SUA la începutul mandatului președintelui Donald Trump, urmată de închiderea USAID, dar și a scăderii asistenței din partea donatorilor europeni în ultimul an.

Dar lipsa banilor nu afectează doar logistica medicală. Fără finanțare, scad testarea, transportul probelor, izolarea bolnavilor, protecția cadrelor sanitare și capacitatea autorităților de a menține servicii medicale obișnuite pentru populație. Acolo apare și riscul politic: pierderea încrederii comunităților în autorități și în echipele de intervenție.

Trish Newport a arătat că populația are și alte urgențe decât Ebola, iar ignorarea lor poate submina răspunsul sanitar.

„Trebuie să ne asigurăm că oamenii au acces și la asistență medicală non-Ebola, că au acces la apă. Ebola ar putea fi prioritatea organizațiilor de finanțare care răspund, dar nu este neapărat prioritatea populațiilor de acolo, și trebuie să ascultăm populația.”

Ce urmează și de ce contează dincolo de Africa de Est

Avertismentul lansat marți de Africa CDC pune presiune pe donatorii internaționali să acopere diferența de finanțare și să accelereze testarea soluțiilor pentru tulpina Bundibugyo. Fără aceste două componente, controlul epidemiei se bazează aproape exclusiv pe identificarea rapidă a cazurilor, izolarea lor și urmărirea contacților, exact capitolele cele mai afectate de conflictul armat din estul RDC.

Și semnalul cel mai greu de ignorat rămâne acesta: virusul a trecut deja din provincia Ituri către Kivu de Nord și Kivu de Sud și a ajuns în Uganda, în timp ce autoritățile sanitare spun că peste 26.000 de persoane aflate în monitorizare nu mai pot fi localizate.