Ce plătești, de fapt, dintr-o factură de 100 de lei la curent. Energia consumată înseamnă doar 43 de lei

Dintr-o factură de 100 de lei la energie electrică, 43 de lei acoperă efectiv energia consumată, iar restul sumei se duce pe furnizare, tarife de rețea, contribuții și taxe. Asta schimbă felul în care se citește nota de plată: suma finală nu înseamnă doar kilowații consumați, ci întregul traseu prin care energia ajunge la locul de consum.

Într-un exemplu orientativ folosit pentru o factură Electrica Furnizare, energia electrică activă reprezintă 43 de lei din totalul de 100 de lei. Alți 9 lei sunt trecuți la componenta aferentă activității de furnizare, 25 de lei acoperă transportul, distribuția și serviciile necesare funcționării sistemului energetic, iar 6 lei reprezintă contribuții și mecanisme de sprijin prevăzute de legislație.

Cu mai puțin de un an în urmă, Bogdan Ivan, fost ministru al Energiei, explica aceeași structură a facturii prin: „Doar 52% din prețul plătit de oameni îl reprezintă energie electrică activă, în rest vorbim despre taxe, tarife, de transport, distribuție, furnizare, certificate verzi și așa mai departe”.

Furnizorul încasează factura, dar nu păstrează cea mai mare parte a banilor

Factura de energie nu acoperă doar relația dintre client și compania care trimite documentul de plată. Reprezentanții Electrica Furnizare au explicat pentru Libertatea.ro: „Furnizorul este compania care are relația comercială directă cu clientul, emite factura și încasează valoarea totală a acesteia. Prin aceeași factură sunt însă achitate mai multe componente aferente întregului lanț necesar pentru ca energia electrică să ajungă de la producător la locul de consum: energia propriu-zisă, transportul și distribuția prin rețele, serviciile necesare funcționării Sistemului Electroenergetic Național, mecanismele de sprijin prevăzute de legislație, precum și taxele și impozitele datorate statului”.

Asta înseamnă că furnizorul este interfața comercială dintre client și întregul sistem energetic. El emite factura și încasează suma totală, dar o parte importantă din bani este transferată mai departe către ceilalți participanți din lanțul energetic și către bugetul de stat, conform tarifelor și mecanismelor stabilite prin reglementările în vigoare.

Cu alte cuvinte, din valoarea totală a unei facturi de energie electrică, mai puțin de jumătate acoperă curentul consumat efectiv, iar restul de peste 50% înseamnă taxe, tarife de rețea și contribuții pe care furnizorul le administrează prin factură, dar le virează mai departe către alți operatori din lanț sau către stat.

Exemplul de 100 de lei arată concret unde se duc banii

În modelul explicativ de factură, suma este împărțită pe componente distincte:

• 43 lei pentru energia electrică activă, adică energia consumată efectiv la locul de consum.
• 9 lei pentru activitatea de furnizare.
• 25 lei pentru transport, distribuție și serviciile necesare funcționării sistemului energetic.
• 6 lei pentru contribuții și mecanisme de sprijin prevăzute de legislație.

Exemplul are rol orientativ și este folosit ca să arate cum se compune factura. Ponderea exactă a fiecărei componente se schimbă în funcție de oferta clientului, de operatorul de distribuție, de perioada de facturare și de tarifele reglementate aplicabile.

Cei 9 lei din exemplu, trecuți la componenta de furnizare, nu acoperă doar trimiterea facturii. În această sumă intră cheltuielile cu personalul alocat activității de furnizare, cu sistemele informatice și digitale folosite pentru administrarea clienților, facturare și achiziție de energie, cu portalul clienților și POSF, cu funcționarea centrelor de relații cu clienții și a Call Center-ului, cu administrarea contractelor și a datelor de consum, cu încasarea și recuperarea creanțelor, precum și costurile de conformitate și raportare, cheltuielile comerciale și de marketing, costurile financiare și cheltuielile administrative generale.

Prima pagină a facturii ajută la plată și la identificarea contractului

Prima pagină a facturii Electrica Furnizare începe cu datele furnizorului, inclusiv adresa, codul IBAN și punctul local de contact, iar alături apar numele și adresa clientului. Mai jos sunt trecute datele de contact ale furnizorului, programul de lucru, telefonul, adresa de e-mail și numărul la care poate fi transmis indexul.

