Atacul mortal din Covasna reaprinde criza urșilor. Ce riscă România dacă UE nu schimbă protecția speciei

Un bărbat de 68 de ani din județul Covasna a fost găsit mort lângă o pădure, în apropierea fermei de animale unde lucra, iar primele indicii din anchetă arată că ar fi fost atacat de un urs. Cazul readuce în prim-plan o problemă care trece de mult de sfera incidentelor izolate: siguranța oamenilor din zonele în care animalele coboară tot mai des spre gospodării, ferme și locuințe.

În practică, tragedia din Covasna arată ce înseamnă această presiune pentru comunitățile locale. Bărbatul era de negăsit de joi seară, iar trupul său a fost descoperit vineri dimineață, după câteva ore de căutări începute după ce un coleg i-a găsit hainele și obiectele la marginea pădurii. Anchetatorii au observat multiple răni pe cadavru, iar suspiciunea principală este atacul unui urs.

Miza nu este doar una de ordin statistic. Pentru locuitorii din zonele montane și de deal, unde urșii ajung lângă ferme sau în sate, riscul înseamnă pierderi de animale, pagube materiale și, în unele cazuri, vieți omenești. Iar pentru autorități, fiecare nou incident ridică aceeași întrebare: ce instrumente au, de fapt, pentru a interveni înainte ca un animal să ajungă periculos pentru oameni.

Guvernul vrea schimbarea regimului de protecție al ursului brun

După acest nou caz, România pregătește un demers către Comisia Europeană pentru schimbarea regimului de protecție a ursului brun. Tanczos Barna (ministrul interimar al Agriculturii) a anunțat că Bucureștiul încearcă să strângă sprijinul altor state membre, ceea ce ar da greutate politică solicitării.

„Pentru acest demers o să avem sprijinul mai multor state membre. Săptămâna viitoare vom finaliza lista statelor membre care vin în sprijinul nostru și vor semna și ele această adresă”, a declarat Tanczos Barna.

Nu a fost anunțat încă nici numele statelor care vor semna, nici momentul în care Comisia Europeană ar urma să dea un răspuns. Dar pasul este relevant: fără o modificare a regimului de protecție, autoritățile române reclamă că rămân cu marjă redusă de acțiune într-o țară în care trăiesc aproape 13.000 de urși.

Cifra este importantă tocmai prin dimensiunea ei. Aproape 13.000 de exemplare înseamnă o populație despre care autoritățile și specialiștii spun de ani că pune presiune pe zonele locuite. Numai că numărul, singur, nu rezolvă nimic fără măsuri preventive și reguli clare de intervenție.

Critica principală vizează banii europeni nefolosiți pentru prevenție

Discuția nu se oprește la Bruxelles. O parte din criticile venite din zona organizațiilor și a specialiștilor privesc felul în care România a gestionat până acum fondurile europene destinate prevenirii conflictelor dintre oameni și urși. Potrivit Observatornews, Comisia Europeană a pus la dispoziție bani tocmai pentru astfel de măsuri, însă acești bani nu ar fi fost folosiți deloc în România.

„Comisia Europeană a alocat fonduri pentru rezolvarea acestei probleme – adică prevenţie, ceea ce nu s-a făcut deloc în România. Şi cei care se duc să ceară acum acest lucru vor trebui să explice ce au făcut”, a spus Cristina Lapiș, de la Asociația „Milioane de Prieteni”.

Observația are o miză concretă. Dacă România cere reguli mai flexibile pentru gestionarea populației de urși, Comisia Europeană poate cere la rândul ei explicații despre măsurile preventive deja finanțate și neaplicate. Iar aici intră tocmai acele intervenții care ar trebui să reducă întâlnirile periculoase dintre oameni și animale, înainte de a se ajunge la împușcare sau la cazuri mortale.

Dar până acum nu au fost prezentate public, în acest caz, acțiunile preventive concrete luate înainte de incidentul din Covasna de autoritățile locale sau naționale. Nici tipurile exacte de proiecte europene rămase neimplementate nu au fost detaliate.

Specialiștii spun că reacția statului rămâne de la un caz la altul

Dinspre zona tehnică, problema este descrisă ca una de administrare repetitivă, nu de soluție stabilă. Ovidiu Popescu (specialist în carnivore mari) a explicat că intervențiile se fac, în mare parte, punctual, după apariția urgențelor.

„Este o idee foarte bună pentru că în acest moment noi acţionăm în special pompieristic. În fiecare an trecem prin acelaşi proces de aprobare a modului în care facem management pentru populaţia de urşi din România”, a declarat Ovidiu Popescu.

Această formulare descrie exact impasul administrativ: proceduri reluate anual, aprobări succesive și reacții după incident, nu înaintea lui. Pentru locuitorii din zonele afectate, diferența dintre prevenție și intervenție târzie se măsoară în animale pierdute, case avariate sau oameni răniți.

Și exemplele din teren arată cât de aproape a ajuns problema de zonele locuite și turistice. Un localnic a spus că în zona Bușteni, județul Prahova, sunt „5 urși cerșetori”, iar spre Argeș „sunt undeva la peste 30 de urși”. O altă persoană a rezumat efectele în termeni direcți: „Ei înmulțindu-se fac ravagii, deci accidentele sunt din ce în ce mai dese. Să nu mai vorbim că în alte sate fac ravagii la ferme”.

Ultimele cazuri arată cât de repede se ajunge la intervenții letale

Un episod recent din Bușteni, județul Prahova, a arătat și ce se întâmplă când prevenția eșuează. O ursoaică și puiul ei au intrat într-o casă, au fost îndepărtați, iar după ce s-au întors autoritățile i-au împușcat. Asta înseamnă că statul se vede adesea împins între două capete de presiune: protecția unei specii strict ocrotite și obligația de a proteja oamenii când animalul devine un pericol imediat.

Numai că schimbarea regimului de protecție nu răspunde singură tuturor întrebărilor. Nu a fost explicat încă public ce efect ar avea asupra ecosistemului sau asupra zonelor turistice și nici ce model concret de management va propune România dacă obține sprijinul Comisiei Europene.

Săptămâna viitoare, Ministerul Agriculturii ar urma să finalizeze lista statelor membre care susțin demersul României și să pregătească adresa comună către Comisia Europeană.