Bulgaria amenință să blocheze noile sancțiuni UE împotriva Rusiei.

Premierul bulgar Radev a declarat în Parlamentul de la Sofia că va bloca formal al 21-lea pachet de sancțiuni europene împotriva Rusiei dacă din lista propusă nu sunt scoși Patriarhul Chiril și Vagit Alekperov, fondatorul grupului petrolier Lukoil. Pentru Uniunea Europeană, unde sancțiunile externe se adoptă doar cu acordul tuturor celor 27 de state membre, miza nu este doar politică: fără unanimitate, întregul pachet poate fi oprit.

In cifre, acesta este al 21-lea pachet de sancțiuni, prezentat de Comisia Europeană pe 9 iunie, iar Bruxelles-ul încearcă să ajungă la un acord până pe 15 iulie. Dacă nu există o decizie, plafonul de preț aplicat petrolului rusesc transportat pe mare ar urma să fie recalculat automat. Comisia a propus păstrarea unui plafon fix de 44 de dolari pe baril până în ianuarie 2027, tocmai pentru a evita o majorare a plafonului petrolului Urals și venituri suplimentare pentru Moscova.

Declarația lui Radev vine într-un moment în care UE încearcă să închidă un nou front de blocaj intern. Viktor Orbán a pierdut puterea, iar noul guvern ungar condus de Péter Magyar a renunțat la opoziția față de sancționarea Patriarhului Chiril, ceea ce a permis introducerea numelui acestuia în noua propunere. Locul lăsat liber de Budapesta riscă acum să fie ocupat de Sofia.

În Parlamentul de la Sofia, Radev a formulat poziția fără echivoc:

„Nu doar că sunt pregătit – o voi face”

El a invocat „interesul național” pentru a justifica opoziția.

Sofia leagă veto-ul de un lider religios și de controlul unei rafinării strategice

În cazul Patriarhului Chiril, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse și susținător al războiului, premierul bulgar susține că nu apără persoana, ci instituția pe care aceasta o conduce. Argumentul invocat ține de legăturile istorice și religioase dintre Bulgaria și Rusia și de refuzul extinderii conflictului politic în sfera religioasă.

Patriarhul Chiril ar urma să fie sancționat prin interdicția de intrare în Uniunea Europeană și prin înghețarea eventualelor active deținute în blocul comunitar. Aceleași măsuri au fost blocate anterior în 2022 de guvernul condus de Viktor Orbán. Diferența este că opoziția nu mai vine acum de la Budapesta, ci de la Sofia.

În cazul lui Vagit Alekperov, miza este mult mai direct economică. Lukoil controlează rafinăria Neftochim Burgas, singura rafinărie din Bulgaria, o infrastructură strategică pentru aprovizionarea țării cu carburanți. Pentru un stat care depinde de această capacitate industrială, includerea fondatorului Lukoil pe lista de sancțiuni este privită de guvernul de la Sofia ca un risc pentru negocierile aflate în curs.

Radev a avertizat că o asemenea decizie ar afecta tratativele cu grupul petrolier și că Bulgaria „s-ar împușca singură în picior”. Formula arată unde vede Sofia costul imediat: nu la Bruxelles, ci în alimentarea pieței interne și în controlul unei instalații de care depinde consumul de carburanți al țării.

Problema reală pentru Bulgaria este rafinăria din Burgas

Statul bulgar a instalat un administrator special la rafinărie în noiembrie 2025, după ce sancțiunile americane împotriva Lukoil au pus sub semnul întrebării continuarea operațiunilor companiei. În paralel, guvernul încearcă să obțină o înțelegere extrajudiciară cu Litasco, o companie din grupul Lukoil.

Potrivit Mediafax, grupul rus ar fi formulat pretenții de aproximativ trei miliarde de euro în legătură cu preluarea controlului asupra activelor sale din Bulgaria. Pentru Sofia, acesta este argumentul care mută discuția din registrul diplomatic în cel bugetar: dacă negocierile se rup, costul potențial trece din zona declarațiilor politice în cea a unor litigii foarte scumpe.

Și rafinăria are deja probleme tehnice. Instalațiile au fost construite pentru țiței rusesc de tip Urals, iar utilizarea altor sortimente a dus la uzură accelerată, blocaje tehnice și creșterea costurilor. Asta explică de ce guvernul bulgar tratează dosarul Alekperov diferit față de alte nume aflate pe listele de sancțiuni.

Pentru România, miza este una de vecinătate și de funcționare a deciziei europene. Bulgaria, România și Cipru au folosit regula unanimității cel puțin o dată, dar cazul de acum ridică din nou întrebarea cât de vulnerabilă este politica externă a UE când un singur stat poate opri un pachet întreg. Iar aici precedentul ungar cântărește greu.

UE revine la problema unanimității după 48 de blocaje din 2011 încoace

Din 2011, statele membre au folosit veto-ul în 48 de dosare privind politica externă, bugetul sau extinderea Uniunii. Ungaria a fost responsabilă pentru 21 dintre cele 48 de blocaje, iar Polonia pentru șapte. Faptul că Viktor Orbán nu mai este principalul opozant nu a eliminat vulnerabilitatea mecanismului. A mutat-o.

Italia a transmis că dorește continuarea discuțiilor înainte de a accepta introducerea Patriarhului Chiril pe lista neagră, reflectând preocupările Vaticanului privind precedentul creat. Dar poziția italiană a fost formulată ca o rezervă diplomatică, nu ca o amenințare explicită cu veto. Diferența contează: o rezervă prelungește negocierea, un veto o poate opri.

Radev, fost președinte al Bulgariei, a demisionat la începutul anului pentru a intra în politica de partid. Formațiunea sa a câștigat alegerile parlamentare din aprilie, iar el a devenit premier pe 8 mai. Reuters îl descrie drept un politician eurosceptic, cunoscut pentru pozițiile favorabile refacerii relațiilor cu Moscova, opoziția față de ajutorul militar acordat Ucrainei și criticile la adresa sancțiunilor.

În pachetul prezentat pe 9 iunie intră măsuri care vizează veniturile obținute de Rusia din energie, sectorul financiar, piața criptomonedelor, exporturile de tehnologii militare, flota-fantomă rusească, unele importuri de pește și restricții privind intrarea în UE a foștilor combatanți ruși. Dacă Sofia își menține poziția, negocierile trebuie închise până pe 15 iulie, altfel plafonul de preț pentru petrolul rusesc transportat pe mare ar urma să fie recalculat automat.