Doi prieteni, uciși. Un terorist urlând la ușă. Nu e un film. E realitatea brutală trăită de rabinul Daniel Walker în sinagoga din Manchester, locul pe care îl slujește de 17 ani.
Mărturia sa, publicată de Dailymail, este cutremurătoare. A apărut chiar de Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Rabinul Walker a refăcut filmul groazei din 2 octombrie, de Yom Kippur, cea mai sfântă zi a evreilor. Atunci și-a pierdut doi prieteni buni, Melvin Cravitz (66 de ani) și Adrian Daulby (53 de ani). O tragedie care, spune el, arată un adevăr crunt. Antisemitismul nu mai e doar problema evreilor, ci a întregii societăți.
Șapte minute de groază. Cum s-a desfășurat atacul
2 octombrie. Yom Kippur. O zi de post și rugăciune. Rabinul a ajuns la sinagoga din Heaton Park la 9 dimineața. Slujba ține 25 de ore, așa că la început erau puțini oameni. Doar 40, într-o clădire de 850 de locuri. Un detaliu care acum pare un miracol. Câteva ore mai târziu și carnagiul ar fi fost de neimaginat.
Atacatorul a intrat cu mașina direct prin porți. L-a ucis pe loc pe paznic, Bernard. Apoi a coborât. L-a înjunghiat pe Melvin Cravitz, iar și iar, până a murit. Ce a urmat? Groază, dar și un eroism neașteptat.
Surprinzător sau nu, în mijlocul haosului, instinctul de a-i proteja pe ceilalți a fost mai puternic decât frica.
Au format un scut uman pentru a bloca ușa
S-a auzit un strigăt: „închideți ușile!”. Adrian Daulby, care stătea chiar lângă rabin, a sărit imediat să blocheze intrarea din spate. Afară, un alt om, Alan Levy, alerga să încuie porțile exterioare, în timp ce un voluntar din securitate, Andrew Franks, dădea piept cu atacatorul. Franks a fost înjunghiat de mai multe ori. A supraviețuit. Recuperarea va fi lungă.
Apoi teroristul a urcat spre intrarea principală. Lovea în uși cu toată puterea. Urla „Allahu Akbar” și lozinci anti-Israel. „Un grup de aproximativ opt dintre noi a încercat din răsputeri să țină piept”, își amintește rabinul. Șapte minute. Atât a durat până a venit poliția. Atacatorul nu s-a predat, așa că ofițerii au tras.
Ironia sorții… Un glonț al poliției a trecut prin ușă. L-a rănit pe un enoriaș, Yoni Finlay. Și l-a ucis pe Adrian Daulby. Eroul care ținea ușa închisă.
„Lumina trebuie să învingă întunericul”
Au fost evacuați. Erau în stare de șoc. Chiar și atunci, rabinul i-a întrebat: „Ar trebui să ne continuăm rugăciunile?”. Toți au fost de acord. Nu puteau lăsa oroarea să le pângărească ziua sfântă. Voiau să caute lumina.
S-au întors în sinagogă după patru zile. A fost sfâșietor. Cartea de rugăciuni a lui Adrian era încă deschisă pe bancă, exact la pagina la care fusese întrerupt. Durerea era imensă, dar a fost egalată de o determinare feroce de a nu renunța. O săptămână mai târziu, sinagoga s-a redeschis. Daunele fuseseră reparate. Peste o mie de oameni, evrei și ne-evrei, au venit „nu pentru a se revolta împotriva urii, ci pentru a cânta, a dansa, a se ruga”.
„Antisemitismul este o problemă a întregii societăți”
Semnalul de alarmă tras de rabinul Walker este dur. El vede o legătură directă între atacul asupra sinagogii sale și valul de ură anti-evreiască ce a explodat după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. Ura a devenit vizibilă peste tot. În universități, la festivaluri, chiar și la Eurovision.
Apelul său este clar: „Fac un apel urgent la Guvern să recunoască faptul că antisemitismul este o problemă pentru întreaga societate, nu doar pentru cetățenii săi evrei”. Chiar și după o asemenea traumă, mesajul său final este de speranță. El crede că poți simți două lucruri opuse simultan. „Putem să jelim, dar putem și să creștem. Putem susține ambele adevăruri în același timp. Să înfruntăm viitorul cu speranță. Nu este greu dacă urmăm lumina.”