În aceeași zonă apar și date esențiale pentru client:

• Codul de client, identificatorul unic folosit când este contactat furnizorul, când se transmite indexul autocitit sau când sunt accesate serviciile companiei.
• NLC, codul unic asociat locului pentru care este furnizată energia electrică, folosit pentru identificarea locului de consum în relația cu furnizorul și distribuitorul.
• Codul de încasare, folosit pentru identificarea și înregistrarea corectă a plății.
• ID-ul facturii, identificatorul unic al facturii, folosit tot pentru asocierea corectă a plății.

În centrul primei pagini se află caseta cu informațiile esențiale pentru plată: perioada de facturare, data scadentă, valoarea facturii fără taxa pe valoarea adăugată, valoarea TVA-ului, totalul de plată și consumul de energie electrică. Tot pe această pagină apare avertizarea că neachitarea facturii în termen poate atrage penalități.

La finalul paginii sunt trecute punctele de lucru ale furnizorului, modalitățile de plată și codurile de bare pentru plata facturii curente și, dacă există, pentru soldul restant actualizat.

Pagina a doua arată din ce este format prețul final

A doua pagină începe cu datele locului de consum: adresa, NLC, POD, nivelul de tensiune și produsul contractat. POD este unul dintre reperele de identificare ale locului de consum trecute în factură, alături de NLC.

În continuare sunt menționate seria contorului, perioada estimată, indexul vechi și cel nou, felul în care a fost stabilit consumul, prin citire, autocitire sau estimare, precum și cantitatea de energie facturată și consumul mediu.

În caseta centrală de pe pagina a doua este descompus prețul final. Aici apar, separat, energia activă facturată, tariful de distribuție, tariful de extragere a energiei din rețea, prețul serviciilor de sistem, costul furnizării, contribuția de cogenerare, certificatele verzi, contribuția CfD, accizele pentru consum necomercial și totalul de plată al facturii.

Tarifele aferente serviciilor de rețea, adică transportului și distribuției, precum și tariful pentru serviciile de sistem, sunt stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ANRE. Furnizorul le trece în factura clientului, apoi virează contravaloarea lor către operatorii corespunzători.

Contribuția pentru cogenerarea de înaltă eficiență finanțează mecanismul de sprijin pentru producerea simultană, în condiții de eficiență ridicată, a energiei electrice și termice, cu scopul reducerii consumului de combustibil. Certificatele verzi sunt legate de schema de sprijin pentru producerea energiei electrice din surse regenerabile, iar furnizorii au obligația legală de a le achiziționa în condițiile prevăzute de legislație.

În factură apare și contribuția CfD, adică mecanismul Contracte pentru Diferență, gândit pentru susținerea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice cu emisii reduse de carbon. Peste aceste componente se adaugă acciza, taxă datorată bugetului de stat pentru energia electrică consumată, și TVA-ul aplicat asupra bazei de impozitare.

Sub această casetă explicativă se află, pentru beneficiarii facilităților de stat, un tichet electronic de energie utilizabil la Poșta Română. Tot pe pagina a doua mai apar o reprezentare grafică a consumului realizat în anul anterior și a consumului mediu lunar, precum și o casetă cu informații despre sold, componentele de preț și temeiurile legale aplicabile.

Pagina a treia este cea pentru reclamații, schimbarea furnizorului și mixul energetic

A treia pagină a facturii este dedicată drepturilor clienților finali. Aici sunt trecute canalele de contact, regulile pentru soluționarea reclamațiilor, informațiile despre schimbarea furnizorului și elementele de protecție a drepturilor consumatorilor de energie electrică.

În centrul acestei pagini apare eticheta energetică. Ea arată proveniența energiei electrice furnizate în anul anterior, structura mixului energetic și impactul asupra mediului, inclusiv informații despre emisiile de CO2.

Ce trebuie verificat pe factură înainte de plată

În practică, lectura facturii începe cu identificatorii și continuă cu detalierea sumelor. Verificarea utilă se face în această ordine:

• data scadentă și totalul de plată de pe prima pagină;
• Codul de client și NLC, dacă este nevoie de contactarea furnizorului sau de clarificarea locului de consum;
• Codul de încasare și ID-ul facturii, pentru asocierea corectă a plății;
• modul de stabilire a consumului de pe pagina a doua, prin citire, autocitire sau estimare;
• liniile care formează prețul final, de la energia activă la tarifele de rețea, contribuții, acciză și TVA.

Citită în această succesiune, factura arată repede dacă suma finală vine din consumul propriu-zis, din modul de stabilire a consumului sau din componentele reglementate care se adaugă peste energia activă.

Reprezentanții Electrica Furnizare au mai transmis: „Este important de precizat că valoarea energiei active înscrisă în factură nu reprezintă, în integralitate, venitul sau marja furnizorului. Furnizorul achiziționează la rândul său energia necesară alimentării clienților”.