Antarctica a înregistrat 15,4°C în plină iarnă. Ce înseamnă recordul pentru topirea ghețarilor și fenomenele extreme

Antarctica a înregistrat pe 6 iunie una dintre cele mai puternice abateri de temperatură din ultimii ani, după ce la baza argentiniană Esperanza, pe peninsula Trinity, termometrele au indicat 15,4°C, cu aproximativ 20°C peste normalul perioadei de iarnă. Pentru o regiune care, la această dată, ar trebui să fie acoperită de zăpadă și gheață, efectul s-a văzut imediat: în unele zone a apărut pământul gol.

În cifre, noua valoare de 15,4°C este cu 2°C peste recordul anterior măsurat în 1998 la aceeași stație. Iar la o altă stație meteo chiliană, Boonen Rivera, s-au înregistrat aproape 13°C. La King George Island, aflată la 160 km de Esperanza, cercetătorii au raportat porțiuni întinse de sol descoperit după ce temperatura a urcat la 4,6°C tot pe 6 iunie.

Miza depășește însă un episod meteo neobișnuit. Când temperaturile de iarnă urcă atât de mult într-o zonă polară, ghețarii pierd exact perioada în care ar trebui să acumuleze zăpadă. Asta înseamnă mai puțină refacere a masei de gheață și o topire mai rapidă, cu efecte care nu rămân izolate în Antarctica: de la creșterea nivelului mărilor până la dezechilibre în lanțul trofic marin și la amplificarea fenomenelor meteo extreme la scară globală.

Gheața care ar trebui să se formeze iarna începe să se piardă chiar acum

Raúl Cordero (profesor de climă la Universitatea din Groningen) a descris abaterea termică drept una ieșită din orice tipar obișnuit.

„Este absolut nebunesc. Este, de asemenea, cu aproximativ 20°C peste normal pentru această perioadă a anului. Aceasta este o anomalie uriașă.”

Explicația practică a acestei anomalii este simplă: în loc ca stratul de zăpadă să se îngroașe, el dispare. Luis Muñoz (glaciolog chilian) a explicat că, în mod normal, la început de iunie ar trebui să existe un strat de circa 20 de centimetri de zăpadă și multă gheață la sol. Numai că, după valul de căldură, pe teren s-a văzut opusul.

„Weekendul trecut a fost foarte ciudat. Temperaturile aici au crescut foarte mult, așa că totul afară s-a topit. De obicei, la această oră, este 20cm de zăpadă și multă gheață pe sol.”

Impactul nu este doar vizual. Același cercetător a avertizat că pierderea zăpezii în acest moment lovește direct în echilibrul ghețarilor, care ar trebui să primească acumulări, nu să piardă masă.

„A existat un impact direct asupra ghețarului, care ar trebui să primească zăpadă acum. Nu ar trebui să sufere ablație în această perioadă a anului. Acest lucru, evident, nu este bun pentru ghețar.”

Un episod local are efecte care ajung în economie, pe coastă și în lanțul alimentar marin

Pierderea gheții marine și a ghețarilor din Peninsula Antarctică nu înseamnă doar schimbarea peisajului. Ecosistemele antarctice depind de stabilitatea frigului, iar speciile legate de gheață, de la krill la balene și pinguini, sunt printre primele afectate. Pentru statele care depind de stabilitatea climatică și de costuri previzibile în agricultură, energie, asigurări și infrastructură, astfel de episoade înseamnă presiune suplimentară.

Potrivit Euronews, un raport publicat în jurnalul Frontiers in Environmental Science a modelat mai multe scenarii de încălzire globală pentru Peninsula Antarctică. În scenariul cu cele mai ridicate emisii, acoperirea de gheață marină ar putea scădea cu 20%. Fără termen de comparație, cifra ar rămâne abstractă. Cu el, imaginea este mai clară: ar fi o reducere de o cincime a gheții marine într-una dintre cele mai sensibile regiuni ale planetei.

Pentru Europa, inclusiv pentru statele riverane și pentru economiile expuse la inundații și furtuni, astfel de schimbări contează chiar dacă sunt măsurate la mii de kilometri distanță. Topirea accelerată a gheții antarctice contribuie la creșterea nivelului mărilor, iar episoadele climatice extreme aduc deja costuri umane și materiale. Datele publicate aici nu oferă o estimare pentru România sau pentru alte state europene, dar leagă explicit încălzirea globală de pierderi economice și umane mai mari dacă emisiile nu sunt reduse.

Legătura cu arderea combustibililor fosili apare tot mai des în evenimentele extreme

Contextul în care apare noul record din Antarctica este unul bine cunoscut: încălzirea globală alimentată de activitățile umane și de arderea combustibililor fosili. Iar această legătură nu mai este discutată doar teoretic, ci prin exemple recente de pe alte continente.

Multiple evenimente meteorologice extreme din ultimii ani au fost asociate cu arderea combustibililor fosili, inclusiv inundațiile mortale din Valencia din 2024 și furtunile musonice de anul trecut din Asia. Când astfel de episoade sunt puse lângă temperatura de 15,4°C înregistrată iarna în Antarctica, tabloul este mai greu de ignorat: zonele polare reacționează rapid, iar efectele se propagă în sisteme climatice de care depind și regiunile temperate.

Dar informațiile disponibile până acum nu indică o măsură singulară care să poată opri rapid fenomenul. Direcția este, însă, clară: reducerea emisiilor este prezentată drept soluția care poate evita cele mai grave scenarii. Aici intră politicile climatice internaționale, inclusiv cele europene, pe care articolul de față le poate lega doar la nivel de principiu, fiindcă nu au fost anunțate măsuri noi punctuale în legătură cu episodul din 6 iunie.

Ce urmează după recordul din 6 iunie

Semnalul de alarmă este că anomalia a apărut în plină iarnă antarctică, exact când zăpada ar fi trebuit să se depună, nu să dispară. Și acesta este detaliul care schimbă miza: nu este doar un record de temperatură, ci un episod care a produs deja topire la sol și a afectat un ghețar într-o perioadă în care ar fi trebuit să se refacă.

Ultimul reper concret rămâne chiar măsurătoarea de la baza Esperanza, pe 6 iunie: 15,4°C, cu 2°C peste precedentul record local din 1998.